OPPO Find X9 Pro: Camera trece examenul cu Sagrada Familia, burgeri Five Guys, filmări de coveruri Queen

Sistemul foto de pe OPPO Find X9 Pro este dezvoltat împreună cu Hasselblad și integrează trei camere principale, o cameră de culoare dedicată, un telemetru laser și o cameră frontală de 50 MP. Ansamblul formează un setup complet, conceput pentru captură foto-video de nivel profesional, dar optimizat pentru uz cotidian.

Camera principală are 50 MP, folosește un senzor Sony LYT-828 de 1/1.28 inch, pixeli de 1.22 µm și o lentilă cu deschidere f/1.5 echivalentă 23 mm. Este stabilizată optic (OIS) și dispune de autofocus multidirectional (PDAF), ceea ce înseamnă că poate urmări rapid subiecții în mișcare, indiferent de direcția din care se deplasează. Senzorul beneficiază de tehnologia Real-Time Triple Exposure, care combină trei expuneri simultane pentru o gamă dinamică extinsă de 17 stopuri, nivel comparabil cu al camerelor foto profesionale. Astfel, detaliile rămân vizibile atât în umbre, cât și în zonele foarte luminoase.

Camera telephoto are 200 MP și folosește un senzor Samsung ISOCELL HP5 de 1/1.56 inch, cu diafragmă f/2.1 și lentilă periscopică echivalentă 70 mm. Este stabilizată optic și oferă zoom optic 3x real, dar poate realiza capturi la 6x cu 50 MP nativi, datorită unui crop inteligent din rezoluția completă. Folosește un sistem de focalizare „floating focus” pentru macro-uri clare de la 10 cm și suportă zoom fără pierderi până la 13.2x, extins până la 120x digital cu ajutorul AI. Această cameră este calibrată pixel cu pixel în laboratoarele Hasselblad, iar precizia colorimetrică este menținută în toate modurile de captură, inclusiv video.

A treia cameră este una ultra-wide de 50 MP, cu unghi de 120° și senzor ISOCELL JN5 de 1/2.76 inch. Lentila are diafragmă f/2.0 și focalizare automată multidirecțională, ceea ce permite și utilizarea acestei camere pentru fotografii macro de la doar 3,5 cm distanță. Sistemul de corecție geometrică asistat software elimină distorsiunile obișnuite ale lentilelor ultra-wide, iar uniformitatea luminii este păstrată de la centru până la margini.

În completare, modulul principal include un senzor de culoare dedicat (Color Spectrum Sensor) și un telemetru laser. Senzorul de culoare funcționează ca un instrument de măsurare a temperaturii luminii: detectează variațiile de ton, intensitate și sursă luminoasă pe nouă canale spectrale și transmite aceste date către motorul LUMO Image Engine.

Rezultatul este o reproducere fidelă a culorilor, mai ales în condiții de lumină mixtă — de exemplu, când o persoană este luminată parțial de soare și parțial de o sursă artificială. Telemetrul laser, în schimb, are rolul de a măsura instant distanța până la subiect, oferind o focalizare rapidă și precisă chiar și pe întuneric. Această tehnologie permite camerei principale și telephoto-ului să obțină focus clar în mai puțin de o zecime de secundă, fără vânătoare de focalizare.

Pe partea video, Find X9 Pro poate filma în 4K la 30, 60 sau 120 cadre pe secundă, dar și în 1080p până la 240 fps. Dispune de stabilizare electronică gyro-EIS, filmare HDR și înregistrare pe 10 biți în Dolby Vision sau format LOG, pentru colorizare profesională. Profilul LOG este compatibil ACES (Academy Color Encoding System), același standard folosit în industria cinematografică, astfel că imaginile pot fi integrate în proiecte video avansate fără conversii suplimentare.

Camera frontală este tot de 50 MP, cu senzor de 1/2.76 inch, diafragmă f/2.0 și lentilă echivalentă 21 mm. Are autofocus PDAF, funcție de panoramă pentru selfie-uri de grup și suportă filmare 4K la 30 sau 60 fps, cu stabilizare gyro-EIS. Senzorul este calibrat color pentru a reproduce tonurile pielii într-un mod natural, folosind aceleași profile Hasselblad ca și camerele principale.

