Honor 600 Pro review detaliat în limba română (evaluare Mobilissimo) (Multimedia, Cameră, Benchmark-uri)

Multimedia Honor 600 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Sunet stereo cu două "evacuări"

Honor 600 Pro are difuzoare stereo, fiecare cu grila sa dedicată și ăsta e un prim semn bun că telefonul poate livra și audio de calitate în scenarii variate. Nu se pune prea mult accent pe această dotare din câte am văzut pe site-ul oficial și nici în materialele de promovare, deși merită clar atenția. Să vedem ce poate! 

Video-review HONOR 600 Pro, secțiunea Acustică

În cifre, la testul cu sample acustic am avut 85 dBA la difuzorul de sus și 85,9 dBA la cel de jos. Mă bucură acest echilibru, semn că Honor a zăbovit pentru a tuna speakerele și livra calitate înainte de toate. Întotdeauna prefer ca un setup stereo să ofere asemenea rezultate, decât cazuri în care un speaker e prea gălăgios și strică din armonie.

La testul multimedia, în gaming am obținut 97,8 dBA și sunt foarte mulțumit. Am urmărit și video, reel-uri, seriale pe Netflix fără probleme și niciodată cu volumul dat la maxim. Sunt difuzoare care îți bucură urechile, difuzoare separate, fiecare cu o grilă proprie pentru a propaga sunetul într-un mod ideal. 

La streaming de muzică îmi place efectul stereo creat, difuzoarele reușind să separe bine vocile de instrumente, precum în melodia I had a dream.. de la James Blake, unde e o trăire, un cumul de emoții. Sună totuși mai ascuțit și asta pe mai multe piese. Eu unul mi-aș fi dorit să văd și efecte audio precum Dolby sau o alternativă, dar Honor Sound intră în ecuație doar atunci când se conectează căști.

Sunetul e clar, vocile bogate și bas-ul prezent, dar nu strica un strop de bogăție, de adâncime la muzică. La gaming și video totul e pe placul meu, un sunet care te ține conectat la acțiune. 

Cameră Honor 600 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Setup foto eficient, pentru selfie-uri, portrait și stabilizare

Am ajuns și la capitolul cameră, unde Honor 600 Pro ne încântă printr-un setup bine echilibrat și aș zice eu, axat pe o o stabilizare video superioară, dar de asta ne convingem mai jos. Din câte văd pe lista de dotări, camerele cel puțin ca număr de megapixeli rămân la același nivel ca la Honor 400 Pro, predecesorul testat de noi, pentru că Honor 500 Pro a venit doar în China.

Lucrurile se prezintă în felul următor pe Honor 600 Pro:

• 200 mpx wide, Ultra-Clear Night Camera, f/1.9, senzor de 1/1.4", stabilizare CIPA 6.0 OIS
• 50 mpx periscop telephoto, f/2.8, zoom optic 3.5x, stabilizare CIPA 6.5 OIS
• 12 mpx ultra-wide, f/2.2, AF, funcție macro
• 50 mpx selfie, f/2.0, focus fix

Unde văd noutăți sunt la camera telephoto, care sacrifică deschiderea diafragmei pentru un zoom superior. Honor 400 Pro avea 50 mpx f/2.4, zoom optic 3x. Noi urcăm pe acest model la 3.5x, iar în interfață avem opțiunile default 0.6x, 1x, 2x, 3.5x și 7x. Zoom-ul digital maxim ajunge la 120x.

Senzorul principal de 1/1.4" este denumit Ultra-Clear Night Camera, are 200 mpx și este cel mai mare dintre cele utilizate în zona mid-range. Oferă o tehnologie 16-in-1 Super Pixel și prin soluția E2E AI Remosaic permite cu 24% mai multă captare de lumină. Mai avem în ecuație și un senzor de temperatură pentru culori și un AI Color Engine pentru fotografii cu nuanțe precise în condiții mixte de luminozitate.

Honor laudă aici stabilizare CIPA 6.0 pe camera wide și CIPA 6.5 pe cea periscop, o stabilizare duală aparent la nivel de mirroless entry-level. Ni se promit capturi nocturne stabile la 1x, 3.5x și 10x. Avem și astrofotografie, iar AI Enhanced Night Photography optimizează fotografiile din intervalul 0.6-10x.

Interfața camerei este similară predecesorului cu opțiunile Night, Portrait, Photo, Video și Pro (JPG/RAW). În zona More am găsit Multi-video, Slow-mo, Panorama, Timelapse, Underwater, Super Macro, High-Res, Night Video, Stage, Scan Document. Nu lipsesc filtrele Harcourt pentru portrete de revistă. 

