Creșterea agresivă a prețurilor pentru memorie și cipuri începe să schimbe serios direcția industriei tech. Nu pare genul de criză care să ducă la un colaps spectaculos, dar există șanse reale să vedem un blocaj lent, întins pe câțiva ani, în care utilizatorii vor deveni mult mai atenți cu banii. Pentru mulți deja nu mai are sens să schimbe telefonul anual sau la doi ani, mai ales că flagship-urile din ultimii 3-4 ani sunt încă suficient de rapide pentru utilizarea normală. Piața SH și refurbished are toate șansele să crească puternic în perioada următoare, iar multe modele high-end vor fi ținute „cu dinții” mult mai mult decât erau obișnuiți producătorii.
Există însă și o parte interesantă în toată povestea asta. Dacă hardware-ul devine prea scump, companiile nu vor mai putea vinde telefoane doar prin mai mult RAM și benchmark-uri spectaculoase. Vor fi obligate să investească în lucruri pe care oamenii chiar le simt în utilizarea de zi cu zi:
- autonomie mai bună;
- camere mai bine optimizate;
- acustică și vibrații haptice;
- materiale premium;
- răcire;
- optimizare software reală.
Android va avea probabil nevoie de o optimizare serioasă în următorii ani. Mult timp industria a compensat lipsa de eficiență prin hardware tot mai puternic și mai mult RAM. Dacă memoria continuă să se scumpească, modelul acesta începe să devină greu de susținut. Google și producătorii vor fi forțați să facă sistemul să funcționeze mai eficient cu resurse mai puține, mai aproape de filosofia iOS. Altfel devine complicat să justifici telefoane de 1500-2500 euro care încă mai închid aplicații agresiv în fundal.
Problema mai puțin discutată este că o parte din costuri s-ar putea muta din hardware către servicii software recurente. Dacă telefoanele devin prea scumpe de produs, companiile vor încerca inevitabil să recupereze diferența din altă parte, dacă vor reduce prețul acestora. Iar AI-ul pare candidatul perfect pentru modelul acesta.
Se vede deja direcția:
- funcții AI blocate în abonamente;
- cloud AI plătit separat;
- procesare dependentă de servere;
- asistenți limitați fără subscription;
- reclame integrate în experiența AI.
Nu este deloc exclus ca în câțiva ani anumite funcții AI să devină aproape obligatorii pentru experiența completă a telefonului. Exact cum s-a întâmplat cu streaming-ul, cu stocarea cloud sau „Full Self-Driving” la mașini. Telefoanele ar putea părea mai ieftine la achiziție, dar costurile reale să fie mutate în taxe lunare continue. Un model apropiat de console, televizoare smart sau alte ecosisteme bazate pe servicii și reclame.
Totul este amplificat și de cursa globală pentru AI. Cererea uriașă pentru memorie HBM, acceleratoare și infrastructură de servere începe deja să afecteze restul pieței hardware. Dacă producția nu ține pasul și nu apare concurență serioasă în zona de cipuri și memorie, efectele se vor vedea peste tot:
- telefoane;
- laptopuri;
- tablete;
- console;
- plăci video;
- centre de date;
- industria auto.
În paralel, multe dintre companiile implicate agresiv în AI funcționează de ani întregi pe pierderi uriașe. Practic industria este împinsă înainte mai mult de frica de a nu rămâne în urmă decât de profitabilitate reală. Toată lumea investește pentru că nimeni nu își permite să lipsească din cursă. Doar că modelul acesta nu poate continua la infinit fără efecte secundare.
Există și o tensiune socială tot mai vizibilă în jurul AI-ului. Se vede în reacțiile publicului, în dislike-uri, huiduieli, opoziție față de automatizare și oboseala generală legată de ideea de „AI everywhere”. Mulți utilizatori nici măcar nu mai cer astfel de funcții. Vor autonomie bună, telefoane stabile, aplicații rapide și produse care rezistă mai mult. În schimb primesc constant funcții AI prezentate ca revoluționare, uneori pentru probleme pe care nimeni nu le avea în primul rând.
Asta începe să creeze o ruptură între industrie și utilizatorul obișnuit. Companiile împing AI-ul pentru că acolo sunt investițiile și presiunea investitorilor, în timp ce o parte din public începe să resimtă totul ca pe o suprasaturație tehnologică. Tocmai de aici apare și senzația că piața intră într-o perioadă foarte imprevizibilă, cu multe necunoscute legate de costuri, sustenabilitate și direcția reală a industriei tech.
