Un profesor de la Universitatea din Köln a pierdut definitiv doi ani de muncă academică după ce a dezactivat opțiunea de consimțământ pentru date din ChatGPT. Marcel Bucher, specialist în științe vegetale, folosea intensiv platforma ca spațiu de lucru digital, organizând sute de conversații pe proiecte: aplicații pentru granturi, cursuri, e-mailuri, examene și revizuiri de articole. La momentul modificării setării „data consent”, întreaga arhivă a fost ștearsă automat, fără vreun avertisment clar și fără posibilitate de recuperare ulterioară, deși încercase toate opțiunile disponibile, inclusiv contactarea suportului OpenAI.
Bucher avea abonament ChatGPT Plus, plătind 20 de euro pe lună, și tratase platforma ca un instrument de management al cunoașterii. Spune că salvase copii parțiale, dar ce a pierdut cu adevărat a fost „structura intelectuală” a muncii sale – adică întreg firul logic al proiectelor, versiunile succesive și contextul conversațiilor. Cazul scoate în evidență riscul tot mai frecvent din universități, unde AI-ul conversațional ajunge să fie folosit ca infrastructură de lucru, deși nu oferă funcții minime precum backup automat, notificări de siguranță sau perioadă de grație pentru recuperare.
OpenAI a transmis pentru Nature că ștergerea datelor a fost conformă cu principiile „privacy by design”, iar după retragerea consimțământului, datele nu mai pot fi accesate în niciun fel. În mod normal, platforma cere o confirmare înainte de ștergerea manuală a conversațiilor, dar în cazul dezactivării consimțământului pentru date, nu a existat un astfel de pas vizibil. Asta i-a făcut pe mulți să pună sub semnul întrebării transparența procesului și responsabilitatea utilizatorului, mai ales când platforma e folosită ca spațiu de lucru în regim intensiv.
Povestea profesorului a fost ironizată în spațiul public, mai ales după ce un comentariu devenit viral sugera că „ChatGPT a șters toată munca pe care nu o făcusem”. Dincolo de glume, episodul scoate în evidență o problemă serioasă de utilizare: aceste platforme nu sunt arhive digitale și nu oferă garanții similare infrastructurii IT clasice. Lipsa unor funcții de protecție de bază le face incompatibile cu activități care presupun rigoare și conservarea versiunilor – iar când utilizatorii ignoră acest aspect, pierderile pot fi iremediabile.
