Iniţial m-am gândit să structurez această recenzie de gadget ca orice review plictisitor de pe Internet. Apoi m-am gândit că e bine să vă expun ce îmi place mie din punct de vedere muzical şi ce mă atinge la corason. Şi aşa a ieşit un soi de lecţie de muzică, de istorie recentă a muzicii, cu extra topping-ul odorului recent Sony.
Cei de la Sony ne-au dus până în Belgia la un studio de mixaj şi masterizare, unde au tras albume formaţii ca Epica, Dool sau Amen Ra. Ştiu, destul de anonime, dar nu despre ele voi vorbi mai jos ci despre căștile Sony WF-1000XM6.
Alex şi muzica
Muzica e totul pentru mine. Îmi dă energie, mă ridică şi mă coboară, îmi dă inspiraţie şi mă pune pe gânduri. Ajută şi la sport şi la concentrare, la schimbarea sau menţinerea stării de spirit. Dar nu am avut mereu o relaţie aşa profundă cu ea. Aş zice că până în 2002 a fost superficială. Ascultam Backstreet Boys şi Britney Spears, iar părinţii m-au crescut cu Eros Ramazzotti, Tina Turner, Laura Pausini, Andrea Bocelli, piperate cu nişte Madonna şi Take That.
Prin 2002-2003 descopeream Nickelback, asta a fost intrarea mea în lumea rock, cu "This is How You Remind Me". Apoi am fost cucerit de valul nu-metal, cu Linkin Park, Limp Bizkit Korn, System of a Down. În 2003 a apărut şi oportunitatea primului meu concert la care am fost vreodată, cel Sepultura de la Arenele Romane. De abia venise Derek Green la voce în locul lui Max Cavalera. A ieşit prăpăd, mosh pit mare, a intrat chiar şi un soi de maşinuţă de intervenţii cu gaze în public. Punkiştii am înţeles că au fost problema.
Prin 2004 descopeream Marilyn Manson, ştiu că l-au chemat să îi dea nu ştiu ce premiu la o gală în Germania şi a cântat în premieră coverul după "Personal Jesus". Am scris şi multe poezii în liceu şi vreo 60% sunt scrise pe Manson. "Coma White", "The Nobodies", "Dissociative", "Speed of Pain", "Mechanical Albums". Ulterior aveam să îi cumpăr şi biografia, scrisă de excelentul Miron Ghiu.
2004-2006 a însemnat şi o perioadă mai emo, descopeream HIM şi My Chemical Romance. Panic at the Disco, Fall Out Boy. Dar şi Avenged Sevenfold, cu energia aia nebună a chitărilor duale, care intra la fix pentru cineva care abia sosea la facultate. Anii 2009-2010 au adus o tranziţie spre drum'n'bass şi dubstep. Pendulum, The Qemists, Skrillex. Şi între timp am mers la mega concerte şi festivaluri: Manson în 2007 cu Alice Cooper la Romexpo, Rammstein, Slayer, Metallica, Megadeth, Alice în Chains la Bestfest în 2010, în 2013 Rammstein şi Bullet for My Valentine.
Odată cu vârsta mi s-au cimentat şi preferinţele finale. Trupa preferată a devenit TOOL şi cam orice proiect al solistului Maynard James Keenan a fost adorat de mine. Mă refer la Puscifer şi A Perfect Circle. De altfel, APC a dat piesa mea preferată, "The Noose", de pe albumul Thirteenth Step, despre adicţie şi recuperare. E despre cei care se simt mai buni decât ceilalţi pentru au învins o adicţie.
Dar TOOL a rămas între 2006 şi 2026 trupa preferată. Cu o sincopă începută în pandemie, când am descoperit Sleep Token. Britanicii ăştia mascaţi m-au fermecat, având curajul să combine pop, R&B cu djent şi metal alternativ şi o voce de înger a solistului Vessel cu un lore fabulos despre "Zeul Somn" şi suferinţă. Piese ca "The Offering" şi basul sau incredibil îmi sună mereu în creier.
Sau "The Summoning" de pe penultimul album... Cam asta ar fi istoria mea cu muzica pe scurt, istoria unui om care a văzut şi Metallica de câteva ori, a fost la concert Sleep Token în Portsmouth, a prins Slipknot la Romexpo în 2022 şi Alternosfera acustic la Artmania 2024, după un Korn nebun cu o zi înainte.
Cum se aud căştile WF-1000XM6?
Extraordinar! Îmi place cum gestionează joasele agresive şi asta nu neapărat pe presetul HARD, ci şi automat. Ascult mult Orbit Culture, în perioada asta, mă pregătesc de Rockstadt 2026 şi blastbeat-urile şi chitara lor gâjâită pune probleme majorităţii caştilor testate de mine. Nu şi acestui model.
