„Simulăm materiale care nici măcar nu există” - în sânul cercetării HONOR și în vizită la fabrica cu mii de telefoane produse pe zi

M-am scărpinat puțin pe creștet când am auzit că trebuie să vizitez pentru a treia oară la rând fabrica HONOR din Shenzhen și centrul lor de R&D. Mai fusesem acolo de 2 ori și știam cu ce se mănâncă întreaga întreprindere. Dar, mereu deschis la nou și curios să mai aflu noutăți despre ROBOT Phone, m-am dus și a treia oară. De această dată, la început de august 2026 și cu mai multe brevete decât lăsasem compania ultima dată: peste 30.000.

Vă spun de la început că nu am fost lăsat să fac poze, să filmez sau să înregistrez audio, nici în fabrică și mai ales în zona de R&D. Am fost echipat corespunzător, cu halat, șapcă, izolație pentru pantofi, pentru a ține impuritățile departe. Se lucrează la milimetru acolo și orice impuritate perturbă procesul.

R&D

Am ajuns pentru a treia oară în Centrul de Cercetare și Dezvoltare HONOR din Shenzhen și, deși multe dintre mașinăriile de aici îmi sunt deja familiare, vizita din 2026 pune lucrurile într-o perspectivă diferită. Pliabilele au devenit mai subțiri, AI-ul a intrat tot mai adânc în dezvoltarea telefoanelor, iar laboratoarele trebuie să găsească probleme pe care utilizatorul speră să nu le întâlnească niciodată.

Un centru R&D nu este neapărat spectaculos în sensul clasic al cuvântului. Nu vezi telefoane SF proiectate pentru 2030 și nici ingineri care îți arată următorul flagship secret. În schimb, vezi ceva poate mai interesant pentru un pasionat de tehnologie: telefoane torturate metodic, ore, zile și săptămâni la rând.

Într-un colț, un braț mecanic apasă obsesiv același buton. În altul, un robot introduce și scoate cablul USB-C de mii și mii de ori. Mai încolo, pliabile HONOR Magic V sunt deschise și închise fără pauză, iar alte terminale sunt aruncate, presate, zgâriate sau introduse în instalații care simulează ani întregi de utilizare. Dacă există o modalitate realistă prin care un utilizator poate abuza involuntar de un telefon, cineva de aici probabil a construit deja un test pentru ea.

Una dintre instalațiile care mi-au rămas în minte simulează un scenariu banal: telefonul aflat în buzunarul unei perechi de blugi atunci când te așezi. Terminalul este supus presiunii și deformării tocmai pentru a vedea ce se întâmplă cu rama, display-ul, bateria și structura internă.

Există apoi clasicele teste de cădere și torsiune, cicluri de tip tumble, teste de zgâriere și uzură, dar și instalații care duc dispozitivele în condiții mult mai puțin obișnuite. Camere climatice simulează temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate, iar alte laboratoare elimină aproape complet interferențele radio din exterior.

Una dintre aceste camere izolate electromagnetic ajunge la aproximativ un milion de euro, conform informațiilor primite în timpul vizitei. Aici pot fi analizate antenele, propagarea semnalului, comportamentul rețelei și scenarii OTA într-un mediu controlat, fără „zgomotul” radio al unui oraș precum Shenzhen.

Avem laboratoare pentru acustică, optică, materiale, mecanică, SAR și compatibilitate electromagnetică. Cu alte cuvinte, telefonul este desfăcut conceptual în zeci de probleme separate, fiecare cu propriul laborator.

Am văzut roboții făcând exact ce nu ai avea răbdare să faci: pliază telefonul Magic V5 sau V6, îl deschid, îl pliază din nou și repetă mișcarea la nesfârșit.

HONOR spune că propriul sistem de control al calității cuprinde peste 600 de standarde, care acoperă designul, dezvoltarea, materialele, producția și experiența de utilizare. Aproape 200 de verificări sunt aplicate materialelor înainte de intrarea în producție, iar produsul finit mai trece prin alte zeci de teste.

Laboratoarele sunt importante și pentru certificările internaționale. Un smartphone vândut global trebuie să respecte cerințe diferite privind SAR, radio, materiale, siguranță și compatibilitate, iar o bună parte dintre verificări pot fi făcute aici înainte ca produsul să ajungă la organismele externe de certificare.

În general, touchscreen-ul este verificat până la 800.000 de cicluri, iar testele publice pentru butonul Power și senzorul de amprentă indică 200.000 de acționări. Există inclusiv teste cu o sarcină maximă de 70 kg.

La vizitele mele am văzut o zonă cu 892 de servere, folosite pentru simulări și procesarea volumelor uriașe de date generate de cercetare. Înainte ca un inginer să construiască și să distrugă fizic zeci de prototipuri, multe scenarii pot fi modelate virtual.