Întregul sistem foto-video este asistat de LED flash, HDR avansat și Hasselblad Color Calibration. Fiecare imagine trece prin pipeline-ul LUMO + HNCS, unde sunt aplicate algoritmii de reducere a zgomotului, ajustare tonală și corecție colorimetrică în timp real. Scopul este acela de a menține consistența cromatică între camere și între modurile foto și video, indiferent de lumină, distanță sau zoom.

Mostre București

Selfie

Încep ca de fiecare dată cu mostrele selfie iar calitatea se vede de la primul cadru aici. La ieșirea din bloc unde nu e tocmai luminos, camera nu are nici o problemă în a ajusta totul și mă refer aici la ten, fire de păr, culori, texturi și expresivitatea ochilor. E și opțiune de zoom dacă vrei să vezi îndeaproape dacă ți-a trecut coșul enervant de pe nas, iar cu portrait subiectul e în prim plan, cu decupare extrem de precisă. Văd în fotografia tot de la ieșirea din bloc cum a fost prins și un singur fir de păr în focus și nu îmi amintesc vreun smartphone să fi dus atât de mult precizia la selfie bokeh.

Arată bine și cadrele landscape, cu toate că e complicat să stai cu ochii fix pe zona camerei și tot în portrait rămâne baza, fără senzor pătrat ca pe iPhone aici din păcate. Mai târziu în sesiunea foto selfie, am avut și un cadru cu soare puternic fix pe față, care a suprailuminat jumătate din chip cât și fundalul, deci grijă la soare. Foarte mulțumit per total de culori, texturi, nuanțele tenului, de decuparea excelentă bokeh. 

Zi (wide, ultra-wide, culori)

Pe timp de zi ce am remarcat din startul sesiunii foto este că nu avem diferențe de colorit între wide și ultra-wide, doar ceva mai multă iluminare pe ultra-wide, semn că este consistență la nivel de camere folosite. Ultrawide-ul este binecunoscut că mai deformează obiectele spre margini și așa se întâmplă și aici dar nu se duce în extrem și nu face din mașini compacte break-uri.

Urmează fotografia mea favorită prinsă chiar la început de plimbare, cu frunzele colorate căzute pe asfalt și nu știu unde să mă uit mai repede în căutarea de detalii. Uimit de cât de bine arată textura bordurii și parcă dă un efect 3D. Surprinde prefect o zi de toamnă călduroasă, ideală pentru plimbat cu o cafea în mână și petrecut minute bune pe o bancă la soare în parc. De obicei zic de bogăție atunci când vorbesc despre sunet, dar aici e o bogăție vizuală. 

Un pas mai departe am dat și nas în nas cu soarele, care a mușcat doar puțin din crenguțele de sus în bătaia sa. Mașinuța verde are un colorit perfect natural și sus nu puteam sări peste frunzele portocalii-galbene care sunt savuroase. Ca un flagship veritabil, OPPO Find X9 Pro îngheața lumea în mișcare. Fructele roșii par gustoase, dar numai vizual, iar cerul brăzdat de nori anunță o ploaie serioasă. Aici ultrawide-ul a fost mai agresiv cu deformările ce-i drept.

Copacii galbeni, roșii par pictați și nu în sensul de calitate slabă, ci ca nuanțe afișate în cadrele prinse, iar la fotografiile cu gardul colorat nici pic de obiecții. Telefonul are capabilități de focus senzaționale și am multe multe fotografii exemplu, precum acele frunze de pe bancă, cu un blur natural în spate, fără să fie vorba de vreun mod bokeh la mijloc.

Deși părea că vine ploaia, soarele a ieșit victorios în lupta cu norii și am dat și de cer albastru pur, având într-o zi toate condițiile, de la cer întunecat și gri la soare și primăvară? Spre final de galerie înainte ca norii să revină, am prins frunze roșii așternute pe un gard, fotografie care a devenit wallpaper-ul meu pe desktop. 

Zoom

Am și multe poze cu zoom, peste 100 după cum am separat în galeriile pe PC și era și normal să profit pe deplin de camera de 200 de megapixeli pe care o pune X9 Pro la bătaie. Inițial la 2-3-4x zoom pe lângă bloc e cam ce vedeam și la alte flagship-uri, poate o bogăție mai mare de detalii, dar pe parcus ce am trecut mai departe, am aflat că e mai mult de atât, sau mai bine zis că poate păstra detaliile mult peste acest nivel dat exemplu mai sus.

