Camera-ul de pe OPPO Find N6 e practic o colecţie de 4 senzori de 50 MP. Avem aici un Hasselblad Master Camera System în configurație quad, gândit pentru versatilitate maximă și consistență de culoare. Camera principală aduce un senzor de 200 MP (Samsung ISOCELL HP5), dimensiune 1/1.56 inch, cu diafragmă f/1.8 și stabilizare optică.
Ultrawide-ul vine și el bine echipat, cu senzor de 50 MP ISOCELL JN5, focalĂ de 15mm, deschidere f/2.0 și autofocus pentru Macro. Mai mult, captează cu 50% mai multă lumină față de generația anterioară, ceea ce se simte mai ales pe cadrele de noapte sau în interior. Telephoto-ul este un 50 MP periscopic, 70 mm, f/2.7 cu OIS, capabil de zoom "echivalent optic până la 6X" și digital până la 120x. Partea interesantă e funcția de tele-macro, cu focus la doar 10 cm.
.jpg)
OPPO plusează cu True Color Camera (senzor multispectral cu 9 canale). Rolul lui este să "citească" lumina și să ajusteze balansul de alb în timp real, rezultatul fiind culori mai naturale și constante indiferent de scenă. Pentru selfie, Find N6 vine cu două camere de 20 MP (interior + exterior), fiecare cu f/2.4, capabile inclusiv de filmare 4K. Sau te ajuţi de ecranul extern şi faci selfie cu camera principală...
Pe partea de procesare, OPPO folosește LUMO Image Engine, același motor de imagine din seria Find X. Ai moduri dedicate Hasselblad – Portrait, Master Mode (full manual), XPAN panoramic 65:24, toate calibrate să imite stilul optic al camerelor Hasselblad reale. La video toate camerele suportă 4K 60 FPS Dolby Vision, iar senzorul principal urcă până la 4K 120 FPS pentru cadre cinematice. În plus, există și LOG video, ceea ce înseamnă că materialul e pregătit pentru color grading.
Selfie
Nota bene, selfie-urile le-am realizat de fapt noaptea, dar probabil ziua sunt ceva mai crisp. Am şi unele în fața Grand Hotel Bucharest care arată mult peste medie, dar secretul e că le-am făcut folosind camera principală, ajutându-mă de ecranul cover. Per total simt că avem camere selfie midrange, dacă e să fiu sincer. Galaxy S-urile sunt peste, iPhone-ul e peste ce avem aici.
În general pliabilele nu prea au camere selfie bune, am remarcat asta. Culmea e că Z Flip-urile se descurcă bine la acest capitol. La acest OPPO captura Bokeh e ceva mai reuşită, cu luminile oraşului estompate în fundal. Focalizarea e OK, dar uneori, dacă nu ai lumină suficientă, poţi să ieşi chiar şi în ceaţă. Irişii ochilor sunt expresivi, când ai lumina.
Wide, ultrawide
Aş putea spune că OPPO are deja un "Hasselblad Look" şi mă refer la modul în care arata culorile fotografiilor sale. Mai ales roşul. E diferit de roşul de la Huawei Mate X7, Galaxy Z Fold8 şi HONOR Magic V5. Aprins, dar nu prea aprins şi fără tente rubinii sau roz. Are ceva de Pixel în pragmatismul cu care procesează albastrul posterelor cu Pepsi.
Dynamic Range-ul e larg, se vede asta la steagul României, la măgarul mov de pe Calea Victoriei, la fatada restaurantului mexican Los Amantes, la umbreluţele de la acel pasaj spre vechiul Club Control. Sunt culori satisfăcătoare, "pline", din care se remarcă roşul. Cumva îmi aminteşte de senzorul de spectru de culoare de pe Huawei Mate X6 acest roşu. E catchy în social media, şi pe o reclamă la Cola şi pe un Ferrari parcat la Ateneu.
