Huawei P50 Pro review detaliat în limba română (Evaluare Mobilissimo) (Multimedia, Cameră, Benchmark-uri)

Multimedia Huawei P50 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Fără recorduri cu siguranţă, dar un sunet satisfăcător per total

După Huawei P30 Pro şi Huawei P40 Pro care nu au oferit o experienţă stereo, preferând difuzorul singular de jos, acum Huawei P50 Pro apelează la două speakere. E vorba despre cel de jos, dar şi earpiece-ul. Cei doi predecesori ai săi nu au avut aşa ceva, preferând să opteze pentru un sistem de vibraţii prin ecran, care duceau sunetul spre urechea internă. 

Video-review HUAWEI P50 Pro, secțiunea Acustică

Acum avem un telefon pe care stereofonia e reală și imersivă, creând o iluzie de surround. Nu excelează la puterea volumului, dar nu pot să-i imput acest lucru în condiţiile în care la gaming cu siguranţă se face auzit.  La distanța mâinilor, de regulă ascultăm telefonul la în jur de 65 - 70 dBA, deci practic nu trebui dus volumul la maximum niciodată, asta dacă nu vrem să facem harmalaie acasă.  

Pentru asta au însă tot cei de la Huawei recent prezentată boxă wireless Sound Joy. Acustica e de calitate deci. Bas avem din abundenţă, sunetul nu devine strident la volum maxim şi înaltele se aud clar şi bine definit. Nu primim jack audio, dacă eraţi curioşi. Vocea e plăcută, molateca, caldă. Jack audio nu mai avem, de vreo 2-3 generaţii de Huawei P. 

Trecem la testele cu decibelmetrul şi începem cu cel cu sample-ul acustic, în care am ajuns la 76 dBA jos şi 73.4 dBA sus. Nu sunt scoruri prea impresionante, dar măcar am depăşit Huawei P50 Pocket, cu speakerul de sus cel puţin. Rezultatele sunt totuşi mai degrabă de coada clasamentului, dar la redarea în viaţa reală sunetul se simte mult mai puternic. La gaming am ajuns la 96.8 dBA, depăşind Samsung Galaxy S20 Ultra şi pe Xiaomi Mi 11 Ultra şi fiind cu puţin sub Huawei P40 Pro, cam 0.9 decibeli. 

Galaxy S21 Ultra e mai gălăgios şi la fel a fost şi Huawei Mate 40 Pro.

Cameră Huawei P50 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Apreciată pentru fotografie, realizări mai mici la video

Huawei P50 Pro are o cameră frontală singulară de 13 MP, cu filmare 4K la 60 FPS şi cu lentila cu unghi de 100 de grade. În spate se afla camera Dual Matrix din spate, cu design inspirat de doi ochi umani, așa cum am aflat de la Huawei. Pentru mine arată ca un simbol al infinitului sau că cifra "8". În modulul dual se află o cameră quad, printre care şi o cameră principală de 50 MP, cu stabilizare optică, PDAF, deschidere F/1.8, telemetru laser. 

Video-review Huawei P50 Pro, secțiunea Cameră

Apare şi o cameră telephoto periscopică cu un upgrade la rezoluţie, dar downgrade la zoom optic față de predecesor. Huawei P40 Pro avea una de 12 MP cu zoom optic 5X, iar cea P50 Pro are 64 MP şi zoom optic 3.5X. Aduce şi stabilizare optică şi PDAF. Camera ultrawide are 13 MP aici, iar a patra este cea de 40 MP, una monocromă, cu deschidere F/1.6. Această cameră îmbunătăţeşte detaliile de fineţe şi reduce zgomotul mai ales în low light şi ajuta la estimarea adâncimii pentru Bokeh. 

