Un programator cu șase ani de experiență primește o ofertă de 4.500 de lei, după ce anterior câștiga 14.000 de lei în IT. Între timp, lucrează ca ajutor de bucătar pentru 6.000 de lei, plus bacșiș. Povestea, publicată recent pe Mobilissimo, a provocat reacții interesante. Unele de compasiune, altele de neîncredere, iar câteva au readus în discuție un subiect vechi: privilegiile fiscale ale programatorilor și salariile care îi făceau, în ochii multora, o categorie favorizată.
Un cititor a lăsat următorul comentariu:
„Nu mă bucur pentru asta, dar le amintesc cum toți din domeniul IT ne priveau de sus pe noi ceilalți muritori de rând, de la înălțimea salariilor lor la care nu plăteau impozit. O chestie profund anormală.”
M-a pus pe gânduri acest comentariu. Nu pentru că ar fi unul izolat, ci pentru că exprimă o nemulțumire pe care am mai întâlnit-o.
Și să nu ne prefacem că nu au existat programatori care vorbeau despre salariile lor de 3.000–4.000 de euro cu o superioritate greu de digerat pentru cineva care muncea pe 3.000–4.000 de lei. Au existat, fără îndoială. După cum există oameni aroganți și în alte profesii. Dar aroganța unor angajați nu spune nimic despre valoarea economică a întregii industrii.
Mai ales că scutirea de impozit nu însemna lipsa taxelor. Programatorii eligibili erau scutiți de impozitul pe venit, în condițiile prevăzute de lege, nu de toate contribuțiile sociale. Iar facilitatea a fost eliminată începând cu veniturile din ianuarie 2025.
Aș propune să lăsăm pentru câteva minute deoparte simpatia sau antipatia față de IT-iști și să privim cifrele. Nu impresiile de pe Facebook, nu poveștile despre salarii spectaculoase, ci ce producea industria în 2022 și unde a ajuns în 2025.
2022 versus 2025: IT-ul a crescut, dar nu mai aleargă la fel
Am ales 2022 ca punct de plecare fiindcă a fost anul în care sectorul tehnologic încă se bucura de un ritm extraordinar de creștere, iar instrumentele AI generative abia începeau să ajungă la publicul larg.
Trei ani mai târziu, imaginea este diferită. Avem concedieri, recrutări mai dificile, o concurență mult mai mare între candidați și o industrie care încearcă să se adapteze.
Datele Eurostat privind valoarea adăugată în economie și cele publicate de ANIS pentru ocupare permit următoarea comparație:
Indicator IT România | 2022 | 2025 | Diferență |
|---|---|---|---|
Valoare adăugată economică | 71,34 mld. lei | 100,35 mld. lei | +40,7% nominal |
Pondere în PIB | 5,18% | 5,20% | +0,02 pp |
Creștere reală față de anul anterior | +25,2% | +5,2% | −20 pp |
Număr angajați IT | 200.629 | 204.846 | +2,1% |
Valorile economice privesc programarea, consultanța IT și serviciile informaționale, conform Eurostat. Numărul angajaților provine din seria ANIS pentru industria IT, cu o delimitare statistică diferită. Datele ANIS pentru 2025 sunt preliminare, iar datele economice pot fi revizuite.
Aici apare prima surpriză.
IT-ul românesc nu s-a prăbușit între 2022 și 2025. Valoarea adăugată nominală a crescut cu peste 40%, iar ponderea în PIB a rămas practic neschimbată.
Numai că majorarea în lei nu înseamnă automat o creștere comparabilă a producției reale. După eliminarea efectului prețurilor, avansul cumulat a fost de aproximativ 8,5% în cei trei ani. Iar ritmul anual, care ajunsese la 25,2% în 2022, era de numai 5,2% în 2025.
Cu alte cuvinte, industria continuă să producă valoare, dar perioada expansiunii explozive pare să se fi încheiat.
Și numărul angajaților aduce cu sine o poveste mai nuanțată. În 2023 scăzuse la 190.152, în 2024 revenise la 195.929, iar pentru 2025 ANIS raportează preliminar 204.846 de persoane.
Așadar, concedierile despre care citim aproape săptămânal nu înseamnă că toate companiile reduc personalul. Unele concediază, altele angajează, iar competențele căutate se schimbă.
Problema nu este dispariția imediată a IT-ului. Problema este că modelul care i-a adus succesul nu mai garantează aceeași prosperitate în viitor.
Cum s-au schimbat celelalte industrii în aceeași perioadă?
Comparația devine mai interesantă dacă punem IT-ul lângă celelalte sectoare ale economiei.
Am folosit aceeași sursă, datele Eurostat privind structura PIB, pentru a vedea cum s-au schimbat ponderile între 2022 și 2025.
Sector economic | 2022 | 2025 | Diferență |
|---|---|---|---|
Industrie, fără construcții | 21,04% | 16,75% | −4,29 pp |
Comerț, transport, hoteluri, restaurante | 20,03% | 19,14% | −0,89 pp |
Construcții | 6,76% | 10,65% | +3,89 pp |
Informații și comunicații | 6,94% | 6,84% | −0,10 pp |
Programare și servicii IT | 5,18% | 5,20% | +0,02 pp |
Agricultură, silvicultură, pescuit | 3,83% | 2,73% | −1,10 pp |
Finanțe și asigurări | 2,92% | 2,95% | +0,03 pp |
Procente din PIB, calculate pe baza valorii adăugate sectoriale. Programarea și serviciile IT sunt incluse în categoria mai largă „Informații și comunicații”, astfel că cele două rânduri nu se adună.
Priviți industria tradițională. Ponderea ei în economie a scăzut cu peste patru puncte procentuale. Agricultura a pierdut și ea teren, în timp ce construcțiile au câștigat aproape patru puncte.
IT-ul, în schimb, și-a păstrat aproximativ aceeași pondere.
Este important să nu confundăm ponderea în PIB cu valoarea absolută a producției. Un sector își poate reduce ponderea chiar dacă produce mai mult, dacă restul economiei crește mai repede.
Totuși, comparația arată ceva ce tindem să ignorăm în dezbaterile despre salarii: România nu are un surplus de industrii cu valoare adăugată mare, din care să își permită să piardă liniștită una.
Dacă anumite activități IT încep să se contracte, nu înseamnă că locurile de muncă pierdute vor fi înlocuite automat cu unele la fel de productive și bine plătite.
Iar acum ne întoarcem la ideea privilegiilor.
Cine plătea, de fapt, mai multe taxe?
Scutirea de impozit pentru programatori a reprezentat o diferență reală de tratament fiscal. Înțeleg perfect de ce un angajat din industrie, comerț sau servicii putea considera că statul nu îl tratează corect.
Dar există și o realitate pe care ar trebui să o cunoaștem înainte să tragem concluzii.
Un studiu realizat de Roland Berger pentru ANIS, publicat în 2022, estima pentru anul 2020 aproximativ 1,3–1,4 miliarde de euro în taxe și contribuții generate de industria software și servicii IT.
Același studiu arăta că angajații IT care beneficiau de scutire contribuiau, prin taxarea salariilor, cu aproximativ dublul salariatului mediu din economie.
Mai aproape de prezent, studiul ANIS–ASE publicat în decembrie 2025 indica pentru datele din 2024 70.394 de lei în taxe salariale anuale pe angajat în informații și comunicații, comparativ cu 42.478 de lei în industrie și 34.690 de lei în grupul comerț, transport și HoReCa.
Nu avem o serie fiscală suficient de omogenă pentru a afirma cât au crescut sau au scăzut încasările totale din IT între 2022 și 2025. În plus, eliminarea scutirii în 2025 modifică automat comparația fiscală.
Dar un lucru este demonstrabil: salariile mari din IT au generat contribuții importante la buget chiar și în perioada scutirilor fiscale.
Și aici merită să ne întrebăm dacă într-adevăr câștigăm ceva atunci când aceste salarii dispar.
Inteligența artificială schimbă regulile. Dar cine câștigă?
Nu cred că AI este responsabilă pentru toate problemele actuale ale IT-ului românesc. Ar fi o explicație prea comodă.
Companiile de outsourcing au resimțit reducerea bugetelor clienților occidentali, presiunea costurilor și schimbările fiscale. În sondajul ANIS din 2025, 64% dintre firmele participante indicau modificările fiscale și legislative printre factorii negativi, iar câte 59% menționau costurile operaționale și reducerea bugetelor clienților.
AI adaugă însă o provocare pe care nu o putem ignora.
Un proiect care necesita anterior o echipă de zece programatori ar putea, pentru anumite sarcini, să fie realizat de mai puțini oameni care folosesc instrumente AI. Nu este o regulă universală, dar direcția automatizării este evidentă.
Pentru o companie, productivitatea mai mare este un avantaj. Pentru un angajat ale cărui sarcini devin automatizabile, vestea poate fi mult mai puțin plăcută.
Iar pentru România apare o întrebare economică serioasă: dacă aceeași valoare poate fi produsă cu mai puține ore de muncă, unde ajung banii economisiți?
Rămân la companiile românești, sub formă de profituri și investiții? Se transformă în salarii mai mari pentru specialiștii rămași? Ajung la clienții externi, care plătesc mai puțin? Sau la furnizorii internaționali de modele AI și infrastructură?
Răspunsul va decide cât din câștigul de productivitate rămâne în economia noastră.
Avem deja un model românesc puternic dependent de outsourcing, iar această vulnerabilitate este discutată inclusiv în analizele OECD despre competitivitatea României.
Pentru a rămâne competitivi, nu va fi suficient să vindem ore de programare. Va trebui să dezvoltăm produse proprii, tehnologie și proprietate intelectuală.
Iar tranziția aceasta nu se face peste noapte.
De ce nu ar trebui să ne bucure salariul de 4.500 de lei al unui programator
Revin la comentariul care a declanșat acest editorial.
Putem critica aroganța unor IT-iști. Putem critica scutirile fiscale, salariile exagerate pentru anumite poziții sau convingerea că programarea este singura profesie care produce valoare.
Dar este o diferență între a dori reguli fiscale egale și a privi cu satisfacție scăderea veniturilor unei categorii profesionale.
Să luăm un exemplu simplu.
Un angajat care câștigă 14.000 de lei poate cumpăra o locuință, poate contracta servicii, poate susține afaceri locale și poate economisi sau investi. Din salariul său și din consumul rezultat se generează venituri fiscale.
Dacă ajunge să câștige 4.500 de lei, posibilitățile sale de consum și contribuțiile salariale asociate scad, toate celelalte condiții fiind egale. O parte dintre activitățile economice pe care le susținea pot pierde venituri.
Ca o paranteză, cheluiala companiilor cu AI versus salariu, nu aduc venit statului, ba chiar sunt decuctibili și generează pierderi..
Revenind! Nu afirm că orice programator trebuie să câștige 14.000 de lei. Salariul trebuie să reflecte competențele și cererea reală. Nici că munca unui bucătar ar fi inferioară celei a unui programator.
Un bucătar care câștigă 10.000 de lei este o veste bună pentru România. Un programator care ajunge de la 14.000 la 4.500 de lei nu devine automat o veste bună doar pentru că reduce diferența dintre profesii.
Aici este, cred, una dintre problemele noastre de mentalitate.
În loc să ne întrebăm cum pot câștiga mai bine angajații din industrie, agricultură, educație sau servicii, ajungem uneori să considerăm că s-a făcut dreptate atunci când cei care câștigau mult ajung să câștige puțin.
Dar economia nu funcționează ca un clasament în care pierderea unuia îi aduce automat celuilalt puncte suplimentare.
Și mai este un lucru.
În 2022, industria IT avea un ritm de creștere reală de peste 25% anual. În 2025, ritmul era de aproximativ 5%. Numărul angajaților era doar puțin mai mare, iar contribuția la PIB rămăsese aproape identică.
Acestea nu sunt cifrele unei industrii dispărute. Sunt cifrele unei industrii care a ajuns într-o etapă mult mai dificilă, în care avantajele din trecut nu mai sunt suficiente.
Dacă România nu reușește să transforme această industrie într-una capabilă să creeze mai multă valoare cu tehnologie proprie, am putea constata peste câțiva ani că am pierdut nu doar salariile mari ale unor programatori, ci și o oportunitate economică importantă.
Și poate că atunci discuția despre cine privea pe cine de sus va părea destul de lipsită de importanță.
Rămâne însă o întrebare la care nu cred că există un răspuns simplu: traversăm o corecție sănătoasă, care va elimina excesele și va face piața muncii mai echilibrată, sau asistăm la începutul unei transformări în care România riscă să piardă tocmai locurile de muncă bine plătite de care are nevoie?
Te invit să răspunzi la sondajul de mai jos: cum privești situația actuală a industriei IT și viitorul locurilor de muncă din România?
Cum privești situația actuală a industriei IT și viitorul locurilor de muncă din România?
O corecție temporară, o oportunitate de adaptare sau un risc de durată pentru locurile de muncă bine plătite? Alege varianta care reflectă cel mai bine opinia ta.
Rezultatele devin vizibile după vot.
