Un test realizat în China cu fibră optică hollow-core a atins o viteză totală de 51,3 Tb/s pe o distanță de 206,5 km, fără echipamente intermediare de regenerare a semnalului. Demonstrația a fost realizată de producătorul chinez YOFC, împreună cu China Telecom și compania Dekoli, iar testul nu s-a limitat la condiții de laborator, ci a folosit o rețea activă.
Rezultatul este important mai ales pentru infrastructura de centre de date și pentru sistemele AI, unde problema nu mai este doar puterea de calcul, ci și cât de repede pot fi mutate volume uriașe de date între noduri, clustere GPU și locații diferite. Cercetătorii au obținut o rată de 1,2 Tb/s pe fiecare lungime de undă, păstrând transmisia pe întreaga distanță fără regenerarea semnalului pe traseu.
Tehnologia folosită diferă de fibra optică obișnuită. În loc ca lumina să fie ghidată printr-un miez solid de siliciu, fibra hollow-core transmite semnalul prin canale umplute cu aer. Această arhitectură permite luminii să circule mai rapid și reduce anumite distorsiuni optice care limitează eficiența transmisiei pe distanțe mari. YOFC susține că tehnologia sa poate reduce latența cu 31% și poate îmbunătăți viteza de transmisie cu 47%.
De ce contează testul
Compania afirmă că testul stabilește cea mai mare capacitate WDM fără repetare demonstrată până acum în condiții de teren. WDM, sau wavelength division multiplexing, permite transmiterea mai multor fluxuri de date prin aceeași fibră, folosind lungimi de undă diferite. În acest caz, combinația dintre capacitatea pe lungime de undă și distanța de peste 200 km este partea care atrage atenția.
Testele anterioare au reușit viteze comparabile, dar pe distanțe mult mai scurte, în jur de 20 km, sau au ajuns mai departe cu sacrificii importante la capacitatea totală. De data aceasta, echipa a folosit amplificatoare cu fibră dopată cu erbiu, fără sisteme de amplificare remote-pumped, care sunt folosite frecvent în scenarii dificile de transmisie pe distanțe mari.
Una dintre problemele istorice ale fibrei hollow-core a fost atenuarea semnalului, care a făcut dificilă folosirea comercială pe distanțe mari fără costuri ridicate. Pentru a limita pierderile, cercetătorii au folosit tehnici adaptive prin care au ajustat independent rata canalelor și puterea optică pentru fiecare lungime de undă. Asta a permis un regim hibrid de transmisie și o gestionare mai bună a efectelor de absorbție a gazului din canalele prin care circulă lumina.
Detaliile tehnice principale
- Capacitate totală: 51,3 Tb/s
- Distanță: 206,5 km, echivalentul a aproximativ 128 mile
- Rată pe lungime de undă: 1,2 Tb/s
- Tip de fibră: hollow-core, cu ghidare prin canale umplute cu aer
- Regenerare semnal: nu a fost folosită pe traseu
- Amplificare: amplificatoare cu fibră dopată cu erbiu
- Putere de ieșire a amplificatorului: 33,5 dBm
- Putere optică apropiată: 2,24 W
Transmiterea unei puteri optice apropiate de 2,24 W nu este un detaliu minor. Într-o rețea reală, un astfel de nivel implică riscuri operaționale, inclusiv pentru echipamentele conectate. Din acest motiv, testul a inclus sisteme automate de protecție, monitorizare a anomaliilor, oprire automată și alarme care puteau interveni în cazul unui comportament neobișnuit al legăturii.
Contextul este favorabil pentru astfel de experimente. Centrele de date folosite pentru AI au nevoie de conexiuni mai rapide și cu latență mai mică, iar marile clustere GPU depind tot mai mult de rețea. Adăugarea de procesoare sau acceleratoare nu rezolvă singură problema, dacă datele nu pot circula suficient de repede între sisteme. O fibră cu latență mai mică ar putea permite distribuirea centrelor de date pe distanțe mai mari, fără penalizări atât de mari pentru antrenarea sau rularea modelelor AI.
Testul YOFC nu înseamnă că blocajele de lățime de bandă dispar peste noapte. Implementarea comercială depinde de costuri, fiabilitate, disponibilitatea echipamentelor și compatibilitatea cu infrastructurile existente. Totuși, rezultatul arată că rețelele optice devin la fel de importante ca procesoarele în cursa pentru AI, iar fibra hollow-core începe să treacă de la demonstrații tehnice la scenarii mai apropiate de utilizarea reală.