Cum spuneam și mai sus, camera îngheața mișcarea oamenilor și nu doar pe wide, ci și aici pe zoom. Sunt cadre mai de poveste cumva și simți că timpul s-a oprit în loc, prins fix în clipa în care am dorit. Sunt surprins și de cât de bine arată fețelor celor prinși de la 10-12x și nu mai vorbesc despre texturi, precum pantalonii plini de cute ale unei doamne și nu mai vorbesc despre text pentru că aici este un alt punct forte pe zoom. Mai pe lângă gardul colorat, nenea de pe scuter pare că a văzut că i se face o poză, chiar dacă eram la distanță. 

În parc printre nuanțe de verde, roșu și galben, lumea profită de o plimbare, în ceea ce aveau să fie ultimele zile mai călduroase din octombrie. M-am apropiat mult și de fântâna din parc, acum cu lacul golit, pregătindu-se terenul pentru târgul de Crăciun. Am luat la țintă și blocuri, ferestre, iar la nivel uriaș de zoom se vedem cum AI-ul repară texturile astfel încât cadrul final să fie mai clar. 

Până pe la 15-20x eu zic că obții super fotografii fără ca acestea să sufere pierderi majore de detalii. Zoom-ul uriaș livrat e pentru anunțuri văzute la distanță pentru a pune mâna pe numere de telefon pentru apartamente de vănzare, sau poate vreun cod QR de pe vreo reclamă ce anunță promoții. Am văzut de la distanță mare și cât mai este litrul de combustibil, iar zoom-ul de pe biserica de lângă parc m-a dus atât de aproape încât am văzut geamurile acoperite de praf și crăpăturile mici din zidurile de lângă. 

Am dat zoom și pe pasrea Auchan și sincer nu știam că are un cablu atârnat în cioc, de fapt nici nu se vede pe 1x. Lumea de lângă centrul comercial e înghețată în timp și totul se întâmplă în cadre cu texturi, detalii și culori la fel ca pe wide. 

Bokeh

Camera lui OPPO Find X9 Pro este excelentă și la captura bokeh iar etalonul îl consider a fi acel felinar de lângă parc, care a dat mult de furcă telefoanelor testate pe tot parcursul acestui an. Fie mă trezeam cu zone blurate, mușcate din felinar, fie cu geamurile sale rămase în ceață. Nu și pe acest OPPO unde decuparea este precisă-precisă.

Văd acea nuanță de cupru ștearsă a felinarului, praful de pe geamuri, becul de la interior și chiar și cu o reflexie a cerului și vegetației în partea din stânga, nu are nici o problemă la bokeh. Prin parc m-am jucat cu diferite niveluri de bokeh aplicate pe trandafiri și chiar și cu un fundal complicat, plin de alte tufe de trandafiri, s-a făcut o treabă de nota 10 aici. 

Această fotografie cu trandafirul bokeh e de wallpaper. De top arată și felinarul roșu prins de aproape și cu zoom. 

Macro

Am profitat pe deplin de modul macro de pe OPPO Find X9 Pro, disponibil și pe zoom, astfel că am o galerie de zeci de mostre care mai de care. M-am apropiat atât de mult încât cu ochiul liber nici nu remarcam la unele scene cum micuțe pânze de paianjen legau frunzele vegetației de lângă acele fructe roșii arătoase. Am prins și frunze la final de carieră, obosite și uscate, alte pânze de paianjen mai complexe unde am văzut fiecare fir de țesătură în parte, opera unei viețuitoare tare pricepute.

Țepii trandafirilor parcă ies din cadru, la fel și acele brazilor din parc. M-am apropiat și de un stâlp metalic cu o zonă superioară mâncată de rugină și am văzut cum degradează strat după strat.

Am dat apoi nas în nas cu mici becuri solare îngropate în pământ pe ale căror sticlă de protecție căzuseră picături de ploaie și rezultatul vorbește de la sine, dar vedeta trebuie să fie țânțarul uriaș de pe iarbă, cu aripi transparente și ditamai picioarele. E poză de National Geographic. 

Noapte

Pentru mostrele de noapte am ales din nou zona Victoriei, acolo unde am făcut și testele 5G chiar lângă Cișmigiu. Bogăția vizuală de care vorbeam ziua se păstrează și la asfințit, cu un soare aproape de culcare și micile luminițe ale stâlpilor de iluminare părând licurici ascunși prin vegetație.

