Mobicast 271: Cum a fost în Taiwan - homar, dumplings, Oceanul Pacific învolburat şi o junglă fierbinte

877 ori
<b>Mobicast 271: Cum a fost în Taiwan - homar, dumplings, Oceanul Pacific învolburat şi o junglă fierbinte</b>Avem un Mobicast mai special de această dată, aş zice unul de vacanţă, doar că a fost un "workcation" aşa cum îi zic americanii. Am fost până în Taiwan să văd ASUS ROG Phone 2 la treabă şi cu această ocazie am vizitat

Avem un Mobicast mai special de această dată, aş zice unul de vacanţă, doar că a fost un "workcation" aşa cum îi zic americanii. Am fost până în Taiwan să văd ASUS ROG Phone 2 la treabă şi cu această ocazie am vizitat Taipeiul şi împrejurimile. Şi nu se putea fără să vă las câteva impresii despre regiune...

Am petrecut 4 zile în Taiwan şi ajungi acolo zburând întâi la Istanbul (1 oră şi 20 de la Bucureşti) şi apoi zburând 11 ore şi 20 de minute spre Taipei. Noul aeroport din Istanbul este imens, are o arhitectură care combină lămpi SF cu elemente naturale, dar mi se pare cam rece şi fără suflet. Cât despre Taiwan, la aeroportul din Taipei te întâmpină un scanner termic, pentru a îi izola pe cei cu temperatură mare. E şi o obsesie cu gripa porcină, fiind porcuşori desenaţi peste tot, cu semnul de interzis pe ei.

Când intri în ţară trebuie şi să completezi un tabel în care scrii ce cauţi acolo şi la ce hotel stai. Metehne vechi... Am cumpărat o cartelă la FarEasTone, operator local. Costă cam 40 lei o cartelă cu Internet nelimitat pe 3 zile luată de la aeroport. Mai erau şi variantele Chungwa Telecom şi Taiwan Mobile. Am prins sezonul musonic acolo, adică vreme de 39 de grade cu soare puternic şi umiditate de 80%, plus ploi care începeau din senin, durau 5 minute şi apoi ieşea iar soarele şi era şi mai cald.

Au fost şi ceva ştiri cu taifun şi oameni evacuaţi, dar nu în zona mea. Căldura era înnăbuşitoare, sufocantă, se lipeau hainele de tine, dar localnicii nu păreau să simtă nimic. Am fost şocat de cât de mici şi slabi sunt taiwanezii şi nu e vreun rasism. Ştiam că sunt mici de statură, dar parcă nici chiar aşa. Le plac hainele largi şi lălai şi să îşi manifeste personalitatea. Am văzut păr roz, costum de Pokemon şi mulţi hipsteri.

Cei peste 35 sau 40 de ani sunt ceva mai standard, modest îmbrăcaţi aş spune. Au şi ceva elită la costum, cu un aer de Wolf of Wall Street, dansând pe mese noaptea în "Centrul Vechi" al lor. Taipei mi se pare o combinaţie de zgârie nori, interconectaţi de multe pasarele, clădiri de sticlă şi metal şi clădiri sărăcăcioase, cu puţine etaje. În anumite zone vezi locuinţe mici, cu pereţi metalici şi cu câte un business, garaj, vânzare de mâncare şi alte businessuri. Măcar au autostrăzi suspendate, care ajung chiar pe munte şi chiar trec prin el prin tuneluri uriaşe...

Taipei e aproape de vulcan, Ocean şi junglă, unde am fost să vizitez o cascadă care ar fi faimoasă în Asia. Aparent ar fi Niagara Taiwanului, dar mi se pare exagerat, pentru că nu are dimensiuni nici măcar pe zecimea Niagarei. Au fost multe de văzut în zona sa totuşi, precum un pod ca în Indiana Jones, din scânduri care tremurau când mergeai pe ele, statui cu lei, altare budiste şi foarte multă junglă verde şi mustind de viaţă.

Oceanul Pacific m-a frapat prin imensitatea sa la primul contact şi miroase total diferit de o mare banală. Cumva mai puţin puternic şi mai puţin sărat decât te-ai aştepta.

