Josh Hartnett are o perioadă de aur, între faptul că apare acum cu Anne Hathaway și Dakota Johnson în Verity și e și în noul serial Netflix - Below. Se pare că în 2026 ne oprim tot mai des în orașe-port, între Cape Fear și Widow's Bay. Doar că acum înlocuim fantomele, criminalii cu un... cefalopod. Serialul a apărut pe Netflix pe 8 octombrie și găsiți impresii mai jos.
Atmosfera e bună, orășelul e credibil, dar mă zgârie maxim pe urechi accentul lui Hartnett și al fiului său, Wade Penney, jucat de Charlie Heaton din Stranger Things. Până la urmă m-am obișnuit cu acest accent, care nu e nici american, nici canadian, nici scoțian, nici irlandez, ci un melanj din toate. Josh Hartnett îl joacă pe Calvin Penney, un pescar văduv, resemnat și bântuit de trecut.
E un tată cu 3 copii: Wade, fiul ratat care a rămas în orășel, Ruby, fiica care vrea o viață în afara orașului și a venit cu iubitul în vizită, dar și Jay Penney, care e mai rebel, are job, dar și probleme cu mafioții. O apariție specială e cea a lui Fonda Howander, jucată de Mackenzie Davis, un om de știință care vine să investigheze contaminarea apei, un ghețar uriaș și cefalopodul care terorizează orașul. Thrillerul combină drama de familie cu horror-ul calamarului care tot omoară oameni și distruge ambarcațiuni, plus latura ecologistă.
Apoi avem și ghețarul misterios, ce apare lângă oraș și pare a le lua mințile celor ce îi beau apa contaminată. Cumva, e mai apropiat de Jaws decât de celelalte producții de mai sus și începe puternic. Mai ales prima și ultima scenă din episodul 1 reprezintă hook-uri solide, dacă vrei horror. Problema e că apoi nu prea mai livrează. Cele mai tari secvențe sunt pe apă, inclusiv una cu un submarin, care a fost tensionată, claustrofobică și mi-a plăcut maxim.
Cumva, parteneriatul dintre oamenii mării, pescari, navigatori și oamenii de știință îmi amintește de Jaws. Lupta dintre omul superstițios din popor și omul de știință arogant are mereu farmec, deși aici Mackenzie Davis e blajină, pentru câtă superstiție întâlnește. Acțiunea se petrece în estul Canadei, în zona Newfoundland și St. John's. Orășelul e destul de viu pentru o comunitate pe ducă și mi-a amintit de serialul Under Salt Marsh, mereu sub amenințarea vremii și vremurilor.
Hartnett e bunicel în rolul patriarhului, dar mă enervează schimbările sale de loialitate și atitudine. E ancorat în iubirea de fii, dar față de creatura care îl terorizează are o relație de love-hate. Monstrul/calamarul e binișor randat, dar parcă se face abuz de „eye contact” între el și oameni, un laitmotiv care cam dispăruse în ultimii ani, și anume să privești direct în ochi „creatura răului”.
Concluzie
La final de zi, e totul despre politica de resettlement și desființarea orașelor de pescari din Canada. E despre om versus natură și natura câștigă. Dar cum rămâne cu costurile umane, cu viețile pierdute? Monstrul e o metaforă pentru natura pe care am distrus-o, pângărit-o, supărat-o și care își reintră crud în drepturi. Pe alocuri campy, pe alocuri try-hard, serialul are șarm și atmosferă bine construită.
Tendința de a se învârti în cerc totuși mă deranjează și nu aș spune că actoria e chiar de Emmy, ca la alte horror-uri amintite mai sus. Merge de văzut de Halloween și dacă ești plictisit de Carrie de pe Amazon. Îl vezi pe Netflix aici!