Selfie

Deși mai dificil de realizat selfie-uri folosind camera din spate, am făcut și o astfel de captură și ca de fiecare dată, modul Harcourt mă cucerește. E atât de multă expresivitate încât te întrebi cum de reușește un telefon să scoată așa ceva. Prietena/soția ta va fi uimită peste măsură atunci când îi vei face fotografii din vacanță cu acest mod. Camera selfie propriu-zisă nu are din păcate Harcourt.

Rămâne totuși excelentă la detalii, texturi și culori, oferind și un mod mai wide 0.8x care se aplică default, dacă vrei să prinzi mai mult în cadru. Și bokeh-ul își face foarte bine treaba, accentuând personajul principal.

Prima serie de selfie-uri au fost foarte bune, dar atunci când am avut soarele din față a apărut o suprasaturare și supraexpunere exagerată a vegetației din spate, chiar și fotografii albicioase uneori. Sfatul ar fi să stai mai departe de soare, cel puțin de soarele agresiv de primăvară. Când te ferești rezultatele vorbesc de la sine și se văd mult exemple în galerie.

Noaptea trebuie să ai un pic de răbdare pentru captura selfie, dar la final ai fotografii numai bune de publicare pe Insta. E și acel mod bliț ecran dar nu îmi place deloc pentru că albește fața exagerat. Ar fi recomandat modul bokeh pentru a atenua halourile luminilor din cadru. 

Wide - ultrawide

Am schimbat apoi pe camera principală și revin la problema cu saturația, dar văd că și predecesorul a întâmpinat aceleași scenarii. Sunt multe nuanțe de verde iar soarele agresiv de sezon dă peste cap algoritmii de procesare. Ultrawide-ul face ce trebuie, adică să prindă mai mult în cadru iar eu unul privind acum fotografiile nu văd diferențe mari între UW și wide la nivel de culori, poate o idee mai întunecate, care cumva atenuează din saturare. 

Culorile gardului sunt realiste, fotografiate la umbră, deși mai are scăpări uneori și îți dă impresia de vopsea proaspătă. În următorul cadru iarba e din nou cam aprinsă și am încercat și fără HDR dar nu sunt diferențe, așa că l-am lăsat activ. Closeup-ul e eficient pe gardul din parc, pe acel stâlp metalic de care m-am apropiat foarte mult. Îmi place cât de bine arată roșul frunzelor din copaci în fotografiile cu podul în depărtare, un vibe tomnatic prins. 

Am mai dat și de scenarii care au albit cadrul mai mult decât era cazul, încă o dată soarele puternic vinovat. Nu am avut de savurat reflexii în lac pentru că apa s-a golit pentru un eveniment sportiv de weekend. De la depărtare podul arată masiv, iar construcțiile metalice de la sere oferă un contrast interesant între natură și inginerie. Spre final am făcut și câteva capturi la Ateneu, dar mai degrabă pe zoom. 

Macro, bokeh

Putem fotografia și macro, dar capturile nu te vor da pe spate. Sunt decente și pot fi postate prin online, dar clar nu se compară cu ce poate un flagship. Vezi zgârieturi fine de pe obiecte, complexitatea pânzelor de paianjen sau conurile de brad în evoluție care seamănă cu un ananas. 

Sunt mai mulțumit de captura portrait, unde camera a livrat rezultate foarte arătoase. Începând de la cadrele cu felinarul unde secretul este să focalizeze pe geamuri și pe becul de la interior, dar și pe corpul obiectului de iluminat, un test pe care și unele flagship-uri îl pică. La zoom parcă se descurcă și mai eficient. 

Am fotografiat și un lacăt galben cu portrait, plus acel scuter care arată neașteptat de bine, fiind luate în "ochi" și oglinzile care puteau fi ratate cu ușurință, dar camera are un focus bun. Îmi plac și rezultatele de la Ateneu cu statuia lui Eminescu, grandioasă cu fiecare prag de zoom dat.

Zoom

Și-am ajuns la zoom, cu un periscop telephoto pregătit să livreze zoom optic 3.5x și un zoom maxim 120x. Pe 2x la ieșirea din bloc suprasaturarea rămâne în ecuație, dar pe 3.5x scăpăm de acest neajuns și lucrurile arată mult mai bine. Sunt diferențe sesizabile la acest capitol și prin parc unde soarele dădea bătăi de cap. Am dat zoom după zoom spre vârful podului care ține prinse perfect cablurile de susținere și se văd detalii până sus de tot.

Cel mai mult îmi place fotografia cu acele frunze roșii cu soarele în spatele lor și care m-a făcut să folosesc mai mult camera de zoom în loc de cea principală. Te tot îndeamnă la zoom. Cam asta se întâmplă de fiecare dată la testarea de telefoane, cel puțin la mine. Cu cât apreciez mai mult capturile cu atât camera mă impinge cumva din spate să tot fotografiez și să fotografiez.

