Mi-am petrecut frigurosul și însoritul weekend trecut în pat, uitându-mă la documentarul despre Mike Tyson pe Netflix. Se numește TYSON, cu litere mari, și are 4 episoade. Sincer, știam grosul a ce se prezintă aici, doar că îl avem și pe Tyson cel modern, de aproape 60 de ani, văzând lucrurile prin lentila sa matură. Iar momentul-cheie? El și regizorul au un trip în direct, pe DMT, în fața camerei.
O luăm treptat, de la copilăria lui Mike și zecile de arestări avute până la vârsta buletinului. Întâlnirea cu Cus D'Amato l-a scos din anonimitate și l-a dus la nivelul de „cel mai temut om din lume” până la vârsta de 20 de ani. La 20 de ani, Mike avea lumea la picioare, era un boxer fabulos și un greu atipic. Greii ajung să aibă și 2 metri plus și multe kilograme peste 100.
Mike? 1,78 metri înălțime și în jur de 97 de kilograme. Viteza și explozia sa erau fabuloase și încheia meciurile în 50 de secunde, 90 de secunde sau, în general, în runda 1 sau 2. Totul părea împotriva sa inițial: peltic, cu probleme cu furia, crescut printre golani și totuși... răzbătea ceva din spatele fiarei. O timiditate, o vulnerabilitate, privirea aceea a tigrului încolțit, în colțul camerei.
Evident, ca orice puștan care dă de milioane de dolari în anii ’80 ai excesului, Mike și-a pierdut mințile. Droguri, femei, petreceri, țoale scumpe, declarații intempestive la TV. Și totuși... America l-a adorat. L-a așteptat să iasă din închisoare după cei 3 ani petrecuți după gratii, acuzat fiind de viol chiar. Mike se numește „de necancelat”, iar 80% din tot ce a făcut el în anii ’80 și ’90 l-ar arunca la groapa de gunoi a istoriei azi.
Nu mai vorbim despre mușcătura urechii lui Evander Holyfield, nu o dată, ci de 2 ori chiar. După cum scriam și la început, știam grosul acestor întâmplări, dar câteva nu le-am aflat decât acum. Spre exemplu, nu știam că l-a mușcat de picior pe Lennox Lewis la conferința de presă dinainte de luptă. Sau că Ali l-a rugat să îl răzbune la un meci cu un veteran al greilor.
Mike ne-a arătat și cea mai vulnerabilă latură, când a vorbit despre moartea fiicei sale într-un accident sau despre pierderea lui Cus D'Amato când de-abia creștea în lumea boxului. Cu lacrimi, cu șervețele, cu bărbie care tremura, cu acel tatuaj tribal de pe ochi crâmpoțit de durerea extremă resimțită.
Iron Mike știe să râdă de el însuși, s-a lepădat de ego și de adicție după ce a experimentat cu „veninul de broască amazoniană” și ni se prezintă ca ființă iluminată. Omul care a pierdut sute de milioane de dolari prin anturaj, adicții și achiziții proaste acum face iar milioane din lupte cu YouTuberi și din jeleuri cu cannabis în formă de ureche mușcată. ONLY IN AMERICA, cum ar zice Don King.
Mike e un produs 100% american, e copilul Las Vegasului, dar metamorfoza sa e fabuloasă. El nu a fost omidă și acum e fluture, el a fost gândacul lui Kafka, gândac de bucătărie, tarantulă și văduvă neagră și e acum un fluture fascinant, matur, apologetic, autoironic. În documentar mai vorbesc despre el jurnaliști din lumea boxului, Donald Trump, managerul Rory Holloway, Lennox Lewis, Buster Douglas, care m-a emoționat deosebit, fiind primul om care l-a învins pe Mike vreodată.
Concluzie
Toți acești giganți, acești gladiatori care s-au luptat pe viață și pe moarte au un miez sensibil. Sunt ființe umane care au avut la degetul mic fanii și care au suferit și transpirat pentru glorie. Care și-au descărcat stresul în vicii și s-au dus pe căi greșite. Unii au pierit, alții au înflorit. Unii au coborât în iad și s-au întors. Mike cu bipolaritate, adicție, tendințe suicidale, dar acum gata să ne ofere sfaturi de viață și să își repare greșelile. Trebuie văzut mai ales pentru ultimul episod
