Volkswagen experimentează din nou cu limitele toleranței consumatorului, într-un mod ce amintește de scandalul Dieselgate, dar adaptat la era digitală. În Marea Britanie, constructorul german condiționează acum accesul la puterea completă a modelelor electrice ID.3 Pro și Pro S de achitarea unui abonament lunar.
Deși mașinile pot dezvolta până la 228 cai putere, cumpărătorii le primesc configurate cu doar 201 CP. Pentru a debloca restul de cai, clienții trebuie să achite fie 22 dolari lunar, fie 225 dolari anual, fie 880 dolari o singură dată — dar atenție, acest „lifetime” se aplică mașinii, nu utilizatorului.
Practic, e o realitate paralelă în care hardware-ul există, dar software-ul îți taie din el până achiți „taxa de performanță”. Este un model de business care nu este nou în industrie. BMW a încercat o abordare similară în 2022, când a cerut clienților să plătească 18 dolari/lună pentru scaunele încălzite deja instalate. A fost o mișcare amplu criticată, iar BMW a renunțat rapid la acest tip de monetizare a dotărilor hardware. Cu toate acestea, Volkswagen pare hotărâtă să meargă mai departe cu filosofia „feature-as-a-service”, într-un context unde totul — de la filme la mâncare — este deja abonabil.
Pe site-ul britanic, această strategie se traduce printr-un configurator care afișează puterea motorului ca 201 CP, dar cu un asterisc și o notă de subsol care explică: „Puterea standard este de 150 kW. Pentru 170 kW, activați upgrade-ul contra cost”. Această tactică de prezentare lasă impresia unei oferte standard atractive, deși, în realitate, clienții sunt invitați subtil să plătească pentru ce ar fi fost natural să primească — toată capacitatea unei mașini noi. Iar dacă vrei să vinzi mașina, upgrade-ul rămâne cu vehiculul, nu cu tine.
Volkswagen își apără poziția spunând că „oferirea de putere suplimentară clienților nu este o noutate”, amintind că și în trecut existau diferențe de putere între modele cu același motor. Diferența fundamentală este însă că, odată cu trecerea la "software-defined vehicles", acea diferență nu mai e legată de costuri de producție sau materiale diferite, ci doar de o linie de cod.
Și tocmai asta inflamează discuția: faptul că plătești, practic, pentru a ți se debloca ceva ce deja e al tău.