Şi nu văd diferenţe între culorile de la zoom 1X şi 3X. Nici la ultrawide. Apropo, cadrele ultrawide aduc o corecţie a deformarile de pe lateral, aşa că nu mai vedem oameni alungiţi ciudat sau maşini bombate. Prindem Biblioteca Naţională în toată splendoarea ei, altfel ea şi clădirile de lângă nu ar fi încăput în cadrul 1X.
Ce e admirabil e că am dat şi crop pe detaliile bibliotecii şi nu văd vreo pierdere de detalii. Şi dacă vrei cel mai cel ultrawide, ai XPAN, care face o combinaţie de Panorama cu filtre speciale tip "Negativ" în stil clasic Hasselblad. Aduce un fler artistic peisajelor urbane, dar nu îngheaţă chiar 100% subiecţii în mişcare.
Zoom
Fiindu-mi lene să traversez a trebuit să pozez cu zoom 3X, uneori 5X sau 6X toată istoria cu măgarul mov. Era de fapt o domnişoară actor, care tot oprea lumea pentru a-i invita la o instalaţie artistică sau face o fotografie memorabilă. Deşi am sărit şi de 5X, s-a păstrat textura costumului şi parcă şi mie îmi era cald privindu-l.
Textura steagurilor fluturând e perfect redată în faţa acelui hotel şi aş îndrăzni să zic că de abia pe la 7X începi să vezi zgomot, poate chiar 10X. Oamenii ies mai uşor mişcaţi la nivel avansat de zoom decât la cele de bază, asta am remarcat.
Greu de zis dacă îi e superior unui Mate X7 sau Magic V5, pentru că erau şi ele bune la zoom, al doilea ajutându-se şi de AI. Parcă totuşi am depăşit Galaxy Z Fold7 la acest capitol. Obţinem extra claritate a "cartofului" de pe țeapa din Piaţa Revoluţiei şi la zoom 30X, unde deja mi se pare că discutăm la alt nivel, la care rivalii proaspăt amintiţi nu pot opera.
Am prins şi o influenceriță în faţa la Vuitton, în exerciţiul funcţiunii şi aici cumva, cu umbră multă deasupra sa de la clădirile înalte nu am obţinut chiar nivelul de detalii dorit. Uitaţi-vă la plasele de cumpărături. Chipul e redat corect, dar se tot foia pentru a poza, aşa că era greu de prins nemişcată.
Macro/Closeup, bokeh
Closeup am făcut mai degrabă noaptea, la magazinul de dulciuri Roshen şi e genul de closeup sau Macro în stil Huawei, adică prin cameră telephoto mai mult. Deja când m-am apropiat prea mult de nişte flori, a început să dispară claritatea şi focusul de pe pistil. Ziua am pozat de foarte aproape un far de motoretă, dar am simţit că nu am mers chiar aşa aproape cum am dorit.
Aici avem bustul acela verzui, o statuie perfect decupată faţă de fundal, cu diferite filtre aplicate, care subliniază liniile feței. Nici Bokeh-ul aplicat pe fața mea nu e rău, scoate în evidenţă fiecare fir de barbă şi fir de păr şi fundalul e estompat frumos cu luminiţe, cum de altfel OPPO a adus în mainstream.
Noaptea
Când se lasă noaptea, mergem la dulciuri. Nu la unul, ci la două magazine Roshen. Unul la Unirea, spre Casa Poporului şi altul spre Universitate, aproape de Pasajul Latin. Fotografiind aici şi cu alte două telefoane, văd zic că avem dynamic range mai larg decât la OnePlus 15 şi ultrawide cam la fel de limitat. E drept, tot el deformează acele becuri roşii de pe lateral.
Se luptă şi cu sursele de lumină şi cu oamenii în mişcare. Pe de altă parte, camera nu creează reflexii sau halouri ciudate. Zoom-ul e la nivel de OPPO Find X9 Pro aş zice, fie că mă uit la logo City Grill, Europa Royale, intrarea în biserică, ceasul acela de epocă din Bucureşti. Acolo am operat şi la 20X şi mă declar mulţumit.
