Weekend-ul trecut, în pană de idei cu privire la ce să privesc pe platformele de streaming, mi-am amintit că n-am mai consumat de ceva vreme un documentar. Nu ceva cu crime, nu ceva cu istorie, ci... ceva muzical. Uitasem că a apărut pe „No Escape From Now” pe SkyShowtime, documentar despre ultimii ani ai lui Ozzy Osbourne. Aflaţi impresiile mele mai jos.
Producţia l-a urmărit pe Ozzy între 2019 şi 2025 şi a apărut pe SkyShowtime pe final de octombrie. Pe Ozzy l-am pierdut în iulie 2025, la vârsta de 76 de ani, la puţin timp după concertul sau de adio din Birmingham. Am pornit la drum cu prezumţia că mi se vor umezi ochii. S-a întâmplat, dar nu în momentele când mă aşteptam să se întâmple.
S-a întâmplat spre final când m-a emoţionat ultimul om care mă aşteptam să o facă: Billy Corgan, solistul Smashing Pumpkins, innecandu-se cu lacrimi pentru că a fost ales de Ozzy să fie pe scena la concertul sau de adio. Amintind că era doar un copil neînţeles când i-a găsit muzica şi i-a schimbat viaţa.
Despre ce este acest documentar?
Are suişuri şi coborâşuri, precum momentele când chitaristul şi producătorul Andrew Watt l-a readus la viaţă pe Ozzy, pe ultimele două albume. De fapt totul începuse cu colaborarea cu Post Malone "Take What You Want From Me". O ştiu perfect, era un 2019 ploios, eram la IFA la Berlin şi nu eram fan Post Malone. Dar piesa a ieşit fantastic.
Aminteşte de o combinaţie între "Crazy Train" şi "Mama, I'm Coming Home". Are o melancolie resemnată şi amară, o lehamite de fiere, cumva metalizata şi prelucrata sub formă a ceva savuros, care îţi umple pieptul şi urechea. E un anti Bon Jovi.
.jpg)
Lucrând acolo cu Watt (chitarist bunicel, nu doar producător), Ozzy a început să prindă gustul de piese şi albume noi. Aşa s-au născut „Ordinary Man” şi „Patient Number 9”, care i-au adus şi premii Grammy lui Ozzy. Documentarul de puţin peste 2 ore ne trece prin operaţiile lui Ozzy, suferinţa sa fizică şi mentală, piperata cu al său clasic umor şi "stânca" sa, Sharon.
Creierul, mintea, sufletul lui Ozzy tot doreau să se ridice şi să fie rockstar-ul pur, dar corpul, carnea, cheagurile de sânge din picioare şi vertebrele distruse nu îl mai ajutau şi ascultau.
Artistul a suferit în special la introducerea sa în Rock and Roll Hall of Fame 2024, când a trebuit să îi vadă pe alţii cântându-i piesele ca tribut. De altfel la repetiţii li s-a alăturat în mod surprinzător, din culise. Oricât de decrepit ar fi ajuns corpul său, când s-au aprins reflectoarele, chiar şi cu puţin înainte de moartea sa, la concertul de adio, artistul a dat publicului ceea ce dorea: Prinţul Întunericului, o voce unică, o prezenţă demnă, trufaşă, cu 3 capete deasupra celor din jur, deşi stătea jos, chircit şi plin de durere.
Copiii lui Ozzy joacă şi ei un rol important în documentar: Kelly, Jack şi Aimee au momente dulci-amare, de conexiune cu tatăl lor. Pe primii doi îi ştiu din reality show-ul de pe MTV şi bine zicea Jack Black, că omul care a inventat metal-ul, a inventat şi reality show-ul, livrând audienţe uriaşe şi acolo.
Concluzii, impresii
Ca orice producţie artistică, No Escape From Now îţi pune o oglindă în faţă pentru a te uita la tine. Astfel vezi că poţi mai mult decât crezi că poţi, că mintea învinge carnea, că a face ce iubeşti e o superputere şi că muzicieni hexagenari şi septagenari au rămas muţi când au văzut că un om cu o sumă de boli aproape s-a ridicat ca Lazăr din scaun din cauza puterii muzicii. Şi că muzică vă cuceri tot, chiar şi moartea.
Pentru cei interesați de platformă, SkyShowtime oferă mai multe opțiuni de abonament:
