Timp de aproape jumătate de secol, industria software a plecat de la aceeași premisă: cine controlează sistemul de operare controlează piața. Așa s-au construit imperiile Microsoft, Apple și Google. Nu pentru că Windows, iOS sau Android ar fi fost imposibil de copiat, ci pentru că era aproape imposibil să construiești ceva comparabil. Costul era uriaș, timpul era uriaș, iar numărul oamenilor capabili să dezvolte un sistem de operare modern era suficient de mic încât piața să rămână în mâinile câtorva companii.
Am impresia că această ecuație începe să se rupă.
Nu pentru că Windows pierde utilizatori. Nu pentru că Android dispare. Nici măcar pentru că apar sisteme de operare noi. Toate acestea sunt efecte, nu cauza.
Cauza este alta și este mult mai puțin vizibilă: costul construirii software-ului de infrastructură începe să scadă într-un ritm pe care industria nu l-a mai văzut niciodată.
Multă lume încă privește Claude Code, Codex, Cursor, GitHub Copilot sau Devin ca pe niște unelte pentru programatori grăbiți. O versiune mai inteligentă de autocomplete. Cred că este o interpretare care deja începe să îmbătrânească.
Din ce în ce mai des, acești agenți nu completează funcții. Primesc un obiectiv, își împart singuri sarcinile, generează cod, îl testează, îl rescriu și îl repară. Inginerul nu mai dictează fiecare linie. Devine omul care stabilește direcția și validează rezultatul.
Diferența pare subtilă. Din punct de vedere economic însă, este uriașă.
În urmă cu doar câțiva ani, ideea că un model AI poate participa serios la dezvoltarea unui kernel părea material de conferință sau demo pentru investitori. Astăzi există deja exemple care obligă industria să privească lucrurile ceva mai atent.
Unul dintre ele vine de la Tolmo. Într-un experiment descris în articolul „When the model writes the kernel”, un model AI (Fable 5) a construit nucleul unui kernel compatibil conceptual cu Windows NT, scris în Rust, într-o sesiune de lucru de câteva zeci de minute. Proiectul nu s-a oprit acolo. În zilele următoare a evoluat până la încărcarea unor drivere Windows și rularea unor executabile reale.
Nu acesta este lucrul care m-a impresionat.
Nu mă interesează dacă acel kernel va ajunge vreodată să concureze cu Windows. Probabil că nu. Microsoft are trei decenii de compatibilitate, optimizări și milioane de aplicații în spate. Nu despre asta este vorba.
Important este că experimentul arată cât de repede începe să scadă costul producerii unui software pe care, până ieri, îl consideram aproape imposibil de replicat.
Și aici cred că începe adevărata poveste!
În industria tehnologică, de fiecare dată când costul de producție al unui strat software a scăzut suficient de mult, valoarea s-a mutat imediat în altă parte.
Serverele au devenit aproape o marfă, iar valoarea s-a mutat în cloud.
Browserele au devenit gratuite, iar valoarea s-a mutat în servicii.
Telefoanele inteligente au ajuns să semene din ce în ce mai mult între ele, iar diferența a fost făcută de ecosistem.
Acum pare că începe același proces și în cazul sistemelor de operare.
Nu mă aștept să vedem mâine zece rivali pentru Windows sau Android. Dar mă aștept să vedem din ce în ce mai multe sisteme de operare construite pentru domenii foarte specifice: roboți, industrie, infrastructură critică, automobile, AI, echipamente medicale sau dispozitive pe care nici măcar nu le asociem astăzi cu ideea de sistem de operare.
Nu pentru că programatorii au devenit brusc geniali.
Ci pentru că un număr tot mai mare din munca lor începe să fie preluată de agenți software.
Este interesant că această schimbare începe să apară și în discursul producătorilor de hardware.
La MWC Shanghai, Honor nu a vorbit despre un launcher mai frumos sau despre o interfață redesenată. A ales un termen nou: Agentic OS. Compania descrie noua direcție ca pe un sistem în care AI-ul înțelege intenția utilizatorului, comunică permanent cu modelele din cloud și transformă telefonul într-un nod conectat la o infrastructură AI mult mai mare decât dispozitivul însuși. Primele elemente ale acestei direcții ar urma să apară odată cu MagicOS 11.
Sigur, termenul este și marketing. Dar marketingul spune adesea unde se duc bugetele de cercetare înainte ca produsele să ajungă pe piață. Dacă privești atent, observi că nici Honor nu mai vorbește despre sistemul de operare ca despre produsul principal.
Vorbește despre intenții.
Despre agenți.
Despre cloud.
Despre modele.
Sistemul de operare apare aproape ca un translator între utilizator și infrastructura AI.
Este o schimbare subtilă de vocabular, dar rareori vocabularul se schimbă fără ca industria să se schimbe odată cu el. Cred că exact aici se mută centrul de greutate!
Discuția nu va mai fi despre cine are cel mai elegant kernel sau cea mai fluidă interfață. Aceste lucruri vor continua să conteze, dar nu vor mai reprezenta diferența fundamentală dintre platforme.
Diferența va fi făcută de ceea ce sistemul de operare nu conține.
Cloud-ul.
Modelele.
Memoria utilizatorului.
Contextul acumulat în timp.
Capacitatea unui agent de a coordona zeci de servicii fără ca utilizatorul să deschidă măcar o aplicație.
Poate că peste zece ani vom continua să folosim Android, Windows, HarmonyOS sau Linux. Poate vor apărea și altele. Dar încep să cred că alegerea sistemului de operare va deveni la fel de puțin discutată cum este astăzi alegerea sistemului de fișiere. Va exista, va fi importantă pentru ingineri, dar nu va mai reprezenta locul în care se decide cine câștigă piața.
Iar dacă această ipoteză este corectă, atunci asistăm la una dintre cele mai interesante mutări de putere din ultimii treizeci de ani.
Sistemele de operare nu dispar.
Se democratizează!
Iar când un produs se democratizează, marjele se comprimă, avantajele istorice se erodează și valoarea migrează în stratul următor. De data aceasta, acel strat pare să fie infrastructura AI - cloud-ul.
De aceea Microsoft investește în Azure și OpenAI. De aceea Google construiește TPU-uri și Gemini. De aceea Amazon dezvoltă Trainium. De aceea Meta investește agresiv în centre de date. De aceea Honor/ Huawei vorbește deja despre Agentic OS. Toți par să fi ajuns la aceeași concluzie, chiar dacă folosesc un limbaj diferit. Nu următorul sistem de operare va decide cine conduce industria, ci cloud-ul în care acel sistem de operare își caută inteligența.