Camera principală de 50 MP scoate poze de 12.5 MP prin combinare a pixelilor, iar cea monocromă produce poze de 10 MP combinând 4 pixeli în 1. Senzorilor de mai sus li se adăugă şi unul multispectral, un senzor de culoare care optimizează balansul de alb şi randarea de culori. Spectrul se referă la culori. Aparatele foto au probleme majore când vine vorba de balansul la alb. Acel senzor multispectral capturează lumina și o "desface" în mai multe culori, ca şi cum ar trece lumină printre mai multe filtre, astfel, cu ajutorul AI poate stabili albul mult mai ușor. 

Informaţia este apoi analizată de AI, iar apoi e trimisă spre procesorul de imagine care stabileşte albul. Adică se face un balans la alb mult mai precis.

Există şi optică Leica, bliţ dual LED şi filmare 4K la 60 FPS. Huawei oferă tehnologie XD Optics, dar şi engine-ul XD Fusion Pro, care reproduce detaliile mai bine, dar şi culorile. Stabilizarea primeşte aportul lui AIS Pro, care se combină cu OIS pentru o stabilizare la nivel de gimbal. Există şi focalizare pe ochii subiecţilor.

Şi acum să discutăm despre calitatea fotografiilor şi filmărilor.  

Fotografiile realizate ziua au fost făcute în Parcul IOR din Bucureşti. Începem cu un test de zoom care aş zice că e mai mult la nivel de 2020, decât de 2022. Plusul faţă de rivalii cu zoom optic 3, 3.5 sau 4X e faptul că la nivel avansat de zoom claritatea şi detaliile imaginii impresionează, mulţumită unui senzor cu rezoluţie mare. Nu vă aşteptaţi să fiţi totuşi impresionaţi dincolo de 5-7X. Privind galeria din Parcul IOR din Bucureşti îmi umblă în cap cuvântul "blând", la mod pozitiv.

Văd culori prietenoase, dacă pot zice aşa, la locul lor. Paleta de culori e largă şi vie, dar nu exagerat de aprinsă. Cerul arată perfect şi spun asta chiar şi în condiţiile fotografiilor ultrawide cu soare în faţă. În funcţie de unghiul din care am făcut poza, soarele a injectat o uşoară nuanţă de galben, atenţie galben şi nu o nuanţă albicioasă ireală în capturi. Spun asta ca un compliment. Aici se vede un balans de alb corect şi o redare realistă. 

Ca diferenţe dintre camera principală şi cea ultrawide, aş zice că prima are culori mai calde şi a doua mai reci. Closeup-urile nu au ieşit rău deloc, chiar dacă unele au avut nevoie de 2-3 încercări pentru succes total. Cea mai bună e fotografia cu jucăria în formă de pui de cangur când vine vorba de closeup. Crăpăturile date de intemperii pe chipul său sunt ceva ce nu am mai văzut, deşi l-am fotografiat cu sute de telefoane, în special pentru Macro-uri. 

Selfie-urile sunt foarte bine detaliate, focalizate şi clare, luminoase. Sunt şi expresive, pentru că au esenţa mişcării, au prins firele de păr şi fularul ridicate de vânt şi spontaneitatea acestui moment îngheţat în timp. Tenul îmi pare puţin cam alb totuşi, dacă ar fi să critic ceva. 

La Bokeh captură a arătat binişor în general, în afară de momentul când mi-a tăiat urechile şi şuviţe de păr, când bătea vântul. Decupajele Bokeh Studio sunt mult mai profi şi în linie cu ce oferă Samsung şi Apple acum, deşi sunt şi aici mici scăpări pe margini.

În general fotografiile cu camera principală au fost clare, iar roşul, cea mai păcătoasă culoare de redat pentru orice aparat foto este redat foarte bine, amintindu-mi de Mate 40 Pro şi Note 20 Ultra. La fotografia cu căluţii din parc nu cred că aş putea număra culorile şi nuanţele acestora, atâtea sunt. Nu am văzut cer ars, sau alte aberaţii în zonele luminoase faţă de cele din umbră. 

Bokeh-ul cu statuia e total altceva, o colecţie de umbre şi lumini care fac cinste senzorilor din spate. Şi aici se strecoară gazon la sub braţul statuii pentru a strica puţin calitatea capturii Portrait. 

