Am vizitat creierul întreprinderii HONOR din Xi'an, unde se nasc ideile telefoanelor viitoare (R&D)

Când spui R&D, de obicei te gândești la birouri cu whiteboard și grafice pe pereți. La Xi’an, HONOR ne-a arătat însă altceva: un ecosistem complet de laboratoare, de la camere și display, până la fiabilitate extremă, unde telefoanele trec prin mai multe probe de foc înainte să ajungă în buzunarul nostru.

Prima oprire este în zona de testare automată, unde vezi rafturi metalice pline cu telefoane conectate în rig-uri, cablate strâns, cu ecranele aprinse uniform. E faza de burn-in și stress-test, în care hardware-ul este ținut la limită ore și zile întregi. Aici se simulează ani de utilizare în câteva sute sau mii de cicluri: încărcare-descărcare repetată, schimbări de temperatură, rulare continuă de aplicații, totul controlat de AI care monitorizează tensiuni, curenți și temperaturi. Orice deviație iese imediat în grafice, iar telefonul problematic este scos din banc și „disecat”.

În Laboratorul Camera, lucrurile devin mai familiare pentru un pasionat de foto-video, dar la altă scară. Inginerii testează camerele pe platforme robotizate cu șase axe, care simulează tremuratul de mână, mișcările bruște și panoramările rapide. În fața lor, panouri de test cu pattern-uri fine, chart-uri de rezoluție și color checker, iluminate perfect. Telefonul stă prins într-un rig, iar un sistem optic dedicat analizează precis cum focusează, cum se stabilizează și cum reproduce culorile. Practic, e un „DXOMark intern”, doar că aici HONOR controlează fiecare variabilă: de la lumina din scenă, până la modul în care telefonul reacționează la vibrații.

Alături, într-un alt laborator, se lucrează la ecrane. Vezi o ingineră verificând două telefoane pliabile în fața unui monitor cu grafic de culoare și temperatură de alb. De fapt, aici se calibrează luminozitatea, balansul de alb și comportamentul ecranului în diferite scenarii: lumină caldă de interior, lumină rece, mod întunecat, modul de protecție a ochilor. Software-ul controlează LED-urile din plafon, măsoară răspunsul panoului și trimite corecții în firmware. Din aceeași zonă vine și partea de „Vision Health”: PWM la frecvențe foarte mari, dimming dinamic, ajustarea culorilor seara pentru a nu obosi ochii.

Display Module Lab arată ca o scenă de film SF: hală imaculată, tehnicieni în costume curate, linii de asamblare închise, automate. Aici se verifică și se asamblează modulele de display și componentele sensibile, în condiții de praf aproape zero. Fiecare panou trece prin inspecție optică automată (AOI), unde o „coroană” de LED-uri albastre scanează PCB-uri și trasee, căutând defecte imposibil de văzut cu ochiul liber: micro-fisuri, lipituri reci, contacte imperfecte. Totul e logat într-un sistem de trasabilitate – poți lua IMEI-ul unui telefon final și să vezi prin ce batch de panouri și ce linie a trecut.

Partea de fiabilitate e probabil cea mai spectaculoasă. În Reliability Laboratory, un telefon pliabil este prins într-un rig dedicat care îl deschide și îl închide robotic de sute de mii de ori. Brațele metalice repetă mișcarea cu o precizie aproape enervantă, iar camera internă numără ciclurile și monitorizează dacă apar deformări, joc în balama sau artefacte pe ecran. Alături, alte telefoane stau în camere de temperatură ridicată, pe rafturi metalice, cu ventilatoare masive în fundal: e testul de temperatură și umiditate, unde componentele sunt forțate să reziste în condiții mult mai dure decât o zi toridă de vară în trafic.

Burn-in-ul pentru display e și el motiv de test: un șir de telefoane afișează modele colorate – degradeuri, grile, patch-uri de culoare – în timp ce stau într-o cameră cu ventilatoare uriașe. Aici se verifică uniformitatea panoului, riscul de burn-in, consistența culorilor și comportamentul la temperaturi ridicate. Dacă un pixel o ia razna, laboratorul îl vede înaintea utilizatorului final.

AI

Toată această infrastructură este dublată de AI: rețele neurale care detectează tipare de defect, învață din serii întregi de teste și optimizează atât procesul de producție, cât și cel de R&D. Când un modul de cameră are o variație de focus, sistemul nu doar o marchează ca „fail”, ci încearcă să înțeleagă dacă e problemă de lot, de furnizor sau de parametru greșit în calibrare. Asta explică și cum reușește HONOR să condenseze ani de uzură în câteva sute de ore de testare accelerată, cu eficiență crescută și mai puțin „trial and error”.

Într-o altă încăpere, atmosfera era complet diferită: un fel de studio acustic modular, în care pereții nu erau… pereți, ci segmente retractabile controlate electronic. În boxe uriașe rula un murmur continuu de conversații, replici suprapuse, zgomot de cafenea, trafic, voci de toate timbrurile. Inginerii schimbau din mers dimensiunea camerei, mutând panouri întregi ca pe niște piese de Lego, pentru a simula acustica unui dormitor, a unui living sau a unui open-space. Aici se antrenează YOYO, asistentul vocal HONOR, să te audă clar când îl strigi peste zumzetul vieții reale. Algoritmii învață nu doar să izoleze vocea utilizatorului, ci și să deosebească accente, tonalități și distanțe față de microfon.

La câțiva metri distanță, alt laborator — alt univers. Un telefon era în centrul atenţiei şi vorbeam natural cu el, inclusiv în română, iar un inginer HONOR a simulat un apel dintr-o cameră alăturată, tradus în direct din chineză în română. Testele vizau traducerea în timp real a apelurilor, iar inginerii verificau nu doar acuratețea limbii, ci și timpii de latență, sincronizarea dintre vorbitor și traducere, precum și modul în care AI-ul gestionează ambiguitățile sau pauzele naturale din vorbire. 

Concluzii

Adunate laolaltă, aceste camere îți arată un alt unghi al R&D-ului: nu doar hardware, ci și obsesia pentru cum te aude, cum te înțelege și cum îți traduce lumea un telefon. E o zonă în care puține companii investesc vizibil, dar în Xi’an e parte din „meniul de bază” al laboratorului.

Privite din exterior, toate aceste laboratoare pot părea o demonstrație de forță industrială. Dar după ce vezi braţele robotice, testele de căldură, AOI-ul pentru plăci și calibrarea obsesivă a camerelor, înțelegi mai bine de ce seria Magic a ajuns să concureze abitir tradiționalii giganți ai industriei. Xi’an e locul unde se forjează telefoanele înainte să le scoatem din cutie și să le supunem, fără să știm, acelorași drop test-uri și tumble test-uri, doar că în viața reală.