Rar găseşti un telefon care să nu emită pretenţii la capitolul camera şi să nu se ruşineze cu asta, cel puţin ca hardware. Modelul de faţă are practic o singură cameră care contează, cea principală, de 50 de megapixeli. Are pixeli de 0.61 microni, focală de 27 mm şi senzor de 1/2.88 inch. Deschidere F/1.7, lentile 5P şi autofocalizare. De remarcat că lipseşte stabilizarea optică.
Are şi o cameră secundară, de 2 MP, pentru Portrete, cu pixeli de 1.75 microni şi focala de 22 mm. Plus blitz LED şi filmare limitată la FHD la 60 FPS, din cauza chipsetului. În faţă se află o cameră selfie de 16 megapixeli, cu focus fix şi cu pixeli de 1 micron. Şi ea filmează Full HD, dar la 30 FPS.
Opţiunile camerei sunt clasice şi mă refer la Photo, cu zoom digital 2X din crop, Portret, cu câteva filtre cool şi reglaje de blur sau corectare de defecte faciale. Plus mod Pro, cu reglaje de expunere, ISO, balans de alb şi altele de genul. Avem şi HDR, Moving Photo, asistent de compoziţie, iar în zona More găsim captura nocturnă, Hi-Res, adică poze de 50 MP, Panorama, Slow Motion, Time Lapse, captura simultană cu camera din faţă şi spate, dar şi Stickere şi scanner de documente.
Poate cea mai deosebită funcţie este Underwater, care blochează telefonul în a folosi doar butoanele fizice, pentru poze şi video sub apă. Odată ce ai terminat, va emite nişte sunete şi vibraţii speciale, pentru a evacua apa intrată prin orificii. Şi acum... despre mostre!
Mostre foto
Am purces la clasica mea plimbare pe Calea Victoriei, de la Guvern până la CEC. Culorile sunt vii, contrastul e puternic, dynamic range-ul e OK, un pic limitat aş spune. Camera se descurcă OK cu obiectele în mişcare, nu le prezintă blurate. Zoom-ul peste 2x, uneori şi 2x produce nişte zgomot în plus, cel puţin dacă vezi pozele pe monitor sau TV.
Având ocazia să fotografiez numeroase statui, în special cu mod Portret activat, le-am prins expresivitatea şi gravitatea aproape la fel că artistul care le-a creat. Am prins şi vestitori ai primăverii, câteva flori albastre, care îşi făceau loc printre vegetaţia de lângă statui.
Selfie-urile? Expresive, focalizate decent, dar fără detalii prea multe în fundal. Bokeh corect aplicat, subliniind detaiile faciale, că gropiţe, dungi de expresie, riduri, încruntări sau zâmbete. Sunt şi multe efecte cu care să te joci, dar atenţie la expunerea fundalului. Luciul maşinilor de pe Calea Victoriei e veridic, nimic de rău de zis aici, dar obiectele de la distanţă, dacă nu ai ales captura Hi Res vor păli că detalii.
Detaliile arhitecturale sunt savuroase, camera principală e pricepută în a prinde fiecare mică statuie ce însoţeşte o fereastră de clădire de epocă. Poate Fundaţia Carol I, adică Biblioteca Centrală Universitară mi-a servit drept pretext să trec la poze 16:9, ţinând loc de ultrawide, şi fără a sacrifica aşa multe detalii cum m-aş fi aşteptat.
Încheiem şi cu nişte culori savuroase, la reclama Pepsi cu Zmeură, în acea staţie de autobuz decorată de-a lungul anilor de Stranger Things, Bridgerton, McDonald's şi alte nebunii. Şi Clădirea CEC-ului şi vecinii săi în reconstrucţie arată catchy pentru un album de turist. Şi la closeup am avut surprize plăcute, nu m-aş arunca să le numesc Macro, doar closeup-uri foarte corect focalizate.
Când se lasa noaptea... mergem după dulciuri. Am fost nu în unul, ci două magazine de dulciuri Roshen. Spirale fabuloase de becuri colorate, tonomate cu bomboane şi drajeuri, un copac sfătos cu ratoni mişcători lângă. Era visul oricărui copil. Aici pot să zic că mă declar foarte mulţumit de culori, în situaţii de iluminare artificială puternică.
La exterior e posibil să tinzi spre un Night Mode, când luminile stradale sau cele ale restaurantelor din Centrul Vechi sunt prea puternice. Stâlpii de iluminat pot crea halouri, dar le remediază Night Mode. Zoom-ul e mai slab noaptea, era de aşteptat, când nu ai camera tele. Cadrele din zonele mai întunecate precum Catena la Unirii nu sunt chiar un succes, având în vedere că oamenii ies mişcaţi şi că nu captăm suficientă lumină, pentru a fenta zgomotul.
Selfie-urile nocturne ies bine când foloseşti ecranul că blitz, în rest nu le-aş numi memorabile. Spitalul Coltea şi Grand Hotel Bucharest au ieşit de carte poştală, cu răbdare şi suficientă lumină în jur. Atenţie totuşi maximă la orice mişca, maşina sau om, pentru că invariabil va fi... blurat. Zic să abuzaţi de Night Mode dacă vreţi ceva de postat.
Mostre video
Greu să ai pretenţii de la filmare Full HD prin 2026, dar iată câteva idei. Focalizare precisă la alternarea între planuri: apropiat pe mâner de trotinetă şi depărtat pe traficul din zona Victoriei. Stabilizarea nu e optimă, se simte fiecare pas, dar măcar nu vibrează imaginea. Clar trebuie să mergi mai lent decât am făcut-o eu.
Detaliile nu sunt rele pentru Full HD, cel puţin cele din proximitate. La distanţă vegetaţia e mai mult... contururi. Microfoanele se luptă cu vântul şi nu prea câştigă, aş zice, iar Panoramarea pe vânt puternic suferă şi ea puţin din lipsa stabilizării. Claritatea e OK, din nou, pentru full HD. Filmarea selfie are nuanţe calde la ten, focalizare OK pe fața mea, chip expresiv şi nici fundalul nu arată rău. Vocea nu prea are bas la filmarea selfie, dar măcar se înţelege ce am zis despre Electric Castle.
Zoom-ul e subţirel, după vreo 3X, dar nu puteam să mă abţin din a filma acel măgar mov, care făcea poante pe stradă şi dădea îmbrăţişări gratis. Expunere reglată violent în zona Magazin Muzica şi o filmare duală, cu selfie plus spate, care a ieşit turistic, dar a pierdut la detalii serios, împărţind ecranul în două. Nu ştiu dacă să recomand asta neapărat. Am încercat şi un extra test de stabilizare, dar mişcările sunt prea abrupte, chit că detaliile Muzeului Naţional de Istorie sunt OK.
Filmările nocturne la interior se lasă dominate de sursele de lumină. Culorile sunt intense la magazinul de dulciuri Roshen şi totul e lucios. Nu aşa clar ca un Galaxy A totuşi. Sunt şi nişte schimbări abrupte de expunere la un moment dat şi câteva reflexii neplăcute. Testul de stabilizare arată limitările evidente, inevitabile când cobori sub 2000 de lei cu telefonul.
Am filmat şi un cotoi, relativ clar în plan apropiat, apoi camera a fost confuzată de panoul luminos prea puternic şi am pierdut cotârla în neant. Rămânem cu filmarea cu ratonii şi copacul de la magazin, cea mai expresivă de pe timp de noapte. Şi avem şi un lăutar aşa spre final de captură video, în Pasajul Latin, tipic pentru melanjul shaorma-shoturi al unei seri de vineri seara.
Sincer sper să filmeze mai bine sub apă…
Disponibilitate
Prețuri actualizate