Selfie-urile rămân arătoase și noaptea, doar că mai apar tonuri galbene date de aceleași corpuri de iluminare. În rest simt că se păstrează detaliile și texturile fix ca pe timp de zi. Poate doar uneori ten ceva mai smooth, dar cauzat mai degrabă de iluminarea puternică, roșie în special. 

Plimbarea continuă și după o vizită la o cafenea din jur, am dat de o reclamă savuroasă care mi-a făcut puțin poftă de aripioarele KFC care păreau 3D. Multă lume prinsă la cozi la înghețată, la semafoare, treceri de pietoni proaspăt vopsite în contrast cu asfaltul negru și un Night Mode care se pregătea să intre în acțiune. 

Gangul cu Salumeria avea nuanțe neon ca într-un club, iar legat tot de culori, galbenul măsuțelor de lângă acea rulotă cu waffles arată foarte bine. Dacă vrei poți face macro și seara, iar dacă pe zi spuneam că oamenii și mașinile sunt prinși în timp, aici pare că noaptea nu se mai aplică pentru mașini, dar chiar și așa obții un efect interesant, tip time-warp.

Camera stă bine și cu focusul pe timp de noapte, iar pe ultrawide apar mai multe neajunsuri, precum deformări și o extindere generoasă a razelor de la luminile stâlpilor. Pe wide aceste halouri sunt mai cuminți și nu țepoase. Atras de mirosul de pizza am zăbovit puțin la Treevi și sper că nu vi se face poftă privind feliile de pizza de la final de galerie și nici înghețata pe care am pus efect bokeh, cu precizie de lăudat. 

Apropo de bokeh, am venit cu super fotografii de acest tip, printre cele mai memorabile fiind cele cu scuterul roșu, biciclete și de departe favorita mea, cea cu motorul Harley de la stradă, fără pierderi de detalii în jur. Nu puteam uita de zoom și coincidență sau nu am ajuns tot pe la suta de fotografii cu zoom la fel ca pe zi.

Întâi m-am apropiat de siglele luminoase ale magazinelor și afacerilor din apropiere, cu Night Mode pus la treabă pentru a regla coloritul și iluminare, iar apoi a venit momentul să abuzez de nivelul mare de zoom livrat de OPPO Find X9 Pro. Am dat zoom pe decorațiile arhitecturale, pe mulțimile de oameni așteptând să fie pizza gata, pe statuii și text, mult text aflat la distanță. Pe clădirea Corinthia puternic iluminată am văzut și acele ceasului și chiar în spatele său, tot felul de decorații, cabluri care de la așa distanță nu erau nici măcar “acolo”. 

Și noaptea se păstrează calitatea zoom-ului, dar aș zice că trebuie să fii mai rezervat cu nivelul de mărire aplicat și să ai o mână cât de cât stabilă pentru ca în final fotografiile să fie fix precum ai vrut. Pentru descoperit orașe în vacanțe, chiar și noaptea iată, OPPO Find X9 Pro e companionul perfect. 

Video zi

Trecem la video și vedem întâi mostrele selfie care mi se par foarte bine stabilizate, iar ca opțiuni există aici 0.8x, 1x sau 2x, diferite focale pentru vlogging mai interactiv? Calitatea este excelentă la nivel de culori, detalii și texturi, fără a umbla la modul natural în care arată tenul sau aplica artificii de înfrumusețare nedorite. Există și filmare cu mod bokeh pentru doritori dar aici parcă stabilizarea își mai pierde din vlagă. Totuși soarele nu cauzează probleme, deci vlogging approved.

Ne mutăm atenția către camera din spate, iar la câțiva pași distanță de la ieșirea din bloc, am dat de o stabilizare smoooth și o claritate țiplă pentru captura 4K înregistrată. Culorile gardului arată 1:1 cu realitatea, mulțumită calibrării Hasselblad, iar tot legat de culori, trotuarele uriașe de lângă parc acoperite de mii și mii de frunze încântă plăcut privirea. Am filmat și în mod Ultra Steady unde am remarcat un cadru și mai fix, ca un soi de gimbal. 

Nici pic de problemă la focalizarea rapidă pe trandafiri, iar la panoramare nici pic de ezitare. Nu puteam trece peste testul de stabilizare la urcarea scărilor și nici nu simt că e diferență între mersul pe teren plat și la urcarea de trepte. Cu zoom-ul te apropii cu ușurință de ceea ce îți dorești și pe 4K mergi până la 18x. Se vede pragul de 3x la care se ajunge în zoom-in, iar la 10x sunt impresionat de cum arată totul. Mai tremură cadrul până te oprești la nivelul dorit și sincer să fiu nici 18x nu-i rău. 

