Dacă vi se părea că telefoanele gigantice de maşină, cele care veneau cu o valiză la pachet în anii '70-'80 erau învechite, staţi să vedeţi ce am descoperit! Se pare că telefonia mobilă era gândită pentru vehicule încă din anii '40 şi există un filmuleţ alb negru de prezentare mai jos.
Motorola prezenta primul telefon cu adevărat mobil de abia în 1973, iar prima reţea de telefonie mobilă debuta în 1979 în Japonia. Totuşi în anii '40 temerarii de la Bell Telephone aveau deja o idee despre cum va arăta viitorul şi au creat filmuleţul de mai jos. Se numeşte "Mobile Telephones" şi a fost realizat pentru a prezenta avantajele comerciale ale vehiculelor dotate cu echipamente mobile de telecomunicaţii. În anii '40 pentru a realiza un apel telefonic din mers aveai nevoie de o mică "uzină".
Era nevoie de un vehicul care să aibă transmiţător şi receptor, ţinute în portbagaj împreună cu o baterie mare şi un generator. Pentru a comunica mai bine era nevoie de o antenă flexibilă pusă pe acoperişul maşinii. La acea vreme nu puteai să suni direct ci trebuia să treci printr-o centrală, printr-un operator. Telefonul se afla instalat sub bordul maşinii într-o cutie specială şi era şi un beculