Motorola Edge 30 Neo review detaliat în limba română (Evaluare Mobilissimo) (Multimedia, Cameră, Benchmark-uri)

Multimedia Motorola Edge 30 Neo

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Speakerul de jos duce greul, dar fără prea mult bas

Motorola Edge 30 Neo se prezintă la apel cu difuzoare stereo, lucru de apreciat, având în vedere că vine după un Motorola Edge 20 Lite, care nu avea aşa ceva. Nu are jack audio, dar vine cu tehnologie Dolby Atmos, cu tuning-ul aferent. Mă refer la moduri ca Smart Audio, Music, Movie, Game şi Podcast. În plus avem şi o zonă custom cu 10 canale reglabile. Există şi surround virtualizer şi Volume Leveler, Bass Boost şi Treble Boost.

Video-review Motorola Edge 30 Neo, secțiunea Acustică

Am pornit câteva piese de cosmic doom de la formaţiile ISON şi Remina şi am aflat rapid că aceste speakere nu sunt foarte potente. E clar că difuzorul de jos duce tot greul, basul nu prea impresionează, dar vocea se aute satisfăcător, în cazul solistei nordice ascultate. E midrange-ul tipic, cumva axat pe înalte şi voci. Cel mai bun lucru e că avem sunet clar şi fără distorsionări, chiar şi la volum maxim, care apropo nu e foarte sus.

La testul cu decibelmetrul, am ajuns la 71 dBA la testul cu sample-ul acustic, asta la speakerul de sus şi la 75.1 dBA la cel de jos. Cu această valoare am depăşit iPhone 14 Pro şi pe HTC Desire 10 Lifestyle, dar am fost sub Samsung Galaxy A53 şi Redmi Note 11.

La jocuri am stat ceva mai bine, cu 98 dBA, depăşind Samsung Galaxy A53 şi pe Xiaomi 12X. Suntem sub Redmi Note 11 Pro 5G şi POCO F4. 

Cameră Motorola Edge 30 Neo

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Filmare dezamăgitoare, fără mari realizări în general

Motorola Edge 30 Neo dispune de un setup de camere destul de impresionant pentru un telefon midrange tipic. Mă uit în special la camera principală de 64 MP cu OIS. Să o luăm cu începutul totuşi. Camera selfie decupată în ecran, are o rezoluţie de 32 MP, are suport HDR şi filmare Full HD. Ea are deschidere F/2.4, pixeli de 0.7 microni şi combină 4 pixeli în 1 pentru a scoate poze de 8 MP. Focalizare doar fixă.

Video-review Motorola Edge 30 Neo, secțiunea Cameră

În spate avem una dintre cele mai arătoase camere duale de pe piaţă, dotată cu un senzor principal de 64 MP, cu deschidere F/1.8, pixeli de 0.7 microni, PDAF şi stabilizare optică. I se alătură o cameră de 13 megapixeli, una ultrawide, cu deschidere F/2.2 şi captură la 120 de grade. Având în vedere faptul că oferă autofocalizare, poate oferi şi captura Macro. Mai primim şi un blitz dual LED, dar suntem limitaţi la filmare FHD la 30 sau 60 FPS. 

Interfaţa camerei aduce opţiuni specifice Motorola, precum Panorama, Time Lapse, Night Vision, Dual Capture Photo, Dual Capture Video, dar şi Spot Color şi Ultra Res. Are şi Slow Motion, mod Pro cu reglaje de expunere, ISO, balans de alb, dar şi Portrait şi Night Mode. 

Să vedem cum arată galeria de poze făcute ziua. Am început că de obicei la podul peste lacul din Parcul IOR, într-o zi foarte caldă de septembrie. Am găsit vegetaţia prea expusă şi capturile foto foarte luminoase. Fotografiile au 16 megapixeli, deci combina 4 pixeli în 1. Zoom-ul e doar acceptabil pe la 2-3X, digital evident, iar captura ultrawide pare a întuneca peisajul, dacă ne luăm după poză cu graffiti la pod.

Selfie-urile sunt clare şi bine focalizate, detaliate la cel mă mic nivel de cearcăne, păr facial, gene, pori chiar. Îmi plac ochii, sunt expresivi şi se reflecta lumina în ei într-un mod plăcut. Selfie-urile sunt un pic mai spălăcite la umbră şi se pierd detalii în zona părului. Pe de altă parte Bokeh m-a separat excelent de fundal şi nu a dat rateuri la urechi sau căşti, nici la fire de păr rebele din vârful capului.  Tot Portrait a accentuat şi textura hainelor de pe mine şi a bărbii, parcă. 