Fotografiile monocrome te transpun în altă epocă, te dau înapoi cu vreo 40 de ani şi ele nu fac asta prin filtre şi desaturarea culorii, ci avem o cameră monocromă dedicată. Unii vânează acest look şi se chinuie să îl reproducă prin filtre, aici vine natural şi e artistic. Unii cumpăra camere monocrome speciale pentru a obţine acest efect artistic. 

Mi-am schimbat părerea despre zoom când am capturat fotografia cu rața pe gheaţă, la limita dintre apă în două stări de agregare. Avem de-a face cu o poză cu zoom cel puţin 5X şi mă declar complet impresionat. Iar pozele alb negru cu lacul merita să ajungă wallpaper cu siguranţă. 

Am băgat de seamă o funcţie foto Aperture în meniu, care e genială! Are 3 moduri de zoom, dar ce e mai interesant, e că are Aperture reglabil. Adică poţi regla estomparea fundalului. Practic este un mod portret ultra - avansat acesta, în care vezi live ceea ce fotografiezi şi poţi regla blur-ul dorit pentru fundal. Zoom-ul merge aici la 1, 2 și 3x, iar deschiderea focală este între F0,95 și F16, deci e loc de joacă! Față de Bokeh are avantajul că nu necesită neapărat un chip uman pentru captură. 

Avem şi story creator pentru creatorii de conţinut. 

La captura low light ne mutăm la Timişoara în Piaţa Unirii, unde P50 Pro păstrează cerul aşa cum e şi nu face din noapte zi, nici măcar cu Night Mode Activat. În schimb ajuta la capturarea unor culori plăcute şi rar ne-a fost dat să vedem o paletă aşa largă noaptea. Sincer spun, nici cu ochiul liber nu se disting aceste culori, iar Piaţa Unirii, unde am făcut fotografiile e mai degrabă galbenă. Avem aici unul dintre cele mai performante telefoane pe partea foto low light. 

E satisfăcătoare şi captura cu zoom spre acea terasă cu lumini roz, dar captura ultrawide are culori prea calde, spre portocaliu şi muştar. Observaţi şi nuanţele variate de albastru ale cerului şi conturul fiecărei surse de lumină, fără halouri aiurea. Pur şi simplu nu dă greş noaptea şi parcă simt un plus vizibil la zoom faţă de predecesori. Asta chit că Huawei P40 Pro şi Mate 40 Pro au fost reper absolut la debut la captura nocturnă, doar ca la zoom nocturn nu erau aşa bune. 

Un detaliu pe care l-am apreciat a fost ca atunci când comut între modul photo şi night mode se păstrează camera aleasă în prealabil. Adică dacă eram în ultra wide pe photo, atunci când am trecut pe Night Mode, a rămas tot în ultra wide, nu a trecut pe wide ca în cazul altor branduri. Aşa şi la zoom şi wide. Un alt lucru care mi-a mai plăcut în interfaţa camerei e că avem mai multe 2 niveluri de zoom direct din buton pe ecran. 3,5 şi 10x. E mai facil așa. Și încă o chestie faină, la night mode nu face crop la fotografie.

Filmarea e bine stabilizata la panoramare, detaliile abundă, iar zoom-ul face impresie plăcută la 3.5X, dar la nivelurile intermediare se înceţoşează imaginea. Parcă şi galbenul primului copac de sub pod e prea luminos. Nuanţele de roşu sunt la fel de impresionante la video, ca şi la foto, iar având în vedere ce vânt de cod galben ne năpăstuia microfonul şi-a făcut treaba admirabil. Ba chiar am avut şi un pui de audio zoom la zoom-ul video pe acea lebădă.

Filmarea selfie mi se pare cam nefocalizata şi cam zgomotoasă în dreptul feţei, pentru 4K în 60 FPS. Măcar la stabilizare stă bine şi la textura feţei când te filmezi mai de aproape. În ciuda faptului că am tot filmat în 4K, sunt porţiuni ale capturilor, mai ales pe margini, în departe în coroana copacilor unde nu văd aşa multe detalii. Îmi place reglarea subtilă a expunerii la panoramare, faptul că stabilizarea e mereu de 10 din 10 şi remarc şi că această cameră detectează şi urmăreşte imediat ochii umani. 