Am prins și expresiile unor bătrânei care își luau doza de energie de la soare, iar spre nivel mare de zoom am mai avut ceva bug-uri cu tremur, blurare și o captură greoaie. A venit un update imediat după și tind să cred că s-a rezolvat și această problemă. Dacă ajungi la zoom mare apare și efectul de pictură, chiar și cu acel zoom AI activ atunci când ai datele pornite.

Prin zona Cișmigiu am îndreptat camera și spre arhitectură, iar rezultatele sunt foarte bune. Aș zice că până pe la 10x e ce trebuie și nu aș trece peste, că până la urmă sunt limitări de la un periscop care poate 3.5x optic. Și cadrele de la Ateneu sunt reușite. 

Noapte

Atunci când am auzit că Honor 600 Pro oferă și Astrophotography, nu am putut să nu îndrept camera spre lună. La asfințit rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor și după 2-3 fotografii cu luna blurată eram pe cale să renunț, dar mai târziu în noapte am decis să mai fac o încercare și lucrurile au arătat mai bine, cu Luna care părea un bec printre nori. Atunci când AI-ul a recunoscut astrul cerestru la zoom mai mare am avut și fotografii detaliate. Eu unul sunt încântat de faptul că iată am ajuns în punctul în care și un mid-range poate fotografia luna. 

Lăsând luna deoparte, să vedem și cum arată restul capturilor de noapte. În zona magazinelor lucrurile arată bine, cu lumini atenuate, cumințite pentru siglele de deasupra și culori arătoase, precum verdele de la Froo. Halourile sunt destul de mici pe wide, dar pe ultrawide își extind cleștii și seamănă cu mici sori.

Și easybox-ul are un roșu redat perfect, cu zone mai întunecate, umbre, lumină și se văd diferențele fix în funcție de aceste variabile. Am încercat un focus mai de la distanță pe o păpădie dar fără succes. Zoom-ul nu mai e atât de eficient noaptea, dar până pe la 5x rămâne utilizabil dacă vrei să te apropii de ceva prin călătoriile tale urbane. Mașinile nu sunt înghețate în timp și apare acel efect de timelapse, care poate da un look aparte totuși fotografiilor. 

Îmi place nivelul de detalii livrat, chiar și la closeup unde sunt exemplele cu acele semne de circulație exelent prinse. O cameră foarte descurcăreața noaptea, culori fără suprasaturare precum se întâmplă ziua, halouri modeste și bonus, capturi cu luna. 

Video

În final vorbim și despre video și sunt curios de stabilizarea CIPA promisă. Ca un scurt info, CIPA măsoară raportul dintre cei mai lungi timpi de expunere care rămân destul de clari cu și fără soluția de stabilizare testată activată. Acest raport este exprimat în Valori de Expunere (EV), unde 1 EV înseamnă capacitatea de a fotografia cu un timp de expunere dublu fără o diferență vizibilă de estompare. Pe camera wide avem CIPA 6.0 iar pe cea telephoto 6.5. Acest număr reflectă compensarea de 6.0, respectiv 6.5 trepte pentru a reduce tremurul camerei. 

Să vorbim întâi despre captura frontală, unde deși văd mult soare, parcă nu e așa de agresivă suprasaturarea ca la fotografiere. Îmi plac culoriile, detaliile, și nu văd supraexpunere, cu blocuri iluminate excesiv. Stă bine și la stabilizare și chiar nu mă așteptam la o așa calitate. Foarte foarte mulțumit! A urmat apoi trecerea la camera din spate iar la urcarea de trepte e un mic balans inițial, dar nu deranjant. Totul arată excelent în 4K 60fps.

În continuare la o plimbare lentă acompaniată de lătratul unui cățeluș stabilizarea rămâne eficientă, culorile se prezintă foarte bine și nu văd suprasaturare. Devin puțin mai vibrante lucrurile un pas mai târziu. Gardul arată colorat corect, poate doar la soare un vibe de proaspăt vopsit. Pe lângă parc pomii din depărtare sunt prea luminoși și avem și suprasaturare pentru vegetație, asta cu soarele în putere maximă. Se observă cum crește-scade acest nivel de vibranță la panoramarea din parc de lângă pod. Cea de sus e mult mai reușită din acest punct de vedere.

La focalizare nimic negativ de spus, totul se întâmplă rapid și avem un AF precis pe acea crenguță de brad apoi pe fundal. Pe lângă sere stabilizarea e aproape ca de gimbal. Am urcat apoi și podul unde au fost ceva reflexii ciudate. Am estat și zoom-ul pe un puști care sse juca baschet și aici se vede cât de mare este diferența la zoom 3.5x, foarte foarte bine prins și aș rămâne pe acel prag, deși nici câteva gestui dezoom mai sus nu arată deloc rău.

