Pentru că Avengers sunt plecați în spațiu cu vreo misiune secretă, s-au desființat, pensionat sau au murit, e mare criză în universul Marvel de... super eroi. Așa că în purul stil Hollywoodian, Marvel și-a făcut... Suicide Squad. Foști villains au devenit eroi... sau pe aproape. Așa s-a născut echipa Thunderbolts și filmul cu același nume. De ce îi numesc „B-Vengers” aflați în recenzia de mai jos.
Povestea
Acum că mă uit peste poveste, poate părea stupidă sau puerilă, privind în urmă. Dar subtextul cred că e mai important. Pe de o parte avem burnout-ul surorii lui Black Widow, Yelena, care s-a săturat de jobul ei de mercenar și merge pe pilot automat. Plus relația disfuncțională cu tatăl său, Red Guardian, jucat de un David Harbour care e clar comic relief-ul filmului. Apoi avem o poveste despre bullying, abuz și probleme mentale nerezolvate, întrupate de tânărul Bob, care îmi amintește de un tânăr Heath Ledger, închis în sine, dar oricând gata să explodeze.
În fundal o avem pe miliardara Valentina Allegra de Fontaine, jucată în aceeași cheie ca în Veep și Seinfeld de Julia Louis-Dreyfus. Ea și-a însușit pe persoana fizică rolul de a înlocui Avengerii cu propriile sale creații. Chiar dacă implică experimente pe oameni și adunarea unei echipe de anti eroi. Apoi îl avem pe Sebastian Stan, care îl joacă pe Bucky/Winter Soldier și o investighează și sapă pe Allegra pentru faptele sale.
Problema mea cu povestea de aici e că jumătate de film eroii se chinuie să fugă din „pivnița” Guvernului și merg prin deșert și jumătate se luptă în van cu un super erou negativ prea puternic.
Actorie
Cred că Florence Pugh (Yelena) e „cea mai actrița” din acest cast, etalând o gamă largă de emoții, poate chiar mai mult decât sora sa jucată de Scâr Jo. În special momentul sensibil împărtășit cu tatăl său și cu Bob poate atinge publicul. Avem lupte cu soldați, evadări din subteran care l-ar face pe Tom Cruise gelos și un supererou... negativ, aproape la fel de instabil ca Homelander din „The Boys”.
Vreau din nou să subliniez că tânărul Lewis Pullman e descoperirea filmului pentru mine. Deși are 32 de ani, e prima dată când aud de el. Este fiul lui Bill Pullman și a jucat în Top Gun 2, excelentul serial Outerrange și mini seria Catch-22. Are ceva din sensibilitatea lui Lee Pace, dar și închiderea în sine a lui Heath Ledger, cu un bonus la instabilitatea emoțională și... întunecime.
Sebastian Stan a părut mai degrabă plictisit, iar David Harbour a fost... goofy, atât cu litera mică, cât și cu litera mare, da, Goofy, de la Disney.
Coloana sonoră
Mi-a plăcut maxim fundalul sonor, dar și coloana sonoră și nu știam de ce... Păi, era chiar Son Lux responsabilă, trupă care a fost la noi la Summer Well acum câțiva ani. Trupa experimentală are deja la activ o nominalizare la Oscar pentru „Everything Everywhere All At Once”.
Son Lux, formată din Ryan Lott, Ian Chang și Rafiq Bhatia, a înregistrat coloana sonoră la Abbey Road Studios din Londra în februarie 2025. Colaborarea cu London Contemporary Orchestra a permis explorarea unor sonorități orchestrale complexe, combinând elemente electronice, distorsiuni ambientale și structuri neconvenționale. Această abordare a fost inspirată de temele filmului, precum trauma, vinovăția și căutarea identității. Clapele și sintetizatoarele te apasă, e ca un atac de panică cu impozie, nu cu explozie.
Editarea sonoră a fost realizată de Harry Yoon și Angela M. Catanzaro, ambii având experiență în filmele Marvel și producții independente. Designul sonor a fost apreciat pentru capacitatea de a reda stările interioare ale personajelor, folosind efecte subtile și atmosferice care completează narațiunea vizuală.
Cinematografie/Efecte speciale
Cred că puteam trăi și fără ochelarii 3D aici. Secvențele de luptă sunt cool, nu am ce să zic, dar sunt mai degrabă de film de acțiune clasic, decât de film cu super eroi. Unele slow-motion-uri sunt prea prețioase, dar am apreciat „umbrele” care cuprind New York-ul, așa cum o să vedeți. Pe „Bob” îl înconjoară mult CGI și distrugerea orașului cred că a costat cel mai mult în efecte.
Avem și multe filmări closeup pentru a sublinia expresivitatea personajelor, iar Florence Pugh a primit cel mai mic screen time și focus pe schimbările de expresii faciale.
În ceea ce privește efectele vizuale, Thunderbolts a adoptat o abordare diferită față de alte producții Marvel, punând accent pe efecte practice în detrimentul utilizării extensive a CGI-ului. Actorul Sebastian Stan a menționat că filmul a prioritizat efectele practice, ceea ce a dus la o utilizare mai redusă a graficii generate pe calculator. Această decizie a influențat atât estetica filmului, cât și costurile asociate cu post-producția.
La un buget de 180 de milioane de dolari, cam 45–72 s-ar fi dus pe CGI. Personal nu prea simt acest aport, dar apreciez faptul că e mai ancorat în realitate la lupte decât alte filme Marvel.
Concluzii
Cel mai slab film cu super eroi văzut de mine în ultimul an este „Venom 3”. „Thunderbolts” risca să îi țină companie, dacă nu îl aveam pe „Bob”/Lewis Pullman. Cumva regret că nu am văzut și noul Captain America cu Falcon ridicând scutul, mai ales că am avut atâtea referințe aici. „Thunderbolts” e un film de nota 6–7, pentru că e foarte greu să empatizezi cu Yelena și cu restul echipei sale de antieroi. Cu „Bob”... poate, dar nu știu ce spune despre noi ca societate că l-am făcut mai uman pe „fratele mai mic al lui Homelander”. Sau că a ajuns să fie un „zeu” al întunecimii așa ușor.
Dar mă bucur că cineva mai trage și semnale de alarmă cu privire la sănătatea mentală. Și Disney s-a autoplagiat masiv, în secvența cea mai intensă dinspre finalul filmului când eroul negativ este (SPOILER) învins cu... bunătate. Am văzut asta venind de la un kilometru și e fix secvență din „Inside Out 2” când fetița trebuie să treacă peste anxietate și senzația că nu face nimic bine și nu contează.
