Linus Torvalds despre x86-64: „Un model greșit care complică lucrurile inutil” și „merită să moară”

4.112 ori
<b>Linus Torvalds despre x86-64: „Un model greșit care complică lucrurile inutil” și „merită să moară”</b>Linus Torvalds, omul din spatele Linux, nu se abține când vine vorba de lucruri care, în opinia lui, nu funcționează cum trebuie. De data asta, ținta este arhitectura x86-64 și faimoasele niveluri „v2”, „v3” și „v4” folosite de AMD și Intel.

Linus Torvalds, omul din spatele Linux, nu se abține când vine vorba de lucruri care, în opinia lui, nu funcționează cum trebuie. De data asta, ținta este arhitectura x86-64 și faimoasele niveluri „v2”, „v3” și „v4” folosite de AMD și Intel. Într-o discuție cu comunitatea Linux Kernel, Torvalds a fost tranșant: „Aceste niveluri sunt complet greșite, nu ajută pe nimeni și ar trebui să dispară.”

Ce sunt nivelurile x86-64 și de ce contează?

Nivelurile x86-64 au fost introduse de Red Hat acum câțiva ani pentru a organiza funcțiile procesoarelor moderne într-un mod mai simplu. Fiecare nivel adaugă suport pentru seturi noi de instrucțiuni hardware, utile în diverse scenarii de utilizare. Structura arată cam așa:

  • x86-64-v2: Include instrucțiuni vectoriale precum SSE4.2 și CMPXCHG16B, folosite pentru aplicații de multitasking și analiză de date.
  • x86-64-v3: Adaugă suport pentru AVX2 și alte optimizări folosite în workload-uri mai complexe.
  • x86-64-v4: Adaugă AVX-512, un set de instrucțiuni avansate utile în aplicații high-performance (dar nu e suportat pe toate procesoarele).

Deși ideea sună bine în teorie, Torvalds spune că în practică mai mult complică lucrurile decât le rezolvă.

Ce critică Linus Torvalds?

Linus a explicat clar problema principală: aceste niveluri încearcă să simplifice compatibilitatea hardware-software, dar sfârșesc prin a crea mai multă confuzie. De ce? Pentru că hardware-ul nu evoluează întotdeauna liniar. Spre exemplu, AVX-512 a fost introdus pe unele procesoare Intel și eliminat pe altele, ceea ce face ca aceste clasificări să nu fie nici logice, nici consecvente.

Pe scurt, Torvalds are două mari nemulțumiri:

  1. Inutil pentru dezvoltatori: În loc să verifici direct ce funcții suportă procesorul, acum trebuie să îți amintești ce include fiecare nivel - iar asta nu este deloc intuitiv.
  2. Greșeli de design: Torvalds spune că aceste niveluri nu au sens tehnic. CPUID-ul, un mecanism standardizat care oferă informații exacte despre capabilitățile fiecărui procesor, este deja o soluție mai bună.

Soluția lui Torvalds: Să lăsăm nivelurile în trecut

Linus propune să abandonăm modelul „v2/v3/v4” și să rămânem cu metoda clasică, CPUID. Aceasta permite verificarea clară și precisă a fiecărei funcții suportate de un procesor, fără presupuneri greșite sau complicații inutile.

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×