Începem cu senzorul selfie, decupat în ecran, de 50 de megapixeli, cu deschidere F/2.0, pixel binning şi pixeli de 1.28 microni. Camera principală poate fi folosită şi ea drept camera selfie, cu ajutorul ecranului extern. Include un senzor de 50 de megapixeli, cu deschidere F/1.8, stabilizare optică şi pixeli de 1 micron. Camera de 50 de megapixeli ultrawide are deschidere F/2.0, focalizare pentru Macro şi captură la 122 de grade.
Video-review Motorola razr 60 Ultra, secțiunea Cameră
Nu uităm de blitzul LED de lângă. Cât despre opţiunile camerei, găsim Panorama, Tilt Shift, Time Lapse, Night Vision, Photo Booth, Scan, Group Shot, Ultra Resolution, Long Exposure, Dual Capture. Modul Pro aduce şi reglaje de expunere, ISO, shutter, balans de alb. Poţi folosi ecranul extern pentru preview la poze sau recomandare să zâmbeşti.
Moto propune şi tehnologii ca Photo Enhance Engine 2.0, Action Shot (subiecţi în mişcare rapidă pozaţi clar), zoom 2X la nivel de zoom optic, deşi e digital. Avem şi captură Signature Style, cu nuanţe specifice Motorola, probabil tunate cu Pantone. Poţi face şi captură RAW apropo, în modul Pro. Camera are şi filmare 8K, ceva rar pentru un pliabil Flip.
Primim 3 lungimi focale pentru Portrait, filmare Macro şi filmare Dolby Vision. Plus stabilizare cu Horizon Lock, dar şi Slow Mo. Şi acum să vorbim despre mostre:
Zi
Am luat-o la pas fix în prima sâmbătă când s-a deschis Calea Victoriei pentru public şi a devenit pietonală. S-a lăsat cu mâncare mexicană, curţi frumoase de biserici, flori arătoase şi muzeu de artă. Culorile îmi par mai degrabă reci, dacă ar fi să trag o concluzie. Cerul e corect redat, nu simt multă implicare din partea AI-ului aici. Nu se procesează imaginea exagerat de mult, e lăsată în pace şi HDR-ul mereu se repede să corecteze neajunsurile de expunere. Aş zice că sunt "culori de Pixel" şi de OnePlus până la Hasselblad. Huawei are culori mai calde, Samsung e undeva între cald şi rece, iPhone le are reci în ultima vreme.
Am văzut totuşi vegetaţie uşor saturată sau expusă în bătaia soarelui, mai ales în curtea bisericii. Sunt şi momente când lumina provoacă flare-uri sau injectează o ceaţă albă în imagine. Calea Victoriei a arătat totuşi perfect, în bătaia soarelui şi clădirea CEC-ului e postabilă în social media chiar şi cu soarele în faţă.
Pe ultrawide cerul arată OK, nuanţele nu suferă, picioarele persoanelor de la biserică sunt lungite totuşi prea mult. Văd şi blur la geaca verde a unei femei de pe lateral. Detaliile par mai estompate la arborii din Piaţa Unirii, atât în lateral, cât şi centru. Nu sunt capturi rele, cele de la Dâmboviţa mi se par chiar reuşite şi cred că reuşita numărul 1 e păstrarea culorilor la nivel de cameră principală.
Selfie
Nu sunt mare fan al modului în care arata fotografiile selfie fără Bokeh. Cu Bokeh e altceva, arată mai bine şi mă gândesc mai ales la textura părului şi cutele de expresie facială. Parcă nu se văd aşa multe detalii ca la flagship-urile clasice. Focalizarea mi se pare că pică uşor imprecis pe chipul meu. Fundalul cu Dâmboviţa în spate e pitoresc şi sincer să fiu la orice mic neajuns al camerei selfie vă trimit imediat la camera principală. O puteţi folosi pe ea pentru selfie, cu ajutorul ecranului extern.
