iPhone Duo începe să aibă sens abia când îl vezi mișcându-se în mâna cuiva. Apple și-a făcut numărul pe scenă, dar primele hands-on-uri sunt mai utile decât prezentarea: vedem cuta, camera de sub ecran, balamaua și, mai ales, felul în care iOS 27 încearcă să țină pasul cu toate pozițiile telefonului. În clipul lui Brian Tong, Duo pare aproape indecent de fluid când trece de la ecranul exterior la cel interior. Asta e prima chestie care mi-a atras atenția și în restul clipurilor.
În lista cu hands-on-uri se repetă aceeași scenă: vloggerul deschide telefonul, îl închide, îl mai deschide o dată și încearcă să prindă cuta în lumină. După ani în care pliabilele au fost fotografiate strategic ca să nu vedem șanțul din mijloc, aici chiar merită urmărit video-ul cadru cu cadru.
Cuta nu a dispărut. Doar că Apple a găsit o metodă bună să o păcălească
Brian Tong spune că trebuie să cauți unghiul potrivit pentru a vedea pliul, iar finisajul mat al ecranului interior schimbă destul de mult percepția lui. Nu e magie: când lumina cade lateral, cuta apare. Cu imagine pe display însă, devine surprinzător de discretă.
„E greu să-i mai spui cută din multe unghiuri. Este foarte subtilă.”
UrAvgConsumer ajunge aproape la aceeași impresie și spune că pe un fundal luminos nu o mai vede deloc. BooredAtWork o observă din lateral, dar spune că nici la atingere nu este atât de pronunțată. Iar Rafael Zeier pare aproape mai impresionat de tratamentul nano-texturat decât de mecanismul de pliere.
„La deget o simți puțin, dar cu ochiul abia o mai vezi. Nano-glass-ul face o diferență enormă.”
Asta mi se pare una dintre mișcările cele mai inteligente la Duo. Apple n-a rezolvat fizica unui OLED care trebuie îndoit în două; a atacat reflexiile care ne fac să vedem deformarea. E genul de soluție tipic Apple: dacă nu poți elimina complet problema, o faci suficient de puțin deranjantă încât să uiți de ea.
Și e o diferență uriașă față de macheta de iPhone Ultra pe care am văzut-o la IFA. Acolo discutam despre proporții și ergonomie. Acum avem display pornit, balama funcțională și degete care trec direct peste zona sensibilă.
Mai interesant decât balamaua mi se pare ce face iOS când o îndoi
Dacă hardware-ul arată foarte bine, partea care diferențiază Duo în clipurile hands-on este software-ul. Deschizi telefonul și aplicația nu pare că „sare” pe alt display, ci se întinde pe măsură ce dispozitivul se desface. Jocurile fac același lucru. Netflix trece într-un mod în care imaginea stă pe jumătatea de sus, iar comenzile ajung jos. Messages și Photos pot sta una lângă alta, iar o fotografie poate fi trasă direct dintr-o aplicație în cealaltă.
Pentru primul iPhone pliabil, adevărata miză era exact asta. Samsung, Google, Honor și ceilalți au avut ani să învețe ce faci cu un ecran care se îndoaie. Apple venea târziu la petrecere și nu-și permitea să pună pur și simplu un iOS mărit pe două panouri.
Primele opinii nici măcar nu sunt unanim pozitive, ceea ce le face mai utile. UrAvgConsumer se întreabă de ce bara laterală ocupă atât spațiu și ar vrea să o poată muta. Rafael Zeier vede fix aceeași interfață și spune aproape opusul:
„Controalele sunt în dreapta, exact unde ajunge degetul mare. Are mult mai mult sens.”
Perfect. Asta vreau de la un hands-on: nu patru oameni care repetă comunicatul, ci patru mâini diferite care găsesc patru probleme diferite.
Camera ascunsă e impresionantă până când faci o poză cu ea
Camera FaceTime de sub ecran produce și ea acel mic moment de „stai, unde e?”. Cu interfața normală, senzorul aproape dispare sub pixeli; când este activat, zona devine vizibilă. UrAvgConsumer a făcut rapid și o fotografie cu ea, iar verdictul e mai rezervat: imagine moale, plus sharpening destul de evident, dar utilizabilă.
Aici se vede unul dintre compromisurile Duo. Apple a preferat un ecran interior fără gaură vizibilă permanent, dar a renunțat și la Face ID. Deblocarea se face prin Touch ID în butonul lateral, iar Rafael Zeier a pus imediat degetul pe rană: pentru un telefon pe care îl folosești des în unghiuri diferite, ar fi preferat autentificare facială.
Nici camerele din spate nu încearcă să copieze un iPhone Pro Max. Sunt două, iar zoom-ul 2x este obținut din senzorul principal, fără teleobiectiv dedicat. La aproape 2.000 de dolari sună zgârcit, indiferent cât de sofisticată e balamaua.
Și da, 1.999 de dolari pentru 256 GB rămân elefantul din cameră. Configurațiile europene urcă și mai sus, după cum am detaliat în articolul despre prețurile lui iPhone Duo. Primele zece minute cu telefonul nu pot spune dacă suma are vreo justificare pe termen lung.
Pot spune însă altceva: după primele clipuri, Duo nu mai arată ca acel „iPhone care se pliază” despre care am scris ani întregi din leak-uri. Are deja câteva idei proprii, iar ecranul mat, tranzițiile software și balamaua par să fie lucrurile pe care merită să le urmărești în playlist. Touch ID, camera de sub display și cele două camere din spate sunt partea mai puțin fotogenică a poveștii. Exact acolo va începe testul adevărat în octombrie.
