Queen se întreba „Who wants to live forever?”, dar imortalitatea e un vis deocamdată, cel puțin la nivel corporal, celular, anatomic. Cea digitală, în schimb, e puternic explorată, de seriale ca Black Mirror și de Big Tech. Ce ați spune dacă ați putea trăi secole, milenii, ca un profil de social media, ca o personalitate generată de Meta, un LLM, un chatbot care îți ia locul după ce mori?
Sunt sigur că în lista ta de prieteni se află oameni adăugați acum zece ani, inactivi de cinci, și nu e clar dacă s-au mutat într-o lume digitală mai bună ori pur și simplu... nu mai sunt. Ei bine, Meta testează o idee care transformă conturile comemorative în adevărați „zombie digitali”, menținuți activi printr-un model AI personalizat. Într-un fel, toți utilizatorii Facebook ar rămâne „prezenți” pe platformă, indiferent de statusul lor real.
În forma actuală, un cont comemorativ îngheață profilul și postările în starea în care au rămas, ca un album foto digital neatins, după ce moare persoana respectivă. Noua direcție propusă într-un brevet depus de Meta schimbă radical această logică: AI-ul analizează istoricul persoanei – mesaje, imagini, reacții, tipare de interacțiune – și generează în continuare comentarii, reacții sau postări în stilul în care ar fi făcut-o utilizatorul.
.png)
Într-un scenariu banal, un comentariu nostalgic la poza unui prieten decedat ar atrage un răspuns „mulțumesc” redactat în vocabularul specific al persoanei respective, cu expresii și ticuri lingvistice perfect recognoscibile. Pentru un moment s-ar putea simți reconfortant. Apoi îți amintești că persoana nu mai este, de fapt, acolo.
Brevetul descrie un agent AI cu autonomie deplină: postează, răspunde, discută, reacționează și comentează mimând comportamentul unui utilizator în viață. Algoritmul poate chiar să includă întârzieri specifice – de la câteva zile la câteva săptămâni – imitând ritmul obișnuit al activității persoanei. Astfel, conturile comemorative nu doar rămân active, ci pot interacționa în continuare cu rețeaua de prieteni atâta timp cât administratorul desemnat trăiește și îi păstrează accesul.
E și morbid, e și cumva o alinare pentru cei rămași în urmă, dar pe termen lung nu e deloc sănătos și terapeutic. Viața trebuie să continue și nu doar digital...