Cât despre mâncare, am încercat de toate în Taiwan. Inclusiv celebrele dumplings, cu porc, crab, trufe, pui. E vorba despre un soi de grămăjoare de cocă, care au carne la interior şi un mot strâns deasupra. Nu se mănâncă cum aţi crede... ci se ia dumpling-ul, se pune pe o lingură mică de porţelan, se ciupeşte cu beţişoare chinezeşti pentru a se răci, apoi se pune peste o treime sos soia şi două treimi oţet, plus 2 fire de hrean.

Apoi bagi lingura în gură şi savurezi tot. Sunt şi variante ca nişte mingi de tenis, cu conţinut dulce, dumplings cu Ţaro, o rădăcină japoneză. Aduce cu gustul de prună. Asta a fost la parterul unui mall din Taipei. La malul Oceanului am fost la o pescărie, unde aveai acvarii uriaşe cu peştii pe care urma să îi consumi. Am încercat un Sunfish, cunoscut şi ca Moonfish în Europa sau ca Mola Mola la hispanici.

Am uitat să vă spun că în aventura taiwaneză m-a însoţit George Buhnici, care a fost printre puţinii care au riscat să mănânce acest peşte, care arată ca o peltea, o piftie. Pe Google scria numai chestii ameninţătoare despre el: o sumedenie de paraziţi, paralizie cerebrală... În fine, am încercat şi homar şi am fost cam dezamăgit, pentru că nu prea avea gust.

Tonul crud şi somonul crud au fost geniale, cu gust de 10 ori mai puternic decât ce avem noi la restaurantele sushi. Era şi ton roz şi cel roşiatic, dar lista continuă. Am degustat mini caracatiţe, un soi de ridiche locală albă acoperită cu maioneză şi o cireaşă, dar şi cea mai fină şi bine făcută rață. Avea totuşi piele cu pori vizibili de înlăturat şi mici oase strecurate printre fâşii de carne.

Au fost şi creveţi, pe care i-am curăţat greşit, aflând că crevetele are o glandă cu mizerie la capăt, plus scoici, chipsuri de alge, chipsuri de creveţi şi un bol cu jeleu din fructe şi grăsime de peşte şi porc. La final a apărut şi porcul în glazură de miere şi cred că mi-au trecut prin faţă 12 preparate şi sigur am ratat ceva. Am fost şi la un restaurant cu specific occidental, unde aveau fussball, tricouri de fotbal, salată de cartofi, paste şi meniu ceva mai standard. Pe de altă parte supa lor de scoici a fost atât de bună încât am avut comeseni care au luat 5 farfurii la rând. Provoacă dependență.

Am fost total murat de ploaie în junglă, în pelerina mea galbenă şi hainele se lipeau de piele, iar în ciuda umidităţii te deshidratai rău de tot. Pare groaznic citind asta, dar de fapt a fost o experienţă deosebită, necesară, bună de ieşit din cotidian. Totul s-a încheiat cu un milkshake de ciocolată neagră Godiva şi un masaj de 15 minute realizat de un băiat orb.

Nu vă gândiţi la proştii, e doar masaj cu mine îmbrăcat şi doar la gât, umeri, spate şi cap. A fost şi un moment gen Seinfeld când persoana care nu vedea încerca să îmi bage capul pe pipăite în servețelul pus pe scaunul de masaj şi nu nimeream gaura cu fața mea şi şerveţelul mirosea ciudat. Plus momentul în care la masaj aveam fața la câţiva centimetri de prohabul celui orb şi nu ştiam unde să mă uit. Chestii de Seinfeld...

Mă mai gândeam şi cum de ştie că primeşte bani şi nu cumva e păcălit cu bani falşi, dar avea un fel de matroană care avea grijă de tot. Cam asta a fost experienţa mea taiwaneză pe care aş rezuma-o aşa: Taiwan pare că şi cum o civilizaţie sărăcăcioasă din junglă a fost ocupată de una extraterestră cu zgârie nori de sticlă şi metal şi cele două convieţuiesc bine mersi. Mâncarea lor e cu fructe de mare şi dumplings, oamenii sunt individualităţi puternice şi vremea e infernală vara...

Despre ROG Phone 2 avem articole separate şi sper că v-a bucurat acest Mobicast 271 atipic. Răspunsurile la întrebările de săptămâna trecută le primiţi în Mobicast 272. Peace!

⚡ -3% din preț pe QuickMobile dacă folosești cuponul: QUICK202
Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×