Aici intră în joc simulările pentru lumină, temperatură, sunet, forțe mecanice și electromagnetism, dar și analiza asistată de AI. Poți testa virtual comportamentul unui material, distribuția căldurii sau modul în care o modificare aparent minusculă a structurii afectează restul telefonului.

Practic, o parte dintre telefoanele HONOR sunt „stricate” mai întâi virtual.

Fabrica

Fabrica este cunoscută drept HONOR Intelligent Manufacturing Park și a fost deschisă în anul 2021. Are surprinzător de puțini angajați, roboții făcând grosul muncii. Elementul uman se implică în controlul calității și redundanță spre finalul asamblării, ca să mai verifice o dată ce au făcut roboții. Fabrica are peste 4000 de angajați, inclusiv în departamentul R&D și inginerie.

Am crezut că voi vedea linia de producție pentru Robot Phone, dar am văzut-o pe cea din care iese Magic8, fix ca în toamna lui 2025.

85% din producția HONOR e automatizată, iar 60% din echipament e dezvoltat in-house. În ultimii ani s-a trecut și la un aparat de înșurubare manuală a șuruburilor de pe telefoane. HONOR a dezvoltat de una singură aparate care înșurubează automat șuruburile necesare și detectează înălțimea anormală a șuruburilor. Așa se ajunge la o eficiență de producție de 99,99%, cea mai mare din industrie.

Dintr-o singură linie de producție văzută de mine în acțiune iese un telefon finalizat la fiecare 28,5 secunde. Toată linia are 150 de metri lungime și doar câțiva angajați. Sunt 20 de astfel de linii în acea hală uriașă.

Linia de producție are 3 segmente: SMT Process, FT Process și Packing Process. Prima este asamblarea componentelor cruciale, iar aici totul este automatizat.

În FT Process se trece la adăugarea camerei, a bateriilor și am văzut mecanisme de evaluare a lipiturilor și finisajelor. Cel mai complicat e să creezi un vid perfect pentru asamblarea camerei, încât să nu apară condens sau particule mici care pot afecta performanța de captură. Un telefon are nevoie de 3 ore de presare pentru lipituri și există și un test de „îmbătrânire” a bateriei, ce ține 10 ore.

Se face, pe parcursul liniei de asamblare, care are vreo 30-40 de metri lungime, și un test MMI. Aici sunt 3 angajați care verifică manual aceste funcții: fotografie, audio și display. Am văzut unul dintre angajați apăsând pe ecran pentru focus pe obiecte și dând zoom pe litere. Altul verifica ecranul și calibrarea culorilor, iar altul, difuzoarele.

Am asistat și la ambalarea produselor, la înfolierea lor în plastic și am văzut și elementul uman la treabă, angajați evaluând „ochiometric” ultimele detalii. La final ieșea telefonul cald-călduț, în noua sa cutie de carton. Am descoperit și că pentru UE se trimit variante fără folii din plastic, aceasta fiind legislația.

Concluzii:

Campusul din Shenzhen arată tot mai mult ca o combinație între fabrică, laborator și centru de calcul. HONOR declară că peste 85% dintre procesele industriale sunt automatizate, iar peste 60% dintre echipamentele utilizate aici sunt rezultatul propriului R&D.

După trei vizite în acest campus, partea interesantă nu mai este să văd pentru prima dată un robot care apasă un buton de sute de mii de ori. Este să înțeleg de ce trebuie să existe acel robot.

Un smartphone modern are sute de componente, toleranțe măsurate în fracțiuni de milimetru și materiale împinse tot mai aproape de limitele lor fizice. Iar un pliabil de sub 9 mm trebuie să facă toate acestea având în plus o balama și un ecran care se îndoaie. Centrul R&D din Shenzhen încearcă să comprime câțiva ani din viața unui telefon în câteva zile sau săptămâni de laborator.

Îl scapă. Îl strivesc. Îl încălzesc. Îl răcesc. Îl pliază. Îi apasă butoanele. Îi introduc cablul USB-C iar și iar. Îi izolează complet semnalul și îi simulează comportamentul pe servere. Iar partea cea mai interesantă este că telefoanele care eșuează aici sunt, probabil, cele mai utile dintre toate. Pentru că e mult mai bine ca un smartphone să cedeze într-un laborator din Shenzhen decât în buzunarul utilizatorului.

HONOR, între timp, e „blindată” cu zeci de mii de brevete, dezvoltă echipamente și metode proprii de producție, câștigă parteneri noi ca ARRI și simulează pe servere uriașe metale și materiale chimice noi, pentru viitoare telefoane. Arată astfel că e un jucător mare pe piața smartphone-urilor. Rămân totuși cu regretul că nu am văzut și linia de asamblare a lui HONOR Robot Phone.