Pentru că temperatura a crescut mult în ultimele zile şi se apropie de 30 de grade Celsius, probabil mulţi dintre voi aţi început să căutaţi aparate de aer condiţionat. Le luăm de-a gata şi luăm această utilitate precum ceva "de când lumea". De fapt nu e chiar aşa şi azi ne-am gândit să explorăm istoria aparatului de aer condiţionat şi originile sale surprinzătoare. Le aflaţi mai jos.
Am putea începe din anul 1840, când doctorul şi inventatorul John Gorrie din Florida a propus ideea de a răci oraşele pentru a scăpa lumea de problemele cu temperaturile mari. Gorrie era convins că răcirea e cheia pentru a distruge bolile, în special malaria, care circula pe atunci. A creat un sistem rudimentar pentru a răci camerele de spital, pe bază de gheaţă livrată în Florida de la lacuri îngheţate şi râuri reci din nordul SUA.
Apoi a început experimentele cu răcirea artificială. A creat o maşinărie care crea gheaţă folosind un compresor alimentat de un cal, apă, pânze sau abur. Brevetul îl obţinea prin 1851. Nu a reuşit totuşi să implementeze tehnologia la nivel comercial, mai ales pentru că i-a murit sponsorul principal.
Ne putem întoarce chiar în Egiptul Antic, cu tehnicile lor de condiţionare pasivă a aerului. E vorba despre vase poroase din lut umplute cu apă și amplasate strategic, plus evaporare. În 1558, Giambattista della Porta a gândit o metodă de a răci gheaţa la temperaturi sub punctul de îngheţ, amestecând-o cu nitrat de potasiu. În 1620 Cornelis Drebbel a demonstrat regelui James I al Angelei o modalitate de a răci Westminster Abbey cu un aparat pe bază de cuve şi canale. Implica gheaţă şi sare.
În 1758 Benjamin Franklin explora evaporarea ca modalitate de a răci rapid un obiect. Aparent evaporarea lichidelor foarte volatile, că alcool sau eter pot scădea temperatura unui obiect dincolo de punctul de îngheţ al apei.
_364x450.jpg)
În 1829 Michael Faraday a descoperit că dacă vei comprima şi lichefia amoniacul poţi răci aerul când se evaporează acel amoniac.
Ne mutăm în 1902, anul în care oficial s-a inventat aparatul de aer condiţionat. Totul mulţumită inginerului Willis Haviland Carrier, care a început să facă experimente cu echipamente şi legile umidităţii. El făcea asta pentru a rezolva o problemă la o imprimerie din Brooklyn, New York. A împrumutat din conceptele refrigerării mecanice din trecut şi a trimis aer prin nişte bobine umplute cu apă rece.
Astfel aerul se răcea în jur şi dispărea şi umiditatea din camera de control a imprimeriei. Carrier a creat un sistem care controla umiditatea folosind bobine de răcire. Putea umidifica aerul încălzind apa sau să îl dezumidifice răcind aerul. Primele sisteme de răcire au fost testate în cinematografele americane şi erau foarte simple: erau unităţi de refrigerare din industria alimentară care distribuiau aer rece prin sistemele de ventilaţie ale clădirii. Problema era că aerul rece era doar jos, iar sus era cel cald.
În mai 1922 la Rivoli Theater din New York, Carrier a lansat un sistem pe baza de centrifugă, cu mai puţin componente şi compresoare decât unitățile existente. În 1929 Frigidaire lansa un cooler destul de mic pentru a fi folosit acasă şi având formă unui aparat radio mare. Era totuşi greu, scump şi avea nevoie de o unitate de condensare controlată de la distanţă.
Fast forward spre anul 1933, când Carrier Air Conditioning Company of America a dezvoltat un aparat de aer condiţionat care folosea o unitate de condensare pe bază de curele şi un mecanism de suflare, control mecanic şi bobina-evaporator. În anii 30 ingineri de la General Motors au sintetizat agenții de răcire chlorofluorocarbon, fluide de refrigerare non inflamabile. Astfel aparatele de aer condiţionat deveneau mai sigure. Totuşi chimicalele rezultate dăunau ozonului şi au început să fie interzise pe tot globul în anii 1990.
În 1932 apărea aparatul de aer condiţionat pus pe marginea geamului, dar încă era scump. Inginerul Henry Galson a creat o versiune ieftină şi mai compactă şi până în 1947 43.000 de sisteme erau vândute.
Până la finalul anilor 1960, majoritatea locuinţelor noi din SUA aveau aer condiţionat centralizat. În 1970 venea criza energetică şi legislatorii impuneau consum redus peste tot. Atunci apăreau standardele de consum energetic.
În ziua de azi avem aparate cu compresie a vaporului, diagnostic şi control, senzori electronici, eficienta energetică sporită. În 2018 erau numărate 1.6 miliarde de unităţi de aer condiţionat, consumând 20% din energia electrică folosită în clădiri la nivel global. Numărul va creşte până la 5.6 miliarde până în 2050.
