Aproape 3 din 4 români sunt de acord că școala românească trebuie să adopte mai intens tehnologia digitală, potrivit unui nou studiu publicat de Edge Institute, realizat împreună cu Ipsos în august 2025. Chiar dacă procentul celor care consideră digitalizarea „un lucru bun” a crescut la 70% (față de 63% în 2024), percepția generală asupra sistemului de învățământ rămâne critică: școala românească primește o notă medie de 6,7/10, iar digitalizarea sistemului este evaluată cu doar 3,6 din 5.
Atitudinile sunt influențate direct de experiența personală și de accesul la tehnologie. De exemplu, populația din rural percepe digitalizarea mai pozitiv decât locuitorii din marile orașe, în special București, unde nivelul așteptărilor este mai ridicat. În timp ce smartphone-ul este prezent în 9 din 10 gospodării, doar 4 din 10 copii au propriul laptop. În Capitală, aproape 36% dintre copii nu au acces la un astfel de dispozitiv, ceea ce ridică semne de întrebare serioase legate de echitate în educația digitală.
Românii evaluează competențele digitale în mod diferit, în funcție de grup: elevii sunt considerați cei mai pregătiți (3,9/5), urmați de profesori (3,7/5) și părinți (3,4/5). Prezența copiilor sub 18 ani într-o gospodărie contribuie la îmbunătățirea competențelor digitale ale adulților, ceea ce sugerează că accesul la tehnologie în familie e un factor care generează alfabetizare digitală indirectă.
Evaluări și scoruri medii relevante
| Indicator evaluat | Scor mediu (2025) |
|---|---|
| Calitatea generală a școlii | 6,7 / 10 |
| Nivelul digitalizării școlii | 3,6 / 5 |
| Competențe digitale - elevi | 3,9 / 5 |
| Competențe digitale - profesori | 3,7 / 5 |
| Competențe digitale - părinți | 3,4 / 5 |
| Utilizarea intensă a tehnologiei în școli | 72% susțin |
| Ritmul digitalizării perceput ca „adecvat” | 45% |
| Impactul pozitiv al digitalizării - elevi | 76% |
| Impactul pozitiv al digitalizării - profesori | 73% |
| Impactul pozitiv al digitalizării - părinți | 59% |
Studiul aduce în prim-plan un aspect esențial: digitalizarea nu înseamnă doar echipamente sau internet. E vorba de cum se face educația. Iar aici, lucrurile scârțâie. Accentul cade încă pe memorare, pregătirea pentru examene și hârțogăraie. Ce își doresc românii? O școală mai flexibilă, cu programe adaptate, platforme online accesibile oricând și lecții în care tehnologia nu e doar un ecran, ci un instrument real de predare.
În privința ritmului actual, doar 45% spun că e „adecvat”. Restul fie nu-l percep ca fiind suficient de rapid, fie nu-l înțeleg ca parte a unei strategii coerente. Aproape jumătate dintre respondenți cred că Ministerul Educației ar trebui să conducă acest proces, dar sunt semnale clare că și școlile și inspectoratele trebuie să aibă un rol activ.
Printre cele mai frecvent menționate bariere apar:
- Dependența de dispozitive - 35%
- Distragerea atenției elevilor - 33%
- Lipsa dotărilor adecvate - 33%
- Reducerea interacțiunii directe elev-profesor - 32%
- Costurile pentru părinți - 28%
În același timp, percepția față de inteligența artificială în educație rămâne una ambivalentă. 43% o văd ca pe o alternativă mai ieftină la meditații, 42% susțin aplicațiile gamificate, dar aproape o treime se tem că se va pierde contactul uman, relația directă elev-profesor. Ce nu se tem însă românii? Că AI-ul va lăsa profesorii fără loc de muncă - temerea asta lipsește aproape complet din răspunsuri.
Pe termen scurt și mediu, românii vor mai mult decât echipamente: vor o schimbare de atitudine. O educație în care profesorii nu sunt copleșiți de sarcini birocratice și în care părinții nu simt că trebuie să acopere din buzunar ceea ce ar trebui oferit de sistem. Iar pentru asta e nevoie de coordonare clară, implicare reală și - poate cel mai important - o viziune pe termen lung care să nu se schimbe cu fiecare ministru.