A venit și rândul capturilor video nocturne, cu un prim video de stabilizare la coborârea de trepte. Imaginea arată bine, dar e un tremur ciudat și avem mult mult flicker de la luminile stradale. La urcarea de trepte într-un colț mai întunecat se schimbă în bine lucrurile și camera prinde cum trebuie totul, inclusiv roșul easybox-ului. Urcarea e destul de bine stabilizată dar fiecare pas făcut e sesizabil. Testul de zoom a făst făcut pe logo-ul acelui hotel, cu o trecere la 3.5x mai întunecată și tremur din păcate după acest nivel. 

La o plimbare agale nivelul de detalii e generos, apar ceva reflexii de lentile, iar ce ne mai dau bătăi de cap sunt luminile stradale care pâlpâie în cadru. Într-o zonă foarte întunecată mă așteptam la mult tremur și zgomot, dar cumva camera rămâne eficientă și pe beznă. Arată bine cu puțin zoom și tramvaiul ce tocmai pleca din stație. Captura selfie e cam albicioasă și tremură, dar chipul e cât de cât redat ok. Pe lângă Plaza am mai testat încă o dată stabilizarea și clar e punctul forte al capturii video de noapte, iar tot aici am făcut o panoramare reușită. 

Concluzie

Mi-ar fi plăcut ca Honor să umble mai serios la camera wide, mai ales atunci când vine vorba de captura foto, pentru că acel senzor de 200 mpx folosit are ceva de furcă atunci când e pus față în față cu soarele puternic de primăvară și nu se dorește asta. Senzorul dedicat de culoare ajută, dar ceva lipsește pentru a ajusta și echilibra lumina puternică. În video apare saturarea dar nu așa de des. La foto mi-au plăcut selfie-urile, closeup-urile, modul bokeh și zoom-ul care pentru un mid-range chiar e eficient.

Captura video are ca punct forte stabilizarea care aș zice că e la nivel de flagship. Noaptea e un flicker enervant al luminilor care strică din capabilitățile camerei, altfel eficientă la stabilizare chiar și în așa condiții low-light. Un telefon pentru selfie-uri, fotografii detaliate și o stabilizare peste așteptări, plus să nu uităm de Harcourt care scoate poze de shooting profi. 

Benchmark-uri Honor 600 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Benchmark-uri elite, Snapdragon 8 Elite

Honor 600 Pro face trecerea de la un Snapdragon 8 Gen3 pe Honor 400 Pro la un Snapdragon 8 Elite, cipset dezvoltat pe seama procesului de 3nm. Promisiunile sunt mari, de 45% boost CPU și 44% boost de performanță GPU față de modelul anterior, cu performanță superioară, excelentă pentru aplicații AI precum Image to Video 2.0. Am primit 12 GB RAM la bord și să vedem ce a ieșit în benchmark-uri! 

Video-review HONOR 600 Pro, secțiunea Benchmarks

În AnTuTu 11 scorul este magnific, fabulos - 2.968.670 de puncte, asta de la un Snapdragon 8 Elite! Depășim Galaxy S26, Honor Magic8 Pro și OnePlus 15R, cu puțin ce-i drept, dar totuși suntem înaintea loc. Ocupăm poziția 11 în clasament și nu puteam să fiu mai mulțumit de atât. Excelent! Am testat și AnTuTu 10 dar la GPU scorul a fost 0 astfel că e greu de comparat cu alte telefoane.

A urmat GeekBench 6, cu 2985 puncte single-core (locul 22) și 9025 puncte multi-core (locul 21). Depășim realme GT7 Pro și suntem aproape de Find X9 Ultra, Xiaomi 15 Ultra și Motorola Signature. Honor 400 Pro ne-a oferit 2118 puncte single-core și 6589 puncte multi-core, un upgrade considerabil.

În sub-testele grafice OpenCL am prins locul 26 peste Find X8 Ultra cu puțin și 23954 puncte multi-core, încă o dată pe X8 Ultra, chiar și peste Moto Signature. Nu am uitat de CPU Throttling Test și acesta este secretul pentru performanța excelentă în fața rivalilor cu procesor superior. Nu avem throttling! După 15 minute de benchmark pierdem doar 6% din performanță, ceva ce spunem de regulă despre entry level-uri care oricum nu au cine știe ce performanță de livrat. Excelent și aici.

Nu sunt îngrijorări nici la temperaturi, cu 33.5 grade Celsius după un sfert de oră de benchmark-uri sau 36,5 grade după 15 minute de Diablo. Am comparat gaming-ul pe Honor 600 și 600 Pro, iar diferențele sunt clare, cu Pro-ul fiind mult mai fluid în a stăpâni grafica și acțiunea complexă din joc, unde modelul din bază se cam chinuie și scade calitatea.