Ştiaţi că? Trotineta electrică are istorie de 100+ ani! Iată cine a inventat-o

Trotineta electrică, un dispozitiv care acum pare sinonim cu mobilitatea urbană modernă, nu are un moment clar de geneză în istoria sa, ci mai degrabă o serie de evoluții impulsionate de un amestec de spirit antreprenorial, progres tehnologic și cererea consumatorilor. Deși am ajuns să acceptăm trotinetele electrice ca parte integrantă a vieții urbane, drumul lor până aici este departe de a fi simplu.

Au apărut jucători cheie, de la inventatori din garaje până la giganți ai tehnologiei. Inclusiv Xiaomi apare ca factor important în această poveste despre trotineta electrică.  

Istoric

Începuturi

Departe de a fi o invenție modernă, trotinetele pe care se stă în picioare au devenit o prezență obișnuită în orașe precum New York și Berlin încă din 1915, odată cu lansarea primei trotinete motorizate de către compania Autoped din Long Island. Aceste vehicule inovatoare au prefigurat evoluțiile moderne, cu un design surprinzător de similar cu al trotinetelor electrice actuale.

Autopedul, care a fost echipat inițial cu un motor în 4 timpi de 155cc, avea o tijă pliabilă ce se bloca de platformă, făcându-l ușor de transportat – o caracteristică pe care o regăsim și la modelele contemporane de trotinete electrice. În plus, variantele electrice ale acestui vehicul au apărut mult mai târziu, fiind disponibile abia în 2016. 

Interesant este că Autopedul nu a avut un singur public țintă. În arhive, trotineta Eveready Autoped era promovată atât pentru bărbați, cât și pentru femei, atât în Statele Unite, cât și ulterior în Europa, unde a fost produsă în Germania și Cehoslovacia. Un vehicul personal ușor, Autopedul a fost considerat de mulți vizionar pentru acea perioadă.

Trotineta a fost folosită în mod special de lucrătorii poștali din New York, dar și-a găsit rapid locul și printre infractorii de ocazie, care o utilizau pentru a scăpa de poliție, strecurându-se agil prin traficul urban. Cu o viteză maximă de 35 km/h, aceste vehicule rapide și manevrabile au devenit un mijloc eficient de deplasare prin aglomerația orașelor. 

Deși Autopedul a fost scos din producție în Statele Unite în 1921, fabricarea sa a continuat în Europa până în 1922. Vehiculul a rămas în istorie ca o invenție înaintea vremurilor sale, oferind un mijloc de transport personal inovator care a prefigurat tendințele mobilității urbane moderne.

Una dintre primele trotinete electrice care a intrat pe piață într-un mod semnificativ a fost creată de Go-Ped, o companie fondată de Steve Patmont în 1985, cu mult înainte ca „micro-mobilitatea” să devină un cuvânt la modă. În 2001, echipa lui Patmont a prezentat ESR750, care poate fi considerată una dintre primele iterații ale trotinetei electrice moderne. Nu era elegantă, nici nu era proiectată pentru adoptare urbană în masă, dar a pus bazele unui segment, demonstrând că un dispozitiv pe două roți alimentat electric era viabil. 

Sărim în anii 2010, când trotineta electrică a fost reinventată, nu doar ca produs, ci ca o platformă – o piesă esențială în oraşele inteligente. Adevăratul catalizator al revoluției trotinetelor electrice a fost Xiaomi Mijia Electric Scooter, cunoscută mai bine ca Xiaomi Mi Electric Scooter. Lansată în 2016, trotineta Xiaomi reprezenta tot ce modelele timpurii de la Go-Ped nu reușiseră să aibă: un design elegant, minimalist, un cost relativ scăzut și, cel mai important, un cadru ușor care o făcea portabilă, stilată și, mai presus de toate, practică.

Și aici lucrurile devin interesante. Au intrat în scenă companii precum Bird și Lime, care au luat produsul Xiaomi pentru consumatori și l-au transformat în coloana vertebrală a unui nou ecosistem de micro-mobilitate. Bird, în special, a văzut potențialul de a transforma trotinetele într-un serviciu de închiriere, transformând efectiv mobilitatea urbană într-un mod care părea o extensie naturală a revoluției ride-hailing-ului începută de Uber și Lyft. 

Fondată de fostul şef de la Lyft și Uber, Travis VanderZanden în 2017, Bird a cucerit orașele, inundându-le peste noapte cu trotinete. În decurs de un an, Bird a devenit primul unicorn din domeniul trotinetelor, în timp ce Lime a urmat imediat, alimentată de capital de risc și de tendința tot mai mare spre navetă eco-friendly a corporatiştilor. Plus segmentul de livrări de mâncare şi curierat. 

Dar să nu uităm de Segway, care, ironic, a început ca un simbol al transportului personal futurist, greoi, care nu a prins niciodată pe deplin. Până la sfârșitul anilor 2010, Segway și-a schimbat direcția, concentrându-se mai mult pe tehnologia de bază care urma să alimenteze multe dintre trotinetele electrice pe care le vedem astăzi pe străzi. Segway-Ninebot, o fuziune între Segway și startup-ul chinez Ninebot, a devenit furnizorul principal pentru companii precum Bird și Lime, oferind trotinetele robuste și durabile necesare pentru a supraviețui pe terenul imprevizibil al orașelor.

Cum s-a întâmplat totul? 