.jpg)
Iar vocea molatecă a lui James Maynard Keenan de la TOOL, A Perfect Circle şi Puscifer îmi gâdilă urechile plăcut. Avem medii savuroase, calde. Puscifer tocmai a scos album, "Normal Isn't", cu metafore despre lumea actuală, dar nu mă omor după el. Eu sunt fan A Perfect Circle live la Red Rocks, album live înregistrat în 2013, care se bucură şi de tridimensionalitate şi aici îşi aduce aportul Sony 360. Aud ecoul vocii lui Maynard lovindu-se de pietrele din canion.
Tot la Red Rocks au avut un super set live şi cei de la Gojira sau Greta Van Fleet, cu un solo de 6 minute aceştia din urmă. Vocea e caldă şi plăcută şi la podcasturi, recent i-am văzut pe Ben Affleck şi Matt Damon la Joe Rogan, dar şi pe Matthew Mcconaughey la Sean Williams. Volumul e fix ce trebuie, se duce suficient de sus pentru iubitorul de Huawei FreeBuds Pro din mine, care se asurzează cu acele căşti.
Am vorbit cu Michael Romanowski, expert în masterizare, cu 5 Grammy-uri la activ şi el a lucrat cu Alicia Keys şi Prince la masterizarea muzicii lor. El alături, de Randy Merrill, Chris Gehringer şi Mike Piacentini au tunat sunetul încât totul să sune "ca pe disc", fidel şi real. Piacentini, care a lucrat cu Bob Dylan şi Depeche Mode a spus că XM6 oferă sunetul cel mai apropiat de calitatea de studio.
Design
Căştile sunt cu 11% mai înguste decât predecesorul şi să fiu sincer... nu ştiu dacă sunt neapărat idealul pentru mine. Sunt mari şi butucănoase, ies mult din ureche şi pot pune probleme dacă porţi căciuli strâmte. Sunt totuşi comode şi nu cad când alergi după autobuze STB sau sari coarda, cum am făcut eu. Au dopuri foarte mari, care umplu canalul auditiv, cel puţin cele pe care m-a forţat să le port aplicaţia Sound Connect.
Ea îţi analizează urechea purtând una dintre cele 4 mărimi de dopuri şi la final alege ea. La mine a mers pe XL, care sunt uriaşe. Partea bună e că le poţi tasa şi strânge cu mâna să le faci mai comode, le strângi cu degetele. Au şi certificare IPX4, deci rezistă la ploaie sau perspiraţie.
Prin Wind Noise Reduction, designul caştilor e gândit că o pavăză de vânt în jurul microfoanelor, izolându-le de vânt. Ergonomia e mai bună față de XM5, cel puţin pe hârtie, v-am zis că mie mi se par butucănoase şi mari căștile. Avem dopuri care izolează bine sunetul, blocând perfect canalul, dar şi o structură de ventilare, încât nu sunt presiune în ureche.
Îmi place abordarea mată, prăfoasă a căştilor şi tocului, nu atrage murdărie. Prin Ventilation Structura şi Occlusion nu se aude sunetul ciudat când înghiţi în sec sau mesteci. Vin pe negru sau gri.
Detalii tehnice
WF-1000XM6 aduce şi procesoare noi şi 8 microfoane în total, 4 per cască, faţă de 3 cât avea predecesorul. Avem parte şi de Beamforming şi de reducere a zgomotului cu AI, plus conducere a sunetului prin os la apeluri telefonice. De tuning s-au ocupat experţii de la Sterling Sound, Coast Mastering şi Battery. XM5 avea procesor QN2e, 6 microfoane, auto optimizare.
XM6 aduce procesor QN3e, 8 microfoane, driver mai bun, optimizer adaptiv NC, algoritm nou. Procesorul QN3e se ocupă de anulare de zgomot şi lucrează în tandem cu cu microfoanele. Adaptive Noise Cancel se adaptează la mediul din jur, imediat ce pui căştile în ureche şi se adaptează şi la stilul de purtare şi forma urechii.
QN3e se mai ocupă cu performanţa superioară a DAC-ului, signal to noise ratio mai bun, sunet mai detaliat şi clar. Un DAC folosit la căști este Dispozitivul de Conversie Analog-Digital (în engleză Digital-to-Analog Converter). Este componentă care ia semnalul digital (zero-uri și unu-uri, exact ceea ce iese din telefon/laptop) și îl transformă în semnal analogic – adică forma pe care o poate “înțelege” partea fizică a căștilor, difuzoarele.