Testul dedicat de stabilizare din mers cu filmare 4K la 30 FPS este reuşit şi mă refer la lipsa de vibraţii, tremurat, trepidaţii. Imaginea e perfect clară, detaliată, culorile sunt bogate şi corecte. Avem şi filmare duala, cu camera din spate şi cea frontală simultan, realizată mai mult de curiozitate.

Filmarea FHD la 30 FPS pentru testul de stabilizare e din nou reuşita strict ca stabilizare, dar expunerea are un flicker sus în zona cerului. Ultimul test de filmare din mers e făcut cu camera ultrawide şi aici e mult zgomot şi subiecte alungite pe margini, dar până şi aici am vorbe de laudă despre stabilizare. 

Proba cea mai dură a fost coborârea scărilor cu filmare 4K la 60 FPS, fără trepidaţii, pierdere de detalii sau pierdere de focalizare. Nota 10 din 10 şi la testul de focalizare pe ghinda metalică şi apoi pe fundal, cu o viteză de flagship tipic. 

Filmarea nocturnă nu prea arată de flagship pe de altă parte, cu lumini măricele şi un pic mai mult zgomot decât am fi dorit. Am văzut chiar şi artefacte şi obiecte care se deformează la periferia câmpului vizual. Stă bine la focalizare şi stabilizare totuşi. Unele sursa de lumină tremură la distanţă când panoramăm.

Deşi în general am apreciat camera, parcă la filmare se preda în faţa a 2-3 telefoane din 2021.

Benchmark-uri Huawei P50 Pro

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Performanţă fără recorduri, telefon fără supraîncălzire

Huawei a folosit pentru P50 Pro un procesor Qualcomm Snapdragon 888, dar unul de modem 4G. Rămâne un CPU puternic de 5 nm, cu 8 nuclee, tactate până la 3.13 GHz şi cu GPU Adreno 660. Motivul pentru care Huawei nu a ales Snapdragon 888 5G e ştiut: restricţiile vestice. În China terminalul se vine şi în variante cu Kirin 9000. La pachet avem şi 8 sau 12 GB RAM, dar şi 128, 256 sau 512 GB stocare, alături de un slot Nano Memory.

Video-review Huawei P50 Pro, secțiunea Benchmarks

Telefonul e străin de lag, rulează jocurile fluent şi cu detalii generoase, fără a se supraîncălzi. Să vedem cum a stat la testele de performanţă. 

În AnTuTu 9 e "prins" între Huawei P50 Pocket şi Realme GT Neo2, în vreme ce în AnTuTu 8 a prins doar locul 50 în top. E peste iPhone 11 şi Nubia Red Magic 3S, dar sub Huawei Mate 40 Pro chiar, Galaxy S20 Ultra, ASUS ROG Phone 3. În GeekBench 5 Multi Core am depăşit OPPO Find X3 Pro şi ASUS ZenFone 7 Pro, cu un mai onorabil loc 21. Galaxy S21+ e deasupra, alături de OnePlus 9 şi Xperia 1 III.

3DMark Slingshot Extreme ES 3.1 ne dezvăluie încă un scor mai modest, care pune P50 Pro pe locul 52 din ierarhia noastră de 500 de telefoane. E peste un Galaxy S20 sau Motorola Edge 20 şi OPPO Reno 6 Pro 5G, dar sub Xiaomi Mi 10T Pro, Galaxy S21 5G, Galaxy S20 Ultra şi mai vechiul OnePlus 8T chiar. În mod şocant pe partea de sarcini AI sta bine, iar în AI Benchmark 3 a prins totuşi locul întâi.

O altă curiozitate e ca şi la jocuri şi la benchmark-uri a rămas la aceeaşi temperatură de 38.2 grade Celsius, deci nu se supraîncălzeşte.