Dintr-o perspectivă mai amplă, ascensiunea trotinetei electrice este mai mult decât o simplă chestiune de comoditate – este un studiu de caz despre intersecția dintre tehnologia de consum și infrastructura urbană. Inițial, orașele au ripostat, opunând rezistență valului de trotinete din cauza preocupărilor legate de siguranță și haosul creat de implementarea nereglementată. Însă avântul s-a dovedit de neoprit, iar planificatorii urbani, confruntați cu congestionarea și poluarea, au început să vadă trotinetele ca o parte esențială a mixului de transport.

Ce avantaje are trotineta?

Trotineta electrică, cu bateria sa reîncărcabilă și cadrul minimalist, reprezintă amestecul ideal între estetica tehnologică din Silicon Valley și utilitatea din viața reală. Este suficient de portabilă pentru a fi convenabilă, suficient de puternică pentru a fi luată în serios și suficient de ieftină pentru a democratiza accesul la mobilitate. Și într-o epocă în care schimbările climatice sunt în prim-planul fiecărei conversații, trotineta și-a găsit locul ca alternativă cu emisii reduse, care se aliniază mișcării tot mai mari către sustenabilitate.

Deci, cine a inventat cu adevărat trotineta electrică? Dacă vorbim despre inovatorii timpurii, Steve Patmont și Go-Ped merită recunoaștere pentru că au pus bazele. Dar dacă ne referim la adoptarea în masă și relevanța culturală, giganții tehnologici – Xiaomi, Segway-Ninebot – și disruptorii micro-mobilității precum Bird și Lime au modelat cu adevărat trotineta electrică așa cum o cunoaștem astăzi. 

Povestea este departe de a se încheia. Cu progrese în tehnologia bateriilor, autonomia și inteligența artificială, trotinetele electrice sunt pregătite să devină și mai integrate în viața noastră cotidiană. Au evoluat de la curiozități construite în garaj la soluții de mobilitate urbană de miliarde de dolari, dar viitorul promite și mai multă inovație. Ceea ce este clar este că trotineta electrică nu este doar un trend trecător – este aici pentru a rămâne, un simbol al relației noastre în schimbare cu tehnologia și cu orașele în care trăim.

O curiozitate: trotinetele aruncate în râuri

Oamenii aruncă trotinete electrice în râuri, lacuri şi mare chiar din mai multe motive, deși majoritatea acestor acțiuni sunt legate de frustrare, vandalism și natura sistemelor de închiriere a trotinetelor fără stații fixe. Iată câteva motive principale care explică acest comportament:

1. Frustrare din cauza dezordinii cauzate de trotinete

Unul dintre principalele motive pentru care oamenii aruncă trotinete în râuri este frustrarea legată de modul în care acestea sunt împrăștiate în orașe. Sistemele de închiriere fără stații fixe permit utilizatorilor să lase trotinetele aproape oriunde după o cursă, ceea ce a dus la plângeri legate de blocarea trotuarelor și dezordinea generală din orașe. Unii oameni văd aceste trotinete abandonate ca pe niște mizerii vizuale și, în cazuri extreme, decid să le arunce în râuri sau lacuri.

2. Vandalism și rebeliune

Actele de vandalism apar adesea ca o formă de rebeliune împotriva ceea ce este perceput ca o invazie corporatistă. Companii precum Bird, Lime și altele au introdus trotinetele în multe orașe fără consultări extinse cu guvernele locale sau comunități, ceea ce i-a făcut pe unii locuitori să simtă că orașele lor au fost invadate de aceste trotinete fără consimțământul lor. Aceasta poate duce la comportamente rebele, în care oamenii distrug sau aruncă trotinetele pentru a-și exprima nemulțumirea.

3. Lipsa de responsabilitate

Pentru că trotinetele electrice din flotele de închiriere nu sunt deținute de utilizatori, există o lipsă de responsabilitate personală pentru dispozitive. Unii oameni tratează trotinetele ca pe niște obiecte de unică folosință, fără a simți vreo obligație de a le întreține sau respectă. Această detașare față de proprietate face mai ușor pentru indivizi să se angajeze în comportamente distructive, precum aruncarea trotinetelor în râuri.

4. Influența colegilor și rețelele sociale

Au existat cazuri în care oamenii aruncă trotinete în râuri ca parte a unor provocări virale sau pentru a câștiga atenție pe rețelele sociale. Videoclipurile sau fotografiile cu trotinete aruncate în corpuri de apă au circulat online, încurajând uneori pe alții să facă același lucru ca o formă de glumă sau răzbunare în grup.

5. Motive ecologice (paradoxal)

Interesant este că unii oameni care se opun programelor de închiriere a trotinetelor din motive ecologice au participat, de asemenea, la acte distructive. Ei susțin că producția, întreținerea și reîncărcarea frecventă a trotinetelor electrice nu sunt la fel de ecologice pe cât se pretinde, având în vedere energia și resursele consumate. Unii iau măsuri radicale, văzând trotinetele ca pe un simbol al "greenwashing-ului" (imagine ecologică falsă) și le aruncă ca o formă de protest.

6. Suprasolicitare și neglijență

Răspândirea rapidă a programelor de trotinete electrice, adesea cu reglementări minime sau fără supraveghere, a dus la o utilizare excesivă și la uzura generală a trotinetelor. În orașele în care trotinetele au fost utilizate intens și întreținute prost, unii oameni le percep ca pe niște obiecte de gunoi sau ca niște inconveniente publice și, în loc să raporteze trotinetele stricate, le aruncă.

Aceste motive combinate contribuie la fenomenul aruncării trotinetelor electrice în râuri. Ele evidențiază probleme mai profunde legate de planificarea urbană, impactul schimbărilor tehnologice rapide și răspunsul comunității la inițiativele corporaţiilor care nu fac destulă planificare înainte să invadeze piaţa cu segmente noi de produs.