East of Eden este una dintre cărţile de căpătâi ale literaturii americane şi mondiale. La început de octombrie a debutat pe Netflix o mini serie inspirată de această carte, a unui Steinbeck premiat cu Nobel şi Pulitzer, în bună parte pentru ea. Urmăreşte 3 generaţii de bărbaţi din familia Trask, care cad pradă unei femei feroce, în egală măsură matroană şi criminală, Cathy Ames, jucată magnific de Florence Pugh.
Serialul se vede exclusiv pe Netflix şi mă îndoiesc că va avea un sezon doi. Nu de alta, dar urmează cartea destul de fidel. Ce face diferit e că oferă un pretext pentru cruzimea lui Cathy şi anume traumele şi abuzul din copilărie. În carte era pur şi simplu de nescuzat: o fiinţă pur şi simplu diabolică, care distrugea tot ce atingea. Pe parcursul a 7 episoade vedem cum familia Trask se scufundă în abis. Mi-a amintit de Un Veac de Singurătate, doar că mai puţin pasional, cu mai multă introvertire şi nişte personaje secundare cât se poate de solide.
Povestea pe scurt sună aşa: doi fraţi, Adam Trask şi Charles Trask o găsesc pe prispă pe Cathy Ames. O tânără de 20 de ani plină de sânge, bătută şi abia respirând. O ajută, o însănătoşesc şi apoi... se îndrăgostesc de ea. Apare dezbinarea între fraţi, iar Adam pleacă cu Cathy în California. Acolo zămislesc gemeni, dar se destramă relaţia lor şi Adam rămâne singur. Cathy ajunge șefă de bordel, iar Adam devine o fantomă umblătoare, tăcut şi traumatizat.
Gemenii cresc şi duc cu ei blestemul fraţilor subapreciaţi de părinţi. Pe numele lor Cal Trask şi Aron Trask, ei duc mai departe ideea de "frate bun" şi "frate rău", doar că pendulează între aceste roluri. Iar Cathy bântuie deasupra lor, încercând să îi corupă. Cam aşa se poate rezuma povestea. Culmea e ca pe mine m-a impresionat maxim "ajutorul în casă", omul bun la toate al familiei Trask, Lee. El spune o poveste nevăzută a chinezilor din SUA, zeci şi zeci de mii de oameni prost plătiţi, pe spinarea cărora s-au ridicat căile ferate ale Statelor Unite. După ce a scăpat de sclavia neagră, SUA s-a reorientat spre muncitori asiatici pe care să îi abuzeze. Consideraţi suboameni, ei au început să vorbească pidgin, un dialect americano-chinez, prin care se prefăceau că nu ştiu limba şi sunt inferiori.
Lee pe de altă parte e cât se poate de inteligent, citeşte filosofie şi psihologie. M-am găsit dând înapoi secvenţe din episoade pentru a vedea cum Lee îi creşte pe cei doi gemeni, cum le dă poveţe şi cum îi scoate din bucluc. Aş face o compilaţie cu tot ce a spus el şi aş da-o spre toţi copiii între 10 şi 25 de ani. Sfaturi preţioase! Actorul Hoon Lee e fabulos şi îl ştiam şi din serialul Banshee, unde e un hacker flamboiant care se îmbracă în femeie şi are un stil demn de Cyberpunk.
Şi totuşi, East of Eden e "the Florence Pugh Show". Eu personal nu sunt fan al ei, nu îmi place de ea în Thunderbolts, nici în filmul despre cancer cu Andrew Garfield, doar în Midsommar am apreciat-o. Aici îşi dă drumul la talent, dă frâu liber emoţiilor negative. E muşcătoare, hoaţă, otrăveşte lumea, face gaslighting, manipulează, minte, bagă zâzanie între rude şi chiar între cei dragi. Când pierde teren şi vede că îşi pierde adoraţia, ameninţă, bate din picior şi insultă.
Toate în spatele unei aparențe angelice, seducătoare, dar totuşi cuminte la prima vedere. O mână de fier ca matroană şi foarte pricepută în a îşi reveni de fiecare dată când cade. Inspiră frică chiar şi angajaţilor săi de două ori mai înalţi. Dar mai are o latură, una a fricii şi îndoielii, care se manifestă spre final, prin halucinaţii şi vorbit cu voci. Mi s-a rupt inima şi de comportamentul şi evoluţia lui Adam Trask, jucat de Christopher Abbott. Este tăcut, introvertit, o fantomă vie, mai ales după ce pleacă Cathy. Îi dedica ei viaţa, o aşteaptă 11 ani şi se gândeşte permanent la ea. Este eroul tragic al iubirii pierdute, o rană vie şi nu e capabil nici măcar să se ocupe de copiii săi. Vraja lui Cathy l-a distrus complet.
Privirea lui din ultimele episoade e tulburătoare, e o gaură neagră în acei ochi, plini de suferinţă. Din fericire familia Trask se bucură totuşi de ajutor, de la Lee la vecini, familia Hamilton, care e la fel de sfătoasă, înţeleaptă şi are chiar şi nişte umor. Aici intervine ideea de "it takes a village", pentru a creşte copii. Şi ca ultima menţiune, mi-a plăcut să aflu că serialul este creat de Zoe Kazan, nepoata lui Elia Kazan, care a regizat filmul "East of Eden" cel original din 1955, cu James Dean. La doar câţiva ani după ce apăruse cartea.
Concluzie
La Est de Eden trebuie musai văzut. Se petrece la începutul anilor 1900, are un uşor element de western, de settleri care abia construiesc SUA, dar drama familiei domină tot. E multă durere aici, dar Cathy e un scorpion cu care nu trebuie să te joci. Vedem cât de important e un singur om pentru o întreagă dinastie şi cum faptele sale afectează generaţii întregi. Şi totuşi acel om este... iubit, dorit, căutat. Iar vecinii şi Lee sunt un exemplu de bunătate, verticalitate, înţelepciune.