Am dat zoom și pe o înaripată care încerca să găsească opțiuni de a sparge o nucă, dar părea intimidată de trecători. De asemenea, am țintit cu zoom și crengile unui copac colorat în bătaia vântului și văd cât de bine arată acum chiar și pe desktop bokehul natural din spatele frunzelor. În playlist sunt și alte mostre de zoom pe logo-ul Auchan din apropiere, pe trecătorii de la semafor și pe un porumbel care făcea o pauză de odihnă sub pod.

Video noapte

A venit apoi și seara, remarcând o stabilizare poate la fel de bună precum ziua, dar cu siguranță culori la fel de bine redate, naturale. Arată binișor și cadrele selfie, cu toate că sunt halouri mari de la unele lumini de stâlp, zgomotul traficului din jur șuieră cadrul. Mai apar și reflexii de lentile, iar per total captura frontală nu se ridică la nivelul celei de pe zi. Am încercat și filmarea selfie cu mod portrait dar stabilizarea are serios de suferit, cu tremur vizibil.

&si=3BeD9pg9F9RKr9Gk

La zoom cam aceeași poveste ca și ziua, după 3x se remarcă o clarificare masivă a cadrului și parcă un nivel de sharpness extra. Camera se descurcă perfect la ce ține de detalii, colorit și stabilizare la plimbarea de pe Victoriei și am făcut și testul de stabilizare pe scările de lângă biserică. Am mai dat zoom și pe Grand Hotel Continental pentru a vă arata diferența dintre pragurile 1x-3x, urcând și la 6x strecurându-mi camera printre traficul aglomerat. 

Panoramarea curge lin chiar și la mișcări mai rapide, iar într-un alt cadru am dat zoom pe decorația vultur de pe o clădire din apropiere și nu e deloc rău ce prinde în low-light la 18x. 

Mostre Barcelona

Bun şi acum dăm microfonul lui Alex. Hai să vă povestesc cum a fost în Barcelona. În prima zi a fost despre restaurantul Five Guys şi Sagrada Familia. Am început cu o fotografie a unei plante ciudate la hotelul SLS la care eram cazat. Lângă plajă, apropo. 

Fotografia a prins plantă în toată splendoarea sa, cu toate detaliile inedite ale petalelor, ce păreau vânjoase ca nişte frunze nervoase şi zimţate. Fotografia cu barca verde are zoom minim 20-30X şi oferă o claritate pe care o asociezi de obicei zoom-ului optic aş îndrăzni să zic. E peste surpriza plăcută a lui Xiaomi 15T Pro. 

Apoi vine fotografia cu clădirea Telefonica, care pare incredibil de îngustă din lateral. Aici am folosit modul XPan, pe care am ajuns să îl îndrăgesc, mai ales pe alb-negru. El face un fel de panorama foarte îngustă, dar cu nişte efecte trademark din istoria camerelor Hasselblad. Fie cu o tentă de verde, alb-negru, albăstriu. Aici clădirea pare un colţ de gigant care străpunge cerul. Un alb pur, expunere un pic sus, dar voită, prin filtru.

Am trecut şi prin mall-ul Diagonal Del Mar, fotografiind un panou uriaş cu reclame şi un local de Ramen. Culori vii, aprinse, scintilante, ce rămân pe reţină. Şi aceste poze sunt făcute pe fugă... pentru că îmi era foame.

Eram pe fasting de 19 ore şi în drum spre Five Guys am fotografiat şi un porumbel. Fiecare pană a sa e perfect reliefată. Bine zicea colegul Ervin, parcă ai o cameră aici care la zoom mare, face pozele mai clar decât la 1X. Sau dacă nu mai clar, mai impresionant, peste aşteptări.

Avem şi poze cu burgerul, evident, înainte şi după porceala. Am luat de toate: cheeseburger, cu ciuperci champignon şi ardei iuţi, milkshake cu cacahuetes, cum se zice la unt de arahide în spaniolă, fistic în el, oreo, nebunie. Cred că am mâncat 3500 de calorii la o masă. Plus cartofii ăia nesfârşiţi în coajă şi plin de sare şi sosurile la discrete. Plus free refill la suc, un Mezzo Mix cu gust de piersică cum nu am mai băut. Sosurile zemoase de peste feliile de brânză şi granulaţia cărnii sunt perfect surprinse de telefon.

Apoi a venit plimbarea de după masă, cu o oprire lângă o piaţă colorată, Glories şi la un grafitti cu o maşină Mini. De altfel Barcelona e cunoscută pentru grafitti-urile sale arătoase, inspirate, joviale. Îmi place suprapunerea celor două doamne peste grafitti, când trec strada.

Am ajuns la Sagrada în prag de apus al soarelui, cu ultimele sale sclipiri în spatele catedralei. Culori mai reci deci şi ultrawide musai de folosit ca să prinzi tot edificiul în cadru. Alungind puţin oamenii e drept, dar cu mecanism de corecţie a distorsionării inclus de OPPO. Ştiţi părerea mea şi din alte materiale: mi se pare kitsch, să pui acele bomboane în vârf de turle. Îmi place doar latura gotică a catedralei.

De altfel fiecare latură e în alt stil. E încă în construcţii, macaralele strică tot şi am preferat cadre cu zoom pe porțiuni întunecate, gotice, sumbre, poveşti ale unor sfinţi chinuiţi sau persoane care s-au sacrificat pentru crezul lor.

Din lateral catedrala arată impresionat, acel arc în V ca o diademă peste intrarea sa contribuind la un look mai SF, mai îndepărtat de perioada când Gaudi a început-o. Toate detaliile arată OK, luminozitatea e temperatura şi culorile realiste. 

În a doua zi am avut evenimentul OPPO şi am vizitat Catedral de Barcelona, dar şi clădirea mea preferată din oraş, Palau de la Musica. Plus arcul cel roşu de triumf. Am început totuşi cu o plimbare pe plajă, după mic dejun, prinzând palmieri şi activând şi watermark-ul în poze. Ca să vedeţi şi voi lentila folosită, deschiderea, shutter-ul, ISO.

Textura excelentă a frunzelor, perfect reliefata pe cerul senin. Indiferent de nivelul de zoom. Am încercat şi un selfie din profil, cu o naturaleţe plăcută a tenului bărbos e drept şi părul ciufulit de vântul puternic. Am trecut apoi la clădirea dragă inimii mele: Palau de la Musica Catalana. Fie privit din exterior sau interior e o comoară. Influenţe orientale gârlă, mult auriu, coloană cu sculpturi grele şi complexe, acoperişuri nesfârşit rafinate cu sculpturi de flori. Arcade cu verde şi cărămiziu, străjuind peste o sală neaşteptată de mese, o cafenea ad hoc, unde un domn supărat pregătea croissantele pentru turişti.

Supărat pentru ca Real tocmai bătuse Barca cu 2 1 în El Clasico. Poza cu el şi croissantele e făcută cu zoom 6X şi arată perfect, poate în afară de o uşoară albeaţă a produselor de patiserie. Focus perfect, detalii expresive ale feţei. Am pozat şi arcul cel roşu de triumf, ba chiar m-am pozat lângă el, cu cearcăne şi nisip de la plajă pe adidaşi. Bokeh perfect aplicat mie şi blurand arcul din spate. 

Lângă Arc m-am oprit la o cafenea pentru o matcha, reglând perfect expunerea pentru interiorul întunecat versus luminea ce pătrundea pe ferestre. Şi am ajuns la luminoasa Catedral de Barcelona, bătută în plin de soarele de la prânz, era în jur de ora 12-13. De data asta Catedrala nu mai era pângărită de postere Samsung sau Xiaomi, ca acum câţiva ani. Pe atunci companiile puneau reclamele sus pe ea, suferind sudalmele catalanilor care treceau pe lângă.

Am făcut abuz de zoom pentru a înţelege ce simboluri sunt pe clopote, m-am dus şi la 93X sau 120X, maximul, beneficiind de procesare cu AI. Scrie ceva în latină, cred... Detaliile gotice ale porţii aceleia nesfârşite mă duc cu gândul la gura dinţată a viermelui din Dune. Şi teposenia micilor turnuleţe, extra-uri arhitecturale de care nu era nevoie, dar pentru un look mai belicos la asediu... era necesar totuşi. De altfel avem şi ziduri de cetate în jur, ca un soi de fortăreaţă.

Telefonul s-a descurcat bine pe lumină intensă. Şi am prins mulţi oameni expresivi, prinşi în mreja selfie-urilor. Am încheiat cu o statuie ecvestră şi un taximetrist simpatic cu icoana lui Jeremy Clarkson în maşină. Am aflat şi că noul său serial de pe Amazon, în care are grijă de o fermă merită musai văzut.

Apoi m-am dus la hotel, m-am pozat în lift, ca un influencer ce se respectă şi am fost la evenimentul OPPO de lansare. Acolo am văzut atașamentul telephoto pentru cameră, ce duce zoom-ul la 200X şi am pozat mascota Ollie a celor de la OPPO. Am avut de-a face cu lasere, întunericul nopţii, oameni ce se mişcau constant, dar cameră s-a descurcat bine. Mă refer la claritate, luminozitate şi chiar la zoom.

Am dat zoom pe zgârie nori din depărtare, pe palmieri şi plaja şi iar camera tele a făcut faţă cu brio. Atenţie, cele două clădiri turn sunt pozate şi cu zoom 50-60X şi chiar 80X. Verdele palmierilor păstrează nuanţa plăcută. Şi am pozat şi câteva cheesecake-uri miniaturale cu căpşuni şi o mini salată cezar. Textura excelentă, focus perfect, chiar pe întuneric. Condimente pe care nu le pot numi imediat, preluate de la vechiul imperiu spaniol realizat prin Invincibila Armada. 

Şi acum despre video:

Am filmat din mers în zona Diagonal del Mar şi eram ADHD de la foame. Tot pivotam între clădiri SF, oameni care traversau, un tramvai. O zi însorită, în care vegetaţia a fost o idee mai expusă decât îmi doream, dar focusul şi stabilizarea au fost în regulă. Filmarea din mers cu soarele în faţă e bine stabilizată şi culorile toamnei au cucerit şi Barcelona, acel auriu mă refer.

Filmarea selfie a suferit puţin de la vânt şi m-am salutat şi cu jumătate din presă tech din România. Vegetaţie expusă mult în spate, dar fața mea e expresivă, focalizarea e OK şi vocea se aude binişor, în ciuda vântului. Am filmat şi 0.8X şi 1X şi pe selfie ai şi 2X chiar. Am prins şi un băiat ce jongla cu popice pe trecerea de pietoni şi am avut un pic de motion blur când treceau persoane în cadru. 

Filmarea de la Sagrada la Apus a prins Golden Hour, cu reflexii aurii la vârfurile ca nişte bomboane ale turnurilor. Îmi place textura de ceară cursă, pe zona gotică a catedralei. Atenţie că la 2X avem un zoom care nu e aşa clar, dar la 3X se simte un salt de calitate. Detaliile sunt savuroase şi la 6X. Am filmat şi faţada catedralei şi m-am dus departe cu zoom-ul 6X şi chiar peste, pentru a vă arăta acele bomboane în vârful turlelor. Am mers şi la zoom maxim 18X, maximul pe 4K 60. Cred că pe 6X arată cel mai bine totuşi. Tranziţia între gradaţii de zoom e lână.

Va prezint şi filmări nocturne, cu clădirea Telefonica, care nu încape în cadru decât cu ultrawide. Ultrawide-ul face prea mari sursele de lumină şi văd şi câteva reflexii, e drept mai puţine decât la iPhone 17 Pro Max şi Google Pixel 10 Pro XL. A doua zi am filmat Palau de la Musica, cu toate micile sale modele orientale, influenţate de mauri, egipteni şi cultură orientală. A se remarca şi gravurile punctilinii cu împărătese, procesiuni şi statuile celor domni Quijotieni cu mutra nemulţumită.

Un pic prea multă expunere la vegetaţia de la arcul de triumf din Barcelona. Se descurcă bine cu subiecţii în mişcare, multe maşini la acest rond. La Catedral de Barcelona am filmat în plin soare, un pescăruş care zbura mereu în cerc, doar-doar prindea un churros sau ceva potol. Poate dresat să fure portofele? Părea să aibă o misiune. Şi am văzut toate detaliile complexe ale porţii catedralei. Tracking şi focus bun pe pescăruş şi la zoom 3X sau 6X.

Seara am filmat un cover nu prea reuşit după Queen la petrecerea OPPO, trecând peste vântul năprasnic din port şi peste sursele puternice de lumină. Cele mai apropiate cadre de solista au fost la 6X apropo. Fata trăieşte momentul, dar nu o vreau în echipa mea de Vocea României, asta e sigur. Dacă e ceva la care OPPO se pricepe e a captura chipurile umane în mod expresiv.