Mai e un procesor aici, Integrated Processor V2, pentru procesare 32 bit, faţă de 24 bit pe XM5. Practic ai rezoluţie mai ridicată la sunet şi sunet mai bogat. Dynamic Range crescut şi detalii extra, care creează un spaţiu mai generos pentru sunet, mai realist. Primim drivere de 8.4 mm, create special pentru căşti, cu diafragmă nouă, care combină o margine moale pentru frecvențe joase adânci şi precise cu un centru dur, pentru frecvențe înalte şi detaliate.
Autonomie
Căştile oferă fix cât promit: 8 ore per cască şi un total de 24 de ore cu tot cu tocul de transport şi încărcare. Avem şi încărcare wireless, în sfârşit, ceva ce aş vrea la toate căştile, dar şi fast charge: 5 minute de încărcare înseamnă o oră de playback. Avem parte şi de opţiune Battery Care în setări.
Aplicaţie, setări, Sound Connect, tuning, egalizare
Aplicaţia Sound Connect pe care o am pe iPhone e foarte complexă, ai şanse mari să îţi prinzi urechile în ea. Într-un fel nici nu e aplicaţie, e platformă, e aproape sistem de operare. Primeşti saluturi la ora fixă, ţi se spune "Seară bună" şi ai scenarii presetate în funcţie de locaţie: sală de fitness, acasă, muncă, cu reglaje de anulare de zgomot şi profiluri de sunet.
O noutate de la Sony e posibilitatea de a trimite sunetul la marginea camerei. De a-l face "muzică de fundal" din setări. Unii oameni vor să se concentreze când lucrează şi aici intră în scenă acest mod. Versurile îi pot distrage, sau o voce prea frumoasă. Există şi Auto Ambient Sound Mode, care ajustează nivelul de transparență în funcţie de cât de gălăgie e în jur. Dacă vrei să auzi păsările din pădure poţi face asta, dacă vrei să izolezi traficul de pe autostradă, poţi face asta.
Avem şi un egalizator pe 10 benzi acum, faţă de 5 cât avea predecesorul. Avem şi opţiunea Find Your Equalizer, care îţi testează preferinţele şi auzul cu câteva teste audio succesive. Tot teste de genul faci şi pentru a îţi regla tipul de dop folosit în ureche. Am ţinut activat şi DSEE Extreme, care e un soi de upscaling pentru muzică comprimată. Sună mai detaliat Ozzy-ul de acum 30 de ani şi mai clar. Instrumentele şi vocile, mai ales vocile feminine ca Adele se aud mai bogat pe frecvenţele înalte, prin DSEE şi AI.
Pentru prima dată pe căşti de genul avem şi EQ pentru gaming, încât să auzim mai clar paşii inamicilor în PUBG. Plus 360 Reality Audio cu head tracking. Ai redat sunetul în mod spaţial şi 3D, în funcţie de poziţia capului tău. Iar căştile îşi vor da seama de poziţia şi activitatea ta: alergi, eşti în maşină, stai întins sau în picioare. Am încercat să îl păcălesc, dar s-a prins imediat că ţopăiam prin casă şi că apoi m-am aşezat. E foarte precis.
Concluzii
La 3 ani de la XM5 pot să zic că Sony a dat lovitura cu aceste căşti. Mi-a fost greu să mă adaptez la designul fără tijă şi butucănos, dar am câştigat mult pe partea de sunet. Faţă de XM5 avem anulare superioară a zgomotului, calitate net superioară a apelurilor şi tuning de la mari ingineri de sunet, câştigători de Grammy-uri. Stabilitate mai bună a conexiunii wireless, mulţumită unei antene mai mari.
.jpg)
Eu am câştigat în posibilitatea de a asculta piese cu bas turbat şi blastbeat-uri de la tobe de la artişti ca Orbit Culture şi IGORRR, fără distorsionări şi bleeding a joaselor peste medii sau înalte. Vocile feminine se aud mai clar şi plăcut şi spaţialitatea concertelor de la Red Rock e fabuloasă. Gojira, A Perfect Circle, Greta Van Fleet. Am închis ochii şi eram acolo, în canion.
Controlul tactil e comod, bleeding spre exteriorul urechii nu avem şi autonomia, deşi nu doboară recorduri e suficientă pentru mine. Recomand aceste căşti de 300 de euro DOAR dacă eşti şi dispus să treci prin 2-3 setupuri şi să te tot joci cu setările. La final de zi vei găsi o experienţă tunată fix pe preferinţa ta, după ani de căutări, dacă nimic nu te-a mulţumit. Şi o separare mult mai bună a frecvențelor faţă de Apple, Huawei, Samsung.
Preț și disponibilitate
Noile căști Sony WF-1000XM6 sosesc la un preț recomandat de 300 de euro. Amazon DE le-a listat deja la 304 euro ~ 1550 lei. Le are și eMAG la 1549 lei.