Culorile obiectelor din parc, panourilor publicitare şi jucăriilor au fost plăcute în general, doar vegetaţia era uneori mai expusă decât ar trebui. Camera ultrawide e mai "subţire" la detalii pe lateralul cadrelor, dar nu aşa rău precum deja clasicele camere de 8 MP ultrawide de pe telefoanele midrange.

Focalizare excelentă la acel Bokeh pe jucăria cu Pantera Roz şi un roşu şi albastru foarte plăcute la jucăria cu Spider-Man în elicopter. Am încercat tot aici nişte Macro-uri cu un şurub şi o manetă şi nu mi-a plăcut ce a ieşit. Focalizare şi detalii slabe.

Am trecut apoi la pozele Bokeh cu camera principală cu statuia, prinzând un fel de "Bokeh Flare" involuntar, pe măsură ce vegetaţia din spate şi stâlpii de iluminat luceau în zare. Totuşi Bokeh-ul cu mai mult soare e prea expus în fundal. Am reglat şi gradaţiile de blurare, ca să vedeţi cât de eficient e aplicat blur-ul. Îmi place cum au fost scoşi în evidenţă ochii statuii şi aspectul său 3D. 

La ce urmează după avem gazon în plin soare, prea expus, dar cerul e măcar redat corect coloristic. 

Nici trandafirii nu arată rău, chit că nu stăteau locului din cauza vântului. Textura petalelor e principala reuşita aici. Pozele Dual View sunt arse rău, nu merită atenţia voastră, deşi ce e drept aveam soarele în faţă. 

Observ şi că la unele fotografii cu camera principală şi cea ultrawide, oamenii care trec prin fundal capătă o mare aură aurie din cauza soarelui, o aberaţie optică. 

Discrepanţele de culoare între camera principală şi cea ultrawide sunt mici, dar există, cu nişte nuanţe uşor mai spălăcite pe ultrawide. Am apreciat cel mai mult roşul maşinii din filmul Cars, albastrul standului Pepsi, roşul standului Chio. Când bate soarele totuşi direct pe acele obiecte, veţi avea o problemă cu un alb prea intens. La poza ultrawide cu foişorul în umbră se văd cel mai clar limitările de detalii ale camerei ultrawide. 

Ultimele prim-planuri şi Macro-uri cu bucăţi de statuie cu muşchi pe ele au fost reuşite, trebuie să recunosc. M-am jucat şi cu nişte filtre Selfie pe final, dar sunt cam intense în nuanţe pentru a fi apreciate pe deplin. Unele scot în evidenţă ochii în mod interesant. 

Odată ce soarele a dispărut la orizont, verdele parcului a arătat OK în zona pozelor cu lacul, dar tot ce era la distanţă era cam spălăcit şi nu foarte detaliat. Nu sunt foarte impresionat aici, am un vibe de realme 9 să zicem sau de un POCO mai răsărit. 

La captura low light ne mutăm la Timişoara. De această dată avem fotografii ultrawide inutilizabile, asta e sigur. Sunt mişcate, neclare, sursele de lumină sunt prea mari. E o uşoară ceaţă şi pe camera principală, mai ales în zona de sus. Zoom-ul nu excelează, dar focalizarea de aproape pe dragonul de la fântâna e corect aplicată, estompând uşor fundalul.

Night Mode face fotografiile cu vreo 80% mai clare, dar face şi contrastul mai aprig. Nu mai sunt aşa multe grade de separare între alb şi negru. Pe de altă parte arată foarte frumos în relief columna din piaţa central a Timisoarei. Dacă vrei să accentuezi arhitectura la fotografiile făcute în călătorii, rămâi la Night Mode mereu.

În rest avem fotografii şterse, gălbui, fantomatice, deci Night Mode e cheia să scoţi cadre utilizabile. Acolo unde gazonul e o masă amorfă verde în josul pozei, Night Mode ţi-l scoate la liman, fir cu fir. Îmi place luciul pietrei cubice ude şi farmacia Catenă îşi dezvăluie LED-urile din logo cu acelaşi mod nocturn de captură. Apreciez că nu avem acel efect de "creion" ce apare uneori la Night Mode. 

Să vorbim şi despre video, cu inima strânsă, e drept de limitarea Full HD. Microfonul se descurcă şi nu prea cu vântul puternic, dar supraexpunerea e la ordinea zilei. La fel şi compensarea mişcării prin stabilizarea care dă senzaţia de lentilă care pluteşte în lichid. La testul de stabilizare fără opţiune specială de stabilizare am coborât nişte scări în parc şi simt din plin fiecare pas pe care îl fac. E şi o smucire a camerei dreapta-stânga, care nu prea îmi place. Măcar imaginea nu trepidează şi nu vibrează.

Am panoramat apoi spre stanga de la jucăriile acelea cu Spider-Man şi sincer să fiu am găsit imaginea cam spălăcita. Eram la umbră, ce e drept. La zoom apare zgomotul imediat, chiar şi la 2X. Nuanţele de albastru arată OK totuşi în această situaţie.

Filmarea selfie e foarte albă, atât la nivelul tenului meu, cât şi al fundalului. Focalizarea e OK, privirea este expresiva, văd un fir alb rebel de păr lateral. Vocea se aude destul de OK la filmare, dar tot fundalul meu e prea ars pentru a considera asta o cameră de vlogging.

Filmarea FHD la 60 FPS e spumoasă, cu fântâna în vânt năprasnic, dar copacii din fundal suferă de o lipsă a detaliilor. Avem şi un verde mult prea intens al copacilor, clar nu e o filmare reuşită sau memorabilă.

Pe de altă parte recunosc că la filmarea Dual Video îmi place claritatea chipului meu bătut de soare. Se văd foarte clar ridurile de expresie. Imaginea tremură prea mult la panoramare.

După atâtea telefoane de buget sau midrange cu filmare doar Full HD, la care am zis "arată bine pentru FHD", nu simt că aş putea zice asta aici. Parcă telefoanele Honor şi Huawei cu procesoare Snapdragon 680 filmau o idee mai bine. Aici cred că ne putem compara cu Redmi Note 11 sau vreun POCO de pe la 1000 lei sau sub. 

Al doilea test de stabilizare e cu mod Steady activat şi aici dispare acel feeling de paşi dreapta-stânga, dar apare ceva trepidaţie şi vibraţie a imaginii. Mai degrabă la coborât scări, decât pe teren plat totuşi.  E un upgrade totuşi de la captura non Steady. Am testat şi focalizarea, când pe ghinda, când pe fundalul supraexpus şi aici telefonul stă bine, refocalizeaza imediat pe subiectul dorit.

La filmarea panoramică a lacului, cerul a ieşit prea alb, dar textura apei şi ratele de pe el arată binişor, sunt clare şi corect redate. Păcat de vegetaţie...

Flmarea nocturnă... e jale. În primul rând plouă, deci circumstanţe atenuante. Chiar şi fără ploaie totuşi scoţi capturi foarte zgomotoase, cu lumini prea mari şi lipsa de claritate a fundalului. Apar şi dungi pe imagine, focalizarea nu mai e aşa bună ca ziua, apare ghosting la panoramare şi orice lumină e amplificată. La filmarea din mers stabilizarea e cel mult... tolerabila. 

Benchmark-uri Motorola Edge 30 Neo

• Introducere
• Design
• Display
• Hardware
• Baterie
• Connectivitate
• Multimedia
• Cameră
• Benchmark-uri
• OS, UI & Apps
• Plusuri și minusuri
• Concluzii
• Video Review
• Note
• Disponibilitate

Menţine temperaturile în limite, funcţionează fără "sughiţuri"

Motorola Edge 30 Neo este un Motorola Edge 30 Lite în adâncul sufletului său şi vine după un Motorola Edge 20 Lite cu CPU Dimensity 720, înlocuit acum de Qualcomm Snapdragon 695. E un CPU 5G de 6 nm, cu 8 nuclee, GPU Adreno 619 şi am găsit acest chipset şi pe Nokia X30 5G, Sony Xperia 10 IV şi Honor Magic 4 Lite. Telefonul vine cu 6 sau 8 GB RAM, 128 sau 256 GB stocare, dar nu şi slot microSD.

Video-review Motorola Edge 30 Neo, secțiunea Benchmarks

Nu se încinge excesiv şi rulează jocurile într-un mod rezonabil, pe High în multe shootere. Să vedem cum stăm cu testele de performanţă. În AnTuTu 9 a depăşit Motorola Moto G82, Redmi Note 11 Pro 5G, OnePlus Nord CE 2 Lite. E sub Samsung Galaxy A53 şi realme 9 Pro+. În GeekBench 5 Multi Core acest Edge 30 Neo a depăşit Samsung Galaxy A52 şi Galaxy A53, dar şi Honor Magic 4 Lite. Este egalul lui Moto G82 că scor apropo. E sub OnePlus Nord CE 2 Lite şi OPPO Reno7 Lite. 

În 3DMark Slingshot Extreme ES 3.1 am depăşit Honor Magic 4 Lite, Galaxy A52 şi Xiaomi Mi 11 Lite 4G. Acest Moto rămâne totuşi sub Redmi Note 11 Pro 5G, ZTE Axon 20, vivo V21. E un tipic mid-midrange, fără pretenţii, dar şi fără carențe de performanţă. Să vorbim şi despre performanţă. 

Am ajuns la doar 32 de grade Celsius la benchmark-uri şi la 35.6 grade Celsius în jocuri, ceea ce nu e rău deloc, e chiar un telefon foarte rece.