Dacă pozele de lângă Dâmboviţa nu mi se par chiar 100% de flagship, ci mai mult un 80%, cele realizate la interior, la restaurantul El Maguey (care apropo provine din Timişoara) sunt mult mai crisp şi mai expresive. Ajută şi pălăria de mexican, ce e drept. Aici focalizarea pică bine şi randarea contururilor feței se face perfect.
Macro
E ceva lupta să focalizezi acătării pe plan foarte apropiat, cu acest telefon, dar am reuşit. Întâi pe magnolii, apoi pe lalele, flori de cireş, măr şi altele. Văd petale făcute franjuri, flori galbene mustind de viaţă şi plante viu colorate, dar simt că nu mă pot apropia chiar la distanţa dorită, adică la nivel de Huawei Pura 70 să zicem sau HONOR 200 Pro. Undeva pe la 5-7 centimetri sau chiar 10.
Zoom
Neavând cameră telephoto, aşteptările erau destul de mici. Totuşi un zoom 2-3X digital la nivel de optic zic că scoatem. Numai de bine la testul de zoom cu trotineta verde, La taxi-ul Mercedes am prins expresia supărată a şoferului, cu un zoom de 5X chiar. Iar turla bisericii şi cerul au rămas clare şi la 4X. Nu e rău deloc!
Indoor
Pentru că mi-a plăcut aşa mult prima vizită la Art Safari, am zis să mai dau o tură la expoziţia de pictură. Mai ales pentru că m-am îndrăgostit de picturile lui Ion Andreescu, care dacă ar fi trăit destul ar fi fost mai mare decât Grigorescu. Îmi place cum pică umbrele în cadrele acestui RAZR şi gradaţiile de lumină în ungherele mai pitite ale muzeului.
Ultrawide-ul îmi pare mai spălăcit, mai ales pe margini. Textura tablourilor acoperite cu multiple straturi de vopseluri colorate mă fascinează şi asta a răzbătut din realitate întocmai în mediul digital, în fotografii. Pozele cu mine în camera cu lumini ciudate nu sunt aşa de reuşite, aş spune, dar condiţiile erau dificile. Textura acelor copii creepy sub formă de statui încă mă înfioară, mai ales a celui cu "liquidmetal" în spate.
Ultrawide-ul şi-a dovedit utilitatea la decorul din Art Safari şi mai ales la acele statui de fructe, unde a livrat culori uşor mai fade, dar nu a suferit aşa mult la calitate cum mă aşteptam.
Culinare
Aici ne vom uita puţin şi spre fotografiile indoor, realizate în restaurantul El Maguey. E în Centrul Vechi, în Bucureşti, fix în spatele Dristor Kebap. Business-ul provine din Timişoara şi după ce intri acolo, ţi se pun pe gât ghirlande şi o coroniţă, dacă eşti fată şi dacă eşti băiat, un sombrero. Viva Mexico, ce să zic. Fotografiile de ambianţă din local sunt corect colorate şi bine iluminate, cu o tentă uşoară de alb spre fereastră.
Culorile au fost în general calde, dar nu suprasaturate, ceea ce mă bucură. A fost cam greu să focalizez pe Margarita, chiar m-am chinuit, dar nu am reuşit să prind cum aş vrea acele băuturi. Un cadru Portret a ieşit ceva mai bine, cu fundal blurat estetic. Pe de altă parte closeup-urile culinare sunt excelente. Avocado, carnea de pui, crustele de taco proaspete, totul arată bine, deşi focalizarea pica bizar uneori.
La closeup pe unul din 3 taco, ceilalţi 2 par blurați, dar nu la modul plăcut de Bokeh, ci la modul ghosting de subiect în mişcare. E drept că am şi cadre foarte reușite, cu ceapă şi ananas de foarte aproape, savuroase, de prezentare de restaurant.
Burrito-ul nu a arătat aşa de sexy şi nici nu a fost prea apetisant. Lipia părea din cocă de merdenele, iar conţinutul nu prea avea gust, din lipsă de sos. Şi aici mai greu cu focalizarea, trebuie de găseşti media dintre "prea aproape" şi suficient de aproape.
Noapte
Seara am luat-o la pas prin zona Titan, parcul Titănel sau Titanii cum mai e cunoscut, în preajma Floriilor. Felinarele generează halouri destul de mari, cu atât mai mult pe camera ultrawide. E totuşi vorba doar despre cele galbene, cele albe nu sunt exagerate. Şi culorile par a se păstra intacte pe camera ultrawide. Claritatea e "ca ziua" chiar şi în cele mai întunecate zone, poate nu şi pe ultrawide totuşi.
Stâlpii cei noi de iluminat, cei albaştri cred că au vreo sursa de iluminare trăznită, deoarece pe 3 telefoane la rând au generat flare şi curcubee. Sunt surprins de Night Mode, de fapt zic greşit, nu mai sunt surprins de Night Mode, de când am văzut ce livra Moto chiar şi pe telefoane mai de buget cu acest mod de captură. Acel tobogan pentru copii, cel gri cu albastru e redat "picture perfect", fără cusur.
Nici selfie-urile nu sunt rele, dacă pică sursa de lumină fix pe fata ta. Ajută şi faptul că au fost realizate cu camera principală şi cu ajutorul ecranului extern, ce e drept. Poate cele mai bune selfie-uri de pe un telefon pliabil cu clapetă!? Până şi Bokeh e OK. Aş spune că suntem fie la egalitate cu Galaxy Z Flip 6, fie chiar îl depăşim la calitatea capturii foto nocturne, cu un 10% aşa.
Mă impresionează plăcut şi nuanţele de roşu de la acel autobuz britanic de jucărie. Ele sunt redate corect.
Video
Cu Dolby Vision activat, culorile capătă acel "ceva", de îţi vine să pui video-urile pe un TV abia cumpărat să vezi dacă e bine calibrat. Imaginea e cât se poate de clară, dar cerul e cam baby blue pentru mine. Microfoanele suferă de la vânt puţin, dar ambianța răzbate. HDR-ul e puternic aici şi verdele un pic săturat, dar nu mult.
Focalizarea e rapidă şi precisă, între acel ciot de copac şi fundalul cu biserica. Îmi place cât de mult pot să mă aproii de subiect pentru focus, poate mai mult decât la foto. Panoramarea e fără cusur, detaliile sunt bogate. Mă bucură că filmarea de pe Calea Victoriei nu a ieşit prea arsă sau albă, deşi era serios bătută de soare.
Testul de stabilizare a fost trecut cu brio, deşi am urcat şi coborât scări rapid. Imaginea nu a vibrat, trepidat, nu a pierdut din claritate, nici la mişcările mele bruşte, evitând vizitatorii muzeului. Horizon Lock atenuează şi mai bine paşii, dar pierde din detalii, fiind doar Full HD şi are mai mult zgomot în zonele umbrite. Pierde şi din focus pe alocuri.
Filmarea selfie are un fundal plăcut privirii, dar parcă focalizarea nu pică 100% pe fața mea, ci apare puţină neclaritate, ezitare, ghosting. Ştiu că sunt expresiv şi vocea răzbate bine, dar vreau focus mai clar pe mutra mea. Filmarea selfie cu camera principală e mult mai crisp şi bine focalizată decât cea selfie, deci clar dacă vrei vlogging, alege asta.
Ultrawide-ul devine deja travel vlog. La interior, în Art Safari avem claritate şi detalii plăcute, un pic de zgomot, dar acceptabil şi zoom şi focus corecte.
Pe timp de noapte, la filmarea din mişcare microfoanele suferă teribil de la vant şi imaginea trepidează, iar gazonul e suprasaturat. Sunt şi multe reflexii şi flare-uri. Filmarea de pe loc e "murdară", zgomotoasă, dar bine iluminată. E un aer "fantomatic" în această captură.
Horizon Lock e şi mai noisy, la rezoluţie mai mică, dar măcar acum au mers microfoanele bine. Filmarea de la acea clinică ne arată şi surse de lumină albe mult prea mari sau fără contur. Captură video nocturnă e net inferioară celei foto nocturne.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