Focus excelent pe bomboane, drajeuri, dropsuri, ciocolată, napolitane şi multele calorii împachetate pe rafturile de la Roshen. Zoom-ul pentru Macro aduce în prim plan şi zimţii poleielii ciocolatei. Văd şi fulgi de cocos, tot la un cadru closeup. La Unirea apar halouri măricele la farurile maşinilor, pe ultrawide, iar la biserică de lângă Hanul lui Manuc avem o redare foarte plăcută a umbrelor, având lumina ce pică doar dintr-o singură direcţie.
Bătălia e foarte strânsă cu Huawei Mate X7, care mi se pare că are totuşi o paletă mai largă de culori, aprinde şi stinge pixeli coloraţi într-o gamă mai largă decât acest OPPO.
Mostre Video
Începem cu un căţel wurst, care traversa Calea Victoriei zvăpăiat. Am trecut binişor de pragul de zoom optic, având şi zgomot la pachet. Eram pe la 11X sau 14X şi era clar că e prea mult pentru camera ata. Un 3X şi 5X sunt cele mai corecte coloristic şi clare. Apropo de culori, le simt mai degrabă reci şi corecte, nu văd procesare aiurea şi roşul parcă nu mai e aşa viu ca la foto.
Microfoanele "bubuie" de claritate, aud fiecare detaliu, de la trafic la voci, păsări, fiecare cauciuc de pe stopperele de lângă şcoli. Filmarea selfie s-a luptat cu vântul, dar îmi place naturaleţea tenului meu. Se văd porii tenului, fire albe din barbă şi fiecare cută din cearcăne. Fluctuează expunerea în fundal uneori.
Zoom-ul se face lin, dar ce e între 1X şi 3X e neclar. 6X e la fel de clar că 3X, o confirmă acel Ferrari. Am prins şi o veritabilă sceneta de teatru, cu puştoaica deghizată în măgar care vorbea cu acel domn şi cu acel copil. Cu porumbei în spate, cu un domn pe banca chemând câinele, cu turişti pe lângă. Aici a pierdut din claritate 6X-ul, fluctuând expunerea şi detaliile din fundal.
Am făcut şi test de stabilizare la Muzeul Naţional de Istorie şi mă declar mulţumit de claritate. Nu trepidează, nu se simt paşii dreapta-stânga. Am apreciat ENORM funcţia cu care comuţi în vreme ce filmezi între camera principală şi cea frontală. E aur curat pentru video-urile pe care le fac eu, hands on cu telefoane, pentru că eu trag intro separat şi corpul video separat. Aştept să copieze şi Apple asta. Modul Ultra Steady mai taie din micile vibraţii, care şi aşa nu erau prea pronunţate, dar în zonele întunecate e posibil să ai mai mult zgomot.
Pe timp de noapte zoom-ul produce zgomot mai rapid decât mă aşteptam, corectat când eşti fix pe pragul 3X. După totuşi apare iar, deci rămâi la 3X maxim. Roşul bomboanelor e hipnotic, dar îşi schimba nuanţa între nivelurile de zoom. Testul de stabilizare fără Ultra Steady nu impresionează, flickaresc sursele de lumină şi apare şi trepidaţie. Cu Ultra Steady lucrurile sunt mai stabile, dar becurile arată mai rău, conturul nu le e clar, e fantomatic.
Microfonul îmi prinde vocea cu foarte mult bas, parcă am lavalieră, e peste aşteptări. Mi se pare că în general cadrele au avut şi un uşor zgomot în plus când am filmat zone cu multe becuri şi am prins şi reflexii pătrăţoase verzi. Se descurcă acceptabil cu maşinile în mişcare rapidă, dar văd zgomot şi la distanţă.
Foarte bine pică focusul pe ratonii din magazinul de dulciuri şi trecerile la schimbarea de subiect sunt cinematice, plăcute. Panoramarea pe zonele cu ferestre luminoase de la Latin Pizza aduc chiar dungi pe imagine. Cumva mă aşteptam la puţin mai bine noaptea. În concluzie, ziua se bate cu ORICE pliabil şi întrece Z Fold 7 pe zoom. Noaptea e mai modest, mai ales la filmare şi ultrawide.
