Produse evoMAG.ro

Cum a ajuns Internet of Things "The next Big Thing": de la coduri de bare la HUD şi RFID, apoi gadget-uri interconectate

Autor:  | Publicat în:  Editorial 575 ori
<b>Cum a ajuns Internet of Things "The next Big Thing": de la coduri de bare la HUD şi RFID, apoi gadget-uri interconectate</b>Cu 2 săptăm&acirc;ni &icirc;n urmă vă prezentam un editorial despre cloud, soluţii cloud şi ce presupune adoptarea lor pentru modul &icirc;n care ne stocăm datele. Nu doar cloud-ul a devenit omniprezent &icirc;n societatea actuală, ci şi Internet...

Cu 2 săptămâni în urmă vă prezentam un editorial despre cloud, soluţii cloud şi ce presupune adoptarea lor pentru modul în care ne stocăm datele. Nu doar cloud-ul a devenit omniprezent în societatea actuală, ci şi Internet of Things, de care auzim tot mai des în ultimii ani şi care e un segment cu potenţialul de a valora multe zeci de miliarde de dolari în următorii ani. Aflaţi mai jos cum a pornit acest concept şi ce începuturi relativ banale a avut.

În forme primitive, conceptul apărea încă din 1946, odată cu ceasul lui Dick Tracy, care permitea comunicarea în două direcţii. În 1949 se realiza probabil cea mai mare invenţie legată de retail a ultimului secol: codul de bare, cu un brevet pentru un cod linear de bare acordat în 1952. Abia după 20 de ani conceptul devenea fezabil în magazine.

În 1955 Edward O. Thorp realiza primul computer purtabil, un device analogic de mărimea unui pachet de ţigări, care avea simplul rol de a prezice jocul de ruletă. În 1967 Hubert Upton realiza un computer analogic purtabil, cu un display ce se putea purta în dreptul ochilor. Rolul său a fost crucial pentru cititul pe buze. În 1969 primul mesaj era trimis via ARPANET, precursorul Internetului.

Carnegie-Mellon Computer Science instalau un sistem ataşat tonomatului care le vindea Coca Cola

Lucrurile începeau să prindă viteza, astfel că în anii 70 am asistat la invenţia tag-urilor RFID, acele mici mecanisme ce comunică wireless/cipuri ataşate de haine sau implantate în animale de casă pentru a le detecta poziţia sau date despre ele. În 2014 piaţa RFID valora 8.89 miliarde de dolari. La începutul anilor 1980 cercetătorii de la Carnegie-Mellon Computer Science instalau un sistem ataşat tonomatului care le vindea Coca Cola, conectându-l apoi la computere pentru a afla câte cutii mai sunt şi dacă sunt reci sau nu.

În 1981 liceanul Steve Mann crea un computer purtabil cu ecran, ce încăpea în ghiozdan, pentru ca în anii '90, MIT să creeze un Heads Up Display purtabil, conectat la un computer. Cercetătorii de la Universitatea din Columbia creau şi prima experienţă de realitate augmentată în 1993, suprapunând informaţii şi instrucţiuni peste imaginile afişate pe un ecran, în cadrul unui sistem cu rol de mentenanţă.

Columbia creau şi prima experienţă de realitate augmentată în 1993

A urmat apoi un galop tot mai accelerat, ce a inclus o cameră web wireless în 1994, un modul GSM "machine to machine" de la Siemens în 1995 şi în 2002 apărea şi lucrarea "The Internet of Things", publicată în Forbes de către Chana Schoenberger şi Bruce Upbin. La acea vreme Kevin Ashton de la MIT spunea următoarele: "Avem nevoie deo metodă standardizată pentru a ajuta computerele să înţeleagă lumea reală".

Kevin Ashton

Ne vom opri aici cu acest timeline, pentru a sublinia faptul că de fapt în 1999 pornise termenul "Internet of Things", în cadrul unei prezentări realizate de Kevin Ashton pentru Procter & Gamble. Ideea era de a combina tag-urile RFID cu lanţul de furnizori P&G. Şi cu toate acestea, ce este de fapt Internet of Things?

Internet of Things

E vorba de conceptul de a conecta toate terminalele cu un buton On/Off la Internet şi între ele. Aici intră şi telefoanele, tabletele, aparatele de făcut cafea, maşinile de spălat, perechile de căşti, camerele web, purtabilele şi orice vă puteţi imagina. Sunt incluse chiar şi componente vitale, precum motorul unui avion sau sonda petrolieră, iar firma de analiza Gartner a afirmat că până în 2020 vor exista peste 26 de miliarde de terminale conectate. Alte surse vorbesc despre 100 de miliarde de fapt.

Internet of Things

IoT este o uriaşă reţea de obiecte interconectate, cu următoarele tipuri de relaţii: oameni-oameni, oameni-lucruri şi lucruri-lucruri. Viitorul ne va aduce şi reţele de transport conectate, oraşe smart şi ne va îmbunătăţi modalităţile de consum şi reciclare. Evident ideea de smart Home se află deja in conştiinţa publică și e un pas în direcţia mai sus amintită.

Un studiu al Bell Labs, divizia de cercetare a Alcatel-Lucent a indicat că 47% din traficul de date va fi folosit de servicii video în IoT până în 2025, faţă de 1% cât e acum.  Capacitatea reţelei celulare de date va creşte de 66 de ori în următorii 10 ani, până la 20 Gbps, iar de 60 de ori mai multe terminale conectate vor fi alimentate cu energie regenerabila. Tot până în 2025 100% dintre device-urile din SUA vor fi asistate de cloud sau dependente de acesta, în vreme ce traficul în reţea va creşte de 13 ori.

Pentru că interconectarea aduce cu sine şi riscuri, atacurile cibernetice vor creşte de 180 de ori în 10 ani. Fie că veţi avea 20, 30, 40 ani sau mai mulţi în 10 ani, Internet of Things vi se părea o banalitate şi o comoditate, dar şi un factor vital al stilului de viaţă. Pe principiul "orice poate fi conectat va fi conectat" vom putea controla de pe smartphone orice obiect cu buton din vecinătate.

Cum a ajuns Internet of Things "The next Big Thing": de la coduri de bare la HUD şi RFID, apoi gadget-uri interconectate

Automatizarea proceselor de gătit, spălat, curăţat, mentenanţă, călcat şi orice vă puteţi imagina va fi uriaşă. Veţi ajunge acasă pentru a găsi cafeaua gata, maşina de spălat gata, robotul de curăţenie va fi terminat de curăţat parchetul, iar DVR-ul va înregistra şi selecta fix ce vă place. Frigiderul se va îngheţa şi dezgheţa singur şi tot aportul caloric va fi deja reglat în cadrul mesei gătite de robotul de bucătărie conectat.

Maşina va intra singură în garaj, se va parca şi alimenta, eventual şi spăla singură. Lumina şi televizorul se vor ajusta când vine vorba de somn, pentru o iluminare şi un auto power off ideal. Controlul asupra obiectelor va reveni fie la nivel de buton touch de pe smartphone, fie vom lăsa totul pe seama automatizării...

Cum vi se pare un asemenea viitor? Pe de o parte sună extrem de comod şi eficient, pentru că vom câştiga timp, pe de altă parte, reţeaua şi cloud-ul vor prelua sarcina vitală de transmitere a datelor către ORICE tip de maşinărie. Ce ne facem când în afară de butonul On/Off nu mai există nici un alt buton în maxim 15 ani?

Bibliografie:

[P] Pachete și coșuri de Crăciun cu până la 25% reducere de la eMAG!
Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×
D5600 KIT×