Fiind obişnuit cu căştile in-ear, cu earbuds, cu modele TWS, văd cu o oarecare ezitare orice test de căşti over ear. Vor fi grele, incomode în jurul gâtului când le dai jos, trebuie să le porţi grija în metrou, tren, avion. Dar uneori sunetul livrat e aşa memorabil că treci peste. Apple AirPods Max 2 m-a însoţit în ultima lună, sărbătorind împreună cu mine unul dintre albumele mele muzicale preferate. E vorba despre 10.000 Days, de la TOOL, care a apărut în aprilie 2006, aniversează acum 20 de ani.
Are de toate, voce complexă, unisex, bas nervos pe Jambi şi înalte psihedelice pe Rosetta Stoned. Iar solistul îşi cere scuze pentru ateism mamei sale care a decedat, după ce a fost paralizată 10.000 de zile. L-am folosit ca benchmark pentru aceste căşti, care altminteri nu aduc un upgrade de la cer la pământ faţă de predecesori. Practic mizează mai mult pe ANC prin noul cip H2... Ce a ieşit se vede mai jos.
Design
Ca să fie clar din start, căştile arată leit ca ediţia din 2020 şi precum cea din 2024. Sunt arătoase, realizate din materiale premium, dar grele şi... reci. Personal simt că s-au inspirat de la căştile acelea folosite de aviatori. Au şi o tijă ceva mai blândă în culisare pentru a extinde căştile pentru capetele mari. Perniţele sunt comode, dar îmi menţin părerea că sunt grele pe cap. 386 de grame mai precis.
.jpg)
O alegere curajoasă a fost să facă banda de sus din material mesh textil, care duce cu gândul la fragilitate. Lasă totuşi aerul să circule mai liber decât la căştile de gaming. Perniţele de ureche sunt ataşate magnetic şi le poţi scoate dacă doreşti. Nu sunt mare fan al butonului crown, îmi plac să apăs pe butoane de volum, nu să le rotesc, când vine vorba de căşti. Ce mă şochează şi enervează e că nu avem buton Power aici şi poţi opri căştile doar dacă le pui în Smart Case.
.jpg)
Smart Case-ul pentru AirPods Max este fabricat la exterior dintr-un material de tip poliuretan, moale la atingere și similar cu cel folosit pentru husele iPad, în timp ce interiorul este căptușit cu o microfibră fină pentru a proteja aluminiul căștilor de zgârieturi. Rolul său principal, dincolo de protecția minimă a cupelor, este unul funcțional și energetic: husa conține magneți plasați strategic care activează modul „Ultra-Low Power” al căștilor.
.jpg)
Deoarece AirPods Max nu au un buton fizic de oprire, introducerea lor în Smart Case este esențială pentru a pune dispozitivul într-o stare de conservare profundă a bateriei, prevenind descărcarea acestora atunci când nu sunt utilizate. Arată ca o borsetă de hipster pentru mine.
Autonomie
.jpg)
Căştile au autonomie de 20 ore, atât promite Apple, e puţin când te gândeşti cât oferă Sennheiser Momentum 4, adică 60 de ore. Mai ales la aşa o greutate mare. Am atins aproximativ 18-19 ore, cu ANC pornit tot timpul. Avem şi încărcare rapidă: 1.5 ore de ascultare după 5 minute încărcare. O încărcare full necesită 1.5 ore şi se face via USB-C.
Sunet
O să ziceţi că sunt eu ciudat, dar simt o lipsă de bas aici. Înaltele sunt în regulă, vocile sunt OK, dar mi-aş fi dorit un bas mai profund. Căştile cu dimensiunile astea şi greutatea asta de obicei sunt ca un pumn în stomac. Când intră basul pe Vicarious sau Jambi la TOOL, la albumul 10.000 Days din 2006, îl simţi... Aici... e o împunsătură în stomac, nu pumn.
.jpg)
Bag şi mult Zardonic, neurofunk, adică DNB dus la extrem şi nu mă loveşte aşa tare basul. Căştile suportă codecuri SBC şi AAC via Bluetooth 5.3, dar aparent dacă le pui cablu USB-C şi le legi la un device treci la lossless.
.jpg)
Pentru voci folosesc Adele, Sia şi podcasturi cu Andrew Huberman şi Diary of a CEO. Toate sunt calde, parcă se varsă direct în sufletul meu fiecare silabă. La înalte se poate îneca uneori, dacă îi dai sample-uri prea ascuţite de trance sau solo-uri de Dragonforce.
.jpg)
Revenind la albumul TOOL care a împlinit 20 de ani, mereu am confundat vocea lui Maynard James Keenan cu cea a lui Tori Amos pe piesa The Pot, iar aici se aud inflexiunile masculine perfect, alungând acea confuzie.
.jpg)
De asemenea nu resimt spaţialitatea la nivel atât de mare ca la Sony-uri. Sunetul e cu mine, în jurul meu, Metallica S&M Symphony şi Gojira la Red Rocks sunt în jurul meu, nu la distanţă de metri ca şi cum aş fi la concert. Problema principală de aici e că... sunetul nu e memorabil. Nu mi-am creat amintiri cu el.
Dacă e ceva ce pot lăuda, ar fi microfoanele. E peste orice pereche de buds testată de mine, peste unele lavaliere chiar. Vocea e caldă, zgomotul e binişor tăiat pentru reflectoarele din jurul meu şi computere.
Anulare de zgomot
Asta e probabil funcţia care vinde de una singură căştile, zic eu. Mulţumită noului cip Apple H2, care înlocuieşte H1. Pe de o parte avem perniţele destul de groase şi pe de altă parte microfoanele care absorb zgomotul şi îl filtrează. Nu avem pic de bleeding, nu a auzit nimeni că ascultă prea mult melodia Greciei de la Eurovision, Ferto, când se presupune că eu sunt metalist.
.jpg)
Le-aş pune la paritate la izolare de zgomot cu Razer Black Shark V3 Pro, pe care le folosesc aproape zilnic la gaming. Nu am auzit vecinii care dau cu bormaşina, interfonul cu comanda de mâncare, pisica care a dărâmat o farfurie. Atenţie mare la exterior, blochează perfect sunetul de maşini, de trafic, până şi pe cel de la metrou. Încă nu le-am testat în avion, dar îmi imaginez că taie de tot zgomotul de motoare.
ANC-ul devine totuşi prea intens când e liniște în jurul tău, e ca un zgomot alb ce nu e necesar. Prefer un hibrid, o Transparenţă sau un mod Adaptive, care lasa totuşi să simţi că trăieşti în lumea reală, cu oameni, maşini, pisici şi metrouri.
Aplicaţie şi setări
Singura cale de a accesa setările acestui device e să intri în secţiunea Bluetooth şi de acolo găseşti tot ce trebuie. Ajustezi Active Noise Cancelling, gesturile cu capul, Spatial Audio. Alegi între Off, Transparency, Adaptive, Noise Cancellation. Poţi folosi şi căştile drept telecomandă pentru cameră, seta butonul Crown şi rotirea sa, dar şi Conversation Awareness.
.jpg)
Această funcţie reduce volumul media şi zgomotul de fundal când detectează că vorbeşti cu alte persoane. Nu aşa agresiv ca la Sony WH XM6 totuşi. Există şi funcţie Live Translation în Beta şi Spatial Audio personalizat.
Concluzii
Cu aceste căşti ca daily driver, în momentele mele de pace şi linişte şi de consum meditativ al albumului 10.000 Days, mă declar mulţumit... dar nu total satisfăcut. Eu am nevoie de bas, de volum excesiv şi asta mă satisface. Chiar dacă vocea lui Maynard s-a auzit perfect curat şi în live-urile A Perfect Circle de la Red Rocks şi pe 10.000 Days la TOOL, Jambi nu m-a lovit la fel de tare în plex. Anularea de zgomot e excelentă, aş zice la egalitate cu ce primeşti pe căşti de gaming Razer.
.jpg)
Ce nu înţeleg e de ce nu primim mai multă autonomie, pentru cât de masive sunt căştile. Sennheiser oferă de 3 ori mai multă baterie. Sony WH XM6 oferă moduri mai complexe de ANC şi transparență. Practic, o să cumperi Apple dacă eşti deja în ecosistem, dacă îţi plac designurile elegante şi îţi pasă mai mult de acapella, de voce, decât de bas.
Totuşi, la aproximativ 3000 lei trebuie să te gândeşti serios dacă faci o achiziţie de vanitate, de nevoie sau... de audiofilie. Aceasta din urmă e bifată mai degrabă de alte produse.
Apple AirPods Max 2, prețuri actualizate:
