Președintele Nicușor Dan a promulgat legea prin care jurnaliștii, scriitorii, traducătorii, artiștii și creatorii de conținut care obțin venituri din drepturi de autor sunt exceptați de la utilizarea obligatorie a sistemului RO e-Factura. Măsura vine după săptămâni de critici și nemulțumiri din partea celor care urmau să intre în sistem de la 1 iunie, deși mulți dintre ei nu desfășoară activități economice în forma clasică a unui PFA sau a unei companii.
Decizia este una firească. Mai ales că vorbim despre una dintre acele situații în care statul părea că pierde din vedere chiar scopul declarat al digitalizării. În loc să simplifice relația cu administrația, risca să mai adauge un strat de obligații peste o categorie de contribuabili care se confruntă deja cu suficiente proceduri, reguli și incertitudini fiscale.
Digitalizarea nu ar trebui să însemne mai multă muncă pentru cetățean
Există o confuzie care apare frecvent în administrația românească. Instituțiile vorbesc despre digitalizare ca despre un obiectiv în sine, de parcă simpla existență a unei platforme noi ar reprezenta automat un progres. În realitate, oamenii nu evaluează succesul unei reforme după numărul sistemelor informatice lansate, ci după cât timp le consumă acestea.
Dacă după o măsură de digitalizare contribuabilul trebuie să învețe proceduri noi, să urmărească reguli suplimentare și să gestioneze încă o obligație administrativă, atunci este legitim să se întrebe unde anume se află simplificarea promisă. Tehnologia ar trebui să elimine pași din proces, nu să îi mute pe un alt ecran.
Digitalizarea ar trebui să reducă birocrația. În România, prea des pare că aceasta este doar transferată online și completată cu noi obligații.
Cazul e-Factura spune mai multe despre administrație decât despre tehnologie
Reacția puternică venită din partea jurnaliștilor, artiștilor și creatorilor de conținut nu a fost o respingere a tehnologiei. Dimpotrivă. Vorbim despre categorii profesionale care lucrează aproape exclusiv în mediul digital și care folosesc zilnic instrumente online pentru producție, distribuție și încasări.
Nemulțumirea a apărut din altă parte. Mulți au avut impresia că statul încearcă să le transfere încă o responsabilitate administrativă în numele modernizării. Pentru instituții poate părea o diferență minoră. Pentru cei care trebuie să respecte regulile, diferența este semnificativă.
În ultimii ani, contribuabilii au acumulat tot mai multe obligații fiscale și administrative. Fiecare dintre ele poate părea rezonabilă atunci când este analizată separat. Împreună însă formează o povară pe care tot mai mulți oameni o resimt ca fiind excesivă.
Statul are o problemă cu eliminarea procedurilor
Poate că aici se află adevărata lecție a acestui episod. Administrația românească pare să aibă o capacitate remarcabilă de a crea mecanisme noi și o dificultate la fel de remarcabilă atunci când vine vorba de eliminarea celor vechi.
Apare o platformă nouă, dar procedurile rămân. Apare un sistem nou de raportare, dar obligațiile anterioare nu dispar complet. În loc să vedem mai puține straturi administrative, vedem adesea cum acestea se acumulează.
De aceea, episodul e-Factura nu este doar o discuție despre un sistem fiscal. Este o discuție despre felul în care statul înțelege modernizarea. Dacă digitalizarea produce sentimentul că viața devine mai complicată, atunci ceva este greșit în proiectarea ei.
O corecție necesară, dar și un avertisment
Faptul că autoritățile au făcut un pas înapoi înainte de intrarea în vigoare a obligației este un lucru bun. Mulți dintre cei afectați au răsuflat ușurați, iar reacția este ușor de înțeles.
Mai important însă este semnalul transmis de întreaga poveste. Digitalizarea nu ar trebui să fie un proces prin care statul adaugă responsabilități noi și apoi explică de ce acestea sunt necesare. Ar trebui să fie exact invers: un proces prin care cetățeanul observă că are mai puține lucruri de făcut decât înainte.
Or, atunci când oamenii ajung să se bucure că scapă de o măsură de digitalizare, poate că nu avem o problemă de adaptare la tehnologie. Poate că avem o problemă de înțelegere a ceea ce înseamnă, de fapt, digitalizarea.
