Şi iată-ne ajunşi şi la camere, poate cel mai important aspect al acestui telefon. Dacă la alte dotări se mai bate de la egal cu alte pliabile, la camere pare a plusa semnificativ. Începem cu o cameră selfie de 10.7 MP decupata într-un orificiu în ecran şi având capacitatea de a filma în 4K la 60 FPS. În spate se afla o cameră triplă, cu senzor principal de 40 MP, cu tehnologie Quad Bayer, care combină 4 pixeli în 1 pentru a realiza cadre de 10 megapixeli.
Video-review Huawei P50 Pocket, secțiunea Cameră
Are deschidere F/1.8 şi se ajuta cu un telemetru laser pentru focalizare. Apoi vine o cameră ultrawide de 13 MP cu deschidere F/2.2 şi unghi de captură de 120 de grade. Plusează cu autofocalizare, utilizată pentru captura Macro şi trebuie spus că Galaxy Z Flip 3 de exemplu nu avea aşa ceva, ci doar o cameră ultrawide cu focalizare fixa. A treia cameră e cea mai interesantă, are senzor de 32 megapixeli şi unii spun că e monocromă, alţii o prezintă ca senzor Mulţi Spectral. Are şi autofocalizare. Nu uităm de bliţul LED, dar şi de o inedită lampă fluorescentă.
Am remarcat şi că această cameră urmăreşte automat ochii umani, o funcţie inaugurată de la Huawei Mate 40 Pro încoace. Aş mai aminti şi că avem filtre Leica, mod Portrait, Night, High Res, captura Monocromă, Audio Zoom, dar şi Master AI, care recunoaşte automat scene şi o face eficient. Avem şi mod Pro cu reglaje de ISO, expunere, balans de alb, metering, focalizare. Nu uităm de Slow Mo, Panorama, AR Lens, Time Lapse, Stickers, Documents, Dual View, Story Creator şi Snapshot, ca funcţii din zona More. Camera principală filmează până la 4K în 60 FPS. Exista şi mod Aperture, dacă vreţi să reglaţi mai bine punctul de focalizare după captura şi să simulaţi mai bine blur-ul fundalului fata de Bokeh.
În ce priveşte galeria foto, lăsăm în urma Parcul IOR de această dată şi am luat la pas Centrul Vechi din Bucureşti într-o zi destul de însorită. Am trecut prin Cişmigiu, pe Calea Victoriei, pe la Palatul Universul şi în zona Smardan-Strada Franceza.
Fotografiile de pe Calea Victoriei, cu clădirea BCR sunt foarte clare şi detaliate într-o zi geroasă şi însorită. Şi fotografiile ultrawide arată la fel de bine ca şi cele cu camera principală şi mă refer la claritate şi nuanţe ale culorilor. Chiar şi cu soarele în faţă au ieşit bine pozele şi avem zero artefacte sau curburi ciudate pe lateral.
Cerul are culoarea corectă şi mi se pare că aceste fotografii sunt la fel de pragmatice şi cu nişte culori mai degrabă cuminţi cum am văzut şi la Huawei P50 Pro. E clar că tinde spre culori mai sincere şi corecte, dar dacă vrei să faci influencing ai filtrele Leica de aplicat, pentru extra vivacitate. Zoom-ul e doar OK, fără a îl avea pe cel optic (nu primim camera telep aici) şi se descurcă OK până la 3X să zicem.
Detaliile arhitecturale din zona Primăriei Bucureşti sunt impresionante, deci city break-urile se vor putea captura în mod savuros cu acest telefon. A se observa şi galbenul luminii soarelui care pică printre arbori în Parcul Cişmigiu. Când dispare lumina dispar şi detaliile, dar doar la poza ultrawide. Culorile devin şi ele puţin mai reci.
Aş menţiona şi textura surprinsă în cadrul cu cântarului acela albastru, uzat din Parcul Cişmigiu. E o poză pe care o "simţi", nu doar o vezi, o poţi "atinge" şi poate şi "mirosi" prin redarea să. Culorile jucăriilor din parc arată binişor şi sunt mult mai bine calibrate decât cele surprinse de Moto RAZR 5G în acelaşi parc sau de Xiaomi 11T Pro cu care am venit pe aici prin februarie 2021 e drept pe o vreme mai mohorâtă. Prim planurile cu mânerele căluţului nu arată rău deloc, iar fântână cu statuia e magnet de like-uri în social media.
Selfie-urile mi s-au părut puţin soft iniţial, cu pielea cam întinsă şi albă. Se descurcă la focalizare, dar detaliile nu sunt chiar la înălţime de flagship. Nu aş zice că se văd porii, dar ochii sunt expresivi. Din fericire poţi face selfie şi cu camera principală şi să obţii rezultate de 10 din 10, folosind ecranul extern pentru preview. Avem şi o a doua tranșă de selfie-uri, în care soarele pică pe fata mea, dar e aici ceva ce nu convinge total. Chipul meu e cam nenatural, ca de păpuşă şi am încercat să scot pe cât posibil opţiunile Beauty.
Apoi apare în galerie şi un graffiti superb în curtea Palatului Universul, în spatele Parcului Cişmigiu, care arată fabulos inclusiv pe ultrawide. Urmează graffiti-uri, tag-uri, afişe cu galerii de artă, decoraţiuni urbane de senzaţie pe orice cont de Insta, prin gangurile din aceeaşi zonă, aproape de berăria Gambrinus, unde se adunau marii scriitori, în frunte cu Caragiale.
Am lăsat mănăstirea Stavropoleos la final, cu o curte interioară ce pare mai degrabă o cetate întărită în faţa unui asediu. Aici fotografiile alb-negru sunt de album foto pus la dispoziţie de agenţiile de turism. Exprimă dezolare, sfinţenie, tensiunea unei mănăstiri seculare unde s-au perindat dregători din 1724 încoace. Când am vizitat acel loc i-am zis persoanei cu care eram ca e ceva întunecat, apăsător, "bad vibes" acolo. Pare că s-au dat lupte în acea curte interioară, s-a vărsat sânge. Dezolarea din cadrele alb/negru o simţi şi tu pe interior.
Am bifat şi captura culinară cu wrap-uri şi quesadilla la un pub irlandez (Saint Patrick's/ Killkenny), iar puiul înfăşurat în lipie e suficient de suculent în poze încât influencerii să se declare mulţumiţi. Fotografiile culinare stau bine la culori, textura şi detalii, fulgii de parmezan fiind perfect vizibili alături de mici bucăţi de ceapă din wrap.
Noaptea ne mutăm la Timişoara şi găsim o cameră impresionantă prin simplul fapt că a surprins albul norilor pe cer (o raritate noaptea). E drept ca zoom-ul nu prezintă prea multe detalii arhitecturale, dar cantitatea de lumină captată e mare aici. Nici nu ai nevoie de Night Mode în majoritatea cazurilor. Sursele de lumină sunt excelent redate, fără halouri prea mari, iar cerul e mai degrabă albastru decât negru cum îl prind majoritatea telefoanelor.
Şi nuanţa galbenă imprimată de felinare este corect redată şi în afară de câteva alungiri ale unor obiecte, camera ultrawide nu se descurcă deloc rău aici. Puncte bonus pentru focalizarea de aproape pe capetele de statuie de la fântână şi pe detaliile dalelor de piatră de pe jos. Şi Selfie-urile arată spectaculos noaptea, fiind bine iluminate şi cu ochi expresivi, aşa cum ne confirmă chiar Ervin.
Şi fotografia de la Catena e memorabilă şi la nivelul celor mai bune flagshipuri din 2021. Nu am uitat de lampă fluorescentă, care face senzaţie, scoţând la iveală şi amplificând albul în întuneric beznă. Ochii şi dinţii celui fotografiat, dungi albe pe haine, motive şi decoraţiuni pe ţesături, totul este scos în evidenţă într-un mod fluorescent, psihedelic, ca la luminile unui club de noapte. E primul lucru cu care te joci când cumperi acest telefon, testându-l pe întuneric beznă în faţa a orice e alb, de la dinţi şi albul ochilor la dungi de pe haine şi foi A4.
Nu am uitat de filmare! Ştiu că e ciudat să filmezi cu formatul ăsta de telefon, mai ales cu el ţinut în landscape (e foarte lung). Stabilizarea la filmarea 4K nu e rea deloc şi mă refer la acea urcare pe treptele pietroase şi colţuroase din Cişmigiu. Nu tremură imaginea, nu se defocalizează, claritatea e OK.
Filmarea Full HD e cam tremurată aş spune, atât cea fără SteadyShot, cât şi cea cu SteadyShot, care pierde şi ceva detalii pe parcurs, dar se vede că încearcă să compenseze la greu mişcarea. Filmarea 4K la 60 FPS la fântână a produs culori foarte vii la jucăriile din parc (stânga), iar testul de zoom e în cel mai bun caz midrange ca rezultate.
Filmarea selfie 4K la 60 FPS e detaliată, foarte luminoasă, dar tenul are acel contrast intens pe care l-am văzut la Galaxy A-urile de la Samsung. E şi o problemă cu tendinţa camerei de a porni mereu de la zoom 0.8X, undeva între ultrawide şi wide. Cu lumina şi încadrarea potrivită poţi face totuşi un vlogging de calitate. Focalizarea nu e chiar rea. Nu ar fi stricat şi un mod de captură Bokeh şi mă refer la ceva mai complex decât filtrul Bokeh pe care Huawei îl ascunde aşa bine în setările de camera ca lumea nu ştie că îl are din 2018 încoace.
Filmarea cu oamenii de la patinoar arată bine la nivel coloristic, la detalii, iar microfoanele au captat binişor basul melodiei care se auzea, dar vocea şi înaltele nu prea. Camera se descurcă bine şi cu subiecţi în mişcare şi apare şi un pui de zoom audio la un moment dat când zoom pe acel cuplu care îşi făcea selfie, sau cel puţin aşa mi se pare. Iarăşi un zoom cam slab...
Am prins în filmări şi o pisică neagră blănoasa, în zona Palatul Universul, care mergea ca un fotomodel pe catwalk. Artwork-ul din acea curte imensă din spatele Cismigiului a fost redat cu nuanţe un pic mai aprinse decât au perceput ochii mei în realitate, aşa cum am văzut şi la Huawei P50 Pro.
Testul de focalizare între acea scândură şi palatul CEC-ului a fost trecut cu brio şi cameră s-a adaptat la o succesiune de subiecte de focalizare care se tot schimbau, inclusiv un biciclist care a trecut foarte aproape. Avem şi o filmare Dual View, în curtea bisericii Stavropoleos şi cu mine pe jumătate de captură, o captură bună pentru turişti, de inclus în vlog, de atmosferă şi de senzaţii.
Noaptea sunt plăcut impresionat de lumină, dar albastrul cerului e ireal, e de călimara vărsată cu cerneală. E şi ceva flicker la luminiţele de la terasă şi pe zona fântânii, dar stabilizarea mi s-a părut excelent realizată. Unele luminiţe au fost cam mari şi am comutat pe final spre ultrawide de curiozitate. Apare o sacadare la trecerea între niveluri de zoom şi microfoanele sunt uşor de lovit cu mâna provocând foşnete.
Apare şi un "flicker de frame rate" ca să zic aşa la unele surse de iluminare. În concluzie rămânem cu o captură foto de flagship în 70% din cazuri, cu nuanţele mai reci ale lui P50 Pro şi o filmare între midrange şi flagship.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
