Xiaomi 17 Ultra aduce cel mai amplu upgrade foto al seriei Ultra din ultimii ani, printr-un nou senzor principal de tip 1 inch și un teleobiectiv unic în industrie: zoom optic continuu 75–100 mm cu senzor de 200 MP. Față de Xiaomi 15 Ultra, care folosea două camere telefoto, modelul din 2026 renunță la această abordare și adoptă o singură cameră cu zoom mecanic, capabilă să acopere ambele focale optice.
Video-review Xiaomi 17 Ultra, secțiunea cameră
Zoom-ul continuu între acele două praguri mă duce totuşi cu gândul la ce făcea Sony cu Xperia-urile sale la un moment dat. Hai să vedem cum stăm la hardware:
Cameră principală
- 50 MP, senzor Light Fusion 1050L de 1 inch, LOFIC HDR
- Senzor 1.0", pixeli 1.6 µm – 3.2 µm (binning)
- Lentilă 23 mm echivalent, f/1.67
- Stabilizare optică (OIS)
- Autofocus multi-direcțional, focalizare 14 cm – ∞
- Video: 8K30, 4K120
Noul senzor Light Fusion 1050L (OmniVision OVX10500 conform unor surse) înlocuiește senzorul Sony utilizat în generațiile precedente. Oferă suport LOFIC HDR, implementare care adaugă un condensator suplimentar fiecărui pixel pentru a crește capacitatea de colectare a luminii. Xiaomi descrie LOFIC ca o metodă “fizică” de extindere a dinamicii: pixelul funcționează ca un „recipient mare”, capabil să rețină mult mai multă lumină înainte de supraexpunere.
Xiaomi 17 Ultra reușește un salt major de capacitate FWC până la 380.000, mult peste generațiile 13–15 Ultra. Acest lucru permite păstrarea detaliilor în scene foarte contrastante, mai ales în modurile LOFIC pentru fotografie și video. Capacitatea FWC (Full-Well Capacity) reprezintă cantitatea maximă de sarcină electrică pe care o poate stoca un singur pixel al unui senzor foto înainte de a se „umple”. FWC urcă până la 380.000 electroni pe senzorul Light Fusion 1050L, față de 62.000 pe senzorii generațiilor anterioare.
Teleobiectiv 200 MP
- 200 MP Samsung ISOCELL HPE (S5KHPE)
- Senzor 1/1.4", pixeli 0.56 µm – 2.24 µm (binning)
- Zoom optic mecanic continuu 75–100 mm
- Apertură variabilă f/2.39 – f/2.96
- Stabilizare optică (OIS)
- PDAF, focalizare 26 cm – ∞
- Video: 8K30, 4K120
Pe Xiaomi 15 Ultra existau două camere telefoto: una de 75 mm și una periscopică de 120 mm. Xiaomi 17 Ultra renunță complet la sistemul dual și îl înlocuiește cu o singură cameră capabilă să acopere ambele focale optice, plus pozițiile intermediare. Iată problema telefoanelor cu focale fixe: zonele dintre 23 mm, 75 mm și 120 mm sunt de regulă acoperite prin crop digital, cu pierdere vizibilă de detalii.
Soluția propusă de Xiaomi este un modul periscopic format din trei grupuri de lentile mobile și o prismă, care modifică distanța optică reală între lentile și senzor, realizând un zoom optic mecanic veritabil.
Cum funcționează zoomul opto-mecanic
În interior există o prismă fixă, care redirecționează lumina în sistemul periscopic. Lentilele sunt montate pe un ansamblu mecanic capabil să gliseze cu precizie pe axa optică. Mișcarea controlează distanța focală reală: la 75 mm grupurile sunt apropiate, iar la 100 mm se depărtează, mărind distanța de proiecție. Imaginea ajunge pe senzor fără crop digital, iar rezoluția de 200 MP este păstrată integral la orice focală din interval.
Xiaomi precizează că sistemul poate folosi întreaga rezoluție de 200 MP la toate focalele 75–100 mm, fiind „ca și cum ai avea de obiective de 200 MP în buzunar”. Modul poate urca până la 17.2x zoom “de calitate optică” (400 mm focala) datorită combinației dintre focală optică nativă de 100 mm și supra-proba senzorului HPE.
Leica APO: eliminarea aberațiilor cromatice
Teleobiectivul este primul din domeniul mobil care primește certificare Leica APO. Aceasta implică utilizarea a trei elemente speciale de sticlă pentru a aduce roșul, verdele și albastrul pe același plan de focalizare. Sistemul limitează fringing-ul la maximum 2 pixeli pe senzorul de 200 MP, chiar și la marginea cadrului.
Cameră ultrawide
- 50 MP Samsung ISOCELL JN5 (S5KJN5)
- Senzor 1/2.76", pixeli 0.64 µm – 1.28 µm (binning)
- Lentilă 14 mm, f/2.2
- 115° FOV
- PDAF multi-direcțional
- Macro 5 cm
- Video 4K60
Această cameră este identică cu cea de pe Xiaomi 15 Ultra, fără schimbări de senzor sau optică.
Cameră frontală 50 MP
- 50 MP OmniVision OV50M
- Senzor 1/2.88", pixeli 0.61 µm – 1.22 µm
- 21 mm, f/2.2
- Autofocus
- Video 4K60
Este o trecere de la vechiul modul de 32 MP, cu un upgrade important: autofocusul, prezentat ca o dotare necesară după mai multe generații fără această funcție.
Interfaţa e similară cu ce am văzut la predecesor, cu noutatea fiind Live Cinematography, unde ne jucăm cu zoom-ul continuu şi cu deschiderea diafragmei pentru a crea cadre cinematografice. Avem şi captură de 200 MP cu focale de 75, 85, 90 şi 100 mm, Portret cu Master Portrait, şi deja clasicele stiluri Leica Vibrant şi Leica Authentic.
Filmarea include mod Dolby Vision şi Night, dar şi Shoot Steady pentru extra stabilizare. Modul Pro aduce preseturi ca Slow Shutter, Documentar, Quick Snap şi altele. Lucrăm cu RAW şi URAW, cu LOG la filmare şi selecție a microfoanelor. Şi acum să vorbim despre mostre...
Zi
Condițiile din ziua testelor foto nu au fost cele mai bune, cu un final de februarie înzăpezit, ud și un soare agresiv care își reflecta razele în covorul de zăpadă. E un fel de documentare (aftermath) pentru ziua de după marea zăpadă din București, cu tranșee de lacuri și hopuri peste care toți săreau în încercarea de a ajunge la destinație. Fotografiile până spre stradă au fost ușor întunecate, umbrite iar la bulevard lucrurile au început să se schimbe.
Aș zice că e nevoie de o actualizare software, ceea ce e de înțeles în condițiile în care am testat telefonul cu un software de pre-lansare pe piața europeană. Ce pot remarca sunt culorile naturale prinse de această cameră, cu mașini roșii pe care se văd revopsirile sau poate decolorarea de la trecerea timpului. Sunt extrem de expresive fotografiile și abundă în detalii, la fel ca zăpada.
Uneori elementele fotografiate prind și un aer 3D. Îmi place cât de savuros e galbenul pistei de biciclete care răsare dintre nămeți în contrast cu verdele stației de metrou. Pentru că vorbeam de documentare, am prins și copaci căzuți la pământ, iar legat de ultrawide, aș zice că e o idee mai luminos decât wide fără diferențe mari de coloristică. Am ajuns și la gard, iar culorile arată ca în realitate, deci un bravo aici.
Rulota-căbănuță de lângă parc a fost prinsă ca într-o carte poștală de la munte și lemnul său bătut de soare arată excelent, da o bogăție cadrului. Soarele de pe cer nu dă bătăi de cap camerei, dar o mai face uneori zăpada care aduce puțină supraexpunere în ecuație. Am dat o tură și pe Victoriei unde ușor ușor iarna era lăsată în urmă și erau chiar și curajoși la terase cu nămețile lângă.
Arată bine și Ateneul, dar îl vei vedea mai aproape în galeria de zoom de mai jos. Îmi place mult galbenul din fotografii, la acele bicicletă, un galben care răsare printre zăpadă. O adevărată cameră de explorare urbană.
Selfie
Captura selfie e acolo unde trebuie, de flagship clar. Sunt fotografii detaliate care prin excelent culorile, texturile și văd și cum hanoracul meu negru prinde un ușor look arămiu de la spălări repetate. Sunt ochi expresivi, soarele nu strică deloc cadrul nici când bate direct pe chip iar cu bokeh se dă un boost de prezență. Rar mai apare o supraexpunere și vina este a zăpezii, nicidecum a soarelui.
Macro closeup
Simt că la nivel macro telefonul calcă pe urmele predecesorului, doar că e nevoie de puțin mai multă răbdare. M-am apropiat astfel de șurubele uitate în timp, de spuma unei cafele care te invita la degustat, la micro zgârieturi adunate pe breloc și chei sau fructe roșii care păreau din alt peisaj, nu unul de iarnă. Păcat de zăpadă pentru că nu am avut atât de multe subiecte de luat în vizor.
Bokeh
Nici obiectele de prins în mod bokeh nu au fost atât de numeroase, unele ascunse pe sub zăpezi. Dar am găsit câteva, de la felinarul de lângă rulotă pe care l-am prins transpirat și mai că văzând ce scria pe becul său la interior.
Am dat și de un hidrant roșu care părea de-a dreptul 3D iar pe final de galerie de la distanță am îndreptat camera și spre un porumbel care pășea agale pe trotuarul ud.
Zoom
Cu Xiaomi 17 Ultra este și despre zoom și cu toate că din două camere telephoto am rămas cu una singură, aceasta și-a dovedit capabilitățile în scenarii variate. Îmi pare o cameră excelentă pentru fotografia urbană pentru un fotograf care vrea să prindă emoții de la distanță. Asta am făcut eu și m-am întors acasă cu super cadre.
De la cățeluși fericiți să fie plimbați prin zăpadă la turiști care se fotografiau cu Ateneul fără frica de vreme rea. Oameni de zăpadă, o domnișoară elegantă care părea desprinsă din bannerul Brigerton văzut cu un pas în spate sau conversații la colț de stradă cu picturi urbane spectaculoase în spate. Ca un flagship veritabil îngheață timpul în loc și am văzut fiecare pas răzgândit înainte să sară peste zăpada topită.
Culorile rămân excelente, iar prin galerie mai găsești și porumbei care stăteau la taclale, un avion prin la zoom maxim 120x care nu e rău deloc și banner cu text citit de departe. Am fotografiat și clădiri, cu o galerie dedicată. Astfel m-am apropiat mult de tot de decorații fabuloase ale clădirilor de lângă Cișmigiu. Pereți scorojiți, ferestre rămase în timp și elemente metalice care păreau adevărați dragoni.
Am văzut de aproape ceasuri de pe turnurile unei biserici și chiar fier-betonul scos la iveală după zeci de an de ploi și zăpezi care au tocat betonul. Am folosit o conexiune de date pentru ca telefonul să-și optimizeze zoom-ul cu AI la nevoie și se vede asta prin cadre, cu un sharpness aplicat, dar nu la extrem. Doar când urci la 90-100x își dă serios în petec.
Am dat zoom și pe Ateneul Român, elemente de design pe care nu le poți vedea fără un așa dispozitiv la îndemână. Impresionantă cantitatea de detalii și meticulozitatea din spatele fațadei. Pe statuia lui Carol I am dat zoom după zoom cu o textură a bronzului măreață, la fel ca atitudinea regelui. Legat de zoom-ul optic continuu, aș zice că pragurile sunt foarte apropiate pentru a face o diferență masivă (3.2x - 3.7x - 3.9x - 4.3x). E vorba de 1x în care a, calitatea optică, versus Sony care oferă 3.5x - 7.1x.
Noapte
Gata cu fotografiile de zi, să vedem ce poate și noaptea. La ieșirea din bloc am dat de nuanțe portocalii, dar cum e vorba despre un flagship, nu m-am confruntat cu transformarea întregului cadru în portocaliu, ci doar în zona halourilor de la stâlpi și unde bătea acea nuanță caldă. Se vede clar diferențierea de culori. Unghiul ultrawide extre extrem de generos la scară.
Primul selfie făcut nu prea m-a dat pe spate, culori prea reci, prea întunecat. Mai la stradă parcă s-au îmbujorat obrajii, se vedea și irisul ochilor, mai expresivi, texturi diferite ale hainelor și un bec în spate care nu a stricat poza. Face o treabă bună și bokeh-ul, doar să ai răbdare pentru că eu unul de frig am apăsat rapid pe shutter și m-am și mișcat. Deci atenție.
Continuând cu rezultatele camerei principale, odată ce am trecut de întunericul dintre blocuri am pășit cu atenție printre zăpezi și lacuri și mi-a plăcut mult verdele de la magazinul Froo care se remarca în zare printre troiene. M-am apropiat mai mult de magazinul Froo și mai apoi am prin în bokeh și un motor, excelent prins.
Culorile de la farmacie arată excelent, verde-roșu și Night Mode-ul e automat. Pe ultrawide apar deformările de rigoare spre margini și mai scade și calitatea. Camera echilibrează perfect luminile de la Mega, iar un pas mai departe acele mini excavatoare în pauză de dat zăpada și cu nenea care mergea fix în reflexie parcă mă duc cu gândul la un demo de Ray Tracing.
.jpg)
Continuă aceste super reflexii din asfalt și în cadrele următoare, luminile stâlpilor sunt calme, iar un alt test de ultrawide scoate la iveală un roșu mai șters. Spre parc camera surprinde bine așteptarea din stația de autobuz, iar cartea decor WSFF (West Side Flower Fest) are acum file de nea. Prin parc nu am fost atât de mulțumit de rezultate, cu un decor verzui în primă fază.
Spre pod lucrurile s-au așezat și apoi am ajuns și la Auchan cu multe lumini de echilibrat, bannere, mașini, zăpadă, tramvaie, toate în mișcare. Am și o galerie dedicată zoom-ului nocturn, iar în primă fază am dat zoom spre o mămică la plimbarea de seară cu cel mic și am fost în continuare cu ochii pe reflexiile din asfalt.
Verdele "broască" al logo-ului Froo a rămas la fel de verde și la mărirea cadrului și am văzut din stradă unde e raionul de pâine. Au urmat cadre de zoom spre Mega, un focus pe becurile unui stâlp din depărtare, pe bannere de pe stațiile de autobuz care erau perfect lizibile. În parc am dat zoom spre creațiile metalice din zona de tip muzeu și nu puteam să nu mă aproii de logo-ul Auchan, redat foarte bine până sus de tot ca zoom.
Video
Ne mutăm către zona video și începem cu mostre selfie, primul cadru de pe aleea dintre blocuri, încercând să-mi țin echilibrul escaladând printre turnulețele de zăpadă. Cel mai mult îmi place aici claritatea în 4k@60fps, texturile, albastrul din fundal și modul în care se ajustează totul în timp real asupra feței peste care trec umbre de crenguțe și soarele de după viscol. Rezultate similare și la testul doi pe lângă gardul colorat, o cameră foarte bună de vlogging. A treia încercare pe aproape de Cișmigiu a cam dat rateu, cu un fundal supraexpus dar asta din cauza soarelui care bătea în stratul de zăpadă. În rest, numai de bine.
Switch către camera din spate, cu un prim clip tip plimbare printre nămeți. Cadrul excelent redat, culori realiste și o bogăție vizuală care îți cuprinde atenția, iar stabilizarea își face treaba chiar și la mersul mai rapid de frig. După ce m-am acomodat cu temperatura la o plimbare mai lejeră, stabilizarea prinde extra tupeu. Am făcut și o mostră 8K, puțin mai întunecată parcă, dar la fel de stabilă.
Nu puteam trece de gardul colorat, iar aici culorile au fost prinse 1:1 cu ce vedeam și eu, de la roșu, albastru, galben și până la verde. A urmat un test de focus pe chei și breloc, trecut cu nota 10+. Imediat am făcut și o panoramare de lângă parc, deși rapidă fără pic de tremur sau stutter, doar o mică ezitare cu HDR-ul. A doua încercare pe Victoriei mult mai savuros.
Înainte de zoom am mai filmat puțin brăduții de lângă Ateneu și desigur am făcut și testul de stabilizare pe scări, la urcare și coborâre, pe care Xiaomi 17 Ultra l-a trecut cu brio. Parcă la cel de coborâre se tot petrecea o ajustare de lumină în timp real, vizibilă ca un flicker. Și-acum zoom! Pentru început am dat zoom spre Grand Hotel acompaniat de sirena unei speciale de Pompieri și se vede trecerea de la zoom-ul digital spre cel optic. Chiar și la nivel mare cu ochii pe detalii arhitecturale, camera reușește să redea corect și cu un tremur păstrat la minim aș zice. Asta m-a încântat, pentru că de fiecare dată când se pune problema de zoom mare, cadrul tremura rău de tot.
A urmat apoi un test de zoom pe un banner din Victoriei, reușit și acesta. Apoi m-am mutat cu lentila spre Ateneu. Am dat ușor ușor zoom, incredibil de smooth și s-a remarcat și aici trecerea spre zoom optic. Am urcat la 10-20x și am văzut migala decorațiilor de lângă acoperiș, zăpada în cădere și porumbeii adunați la bârfă. Am prins cu zoom optic și căbănuța-rulotă de pe care se scurgea zăpada topită. Am mai făcut un astfel de test după pragul 3.2x cu zoom optic într-o intersecție din București, cu lume care sărea peste lacuri, se aude și zumzetul mașinilor, iar culorile excelente.
Pe timp de noapte îmi place să văd culori bine redate, vibrante, acele reflexii savuroase din asfaltul ud. La panoramare cadrul arată neașteptat de bine și dacă tot suntem uimiți, aș zice că halourile stâlpilor sunt păstrate la minim. Stabilizarea își păstrează efectul și pe aleea întunecată de lângă parc, iar în intersecția aglomerată de la Auchan imaginile sunt vii, foarte detaliate și expresive. Nu se putea fără zoom nocturn și am făcut testul pe benzinăria Petrom, cu un text vizibil chiar și la zoom maxim. Am mai dat zoom și pe lumea ce ieșea din Auchan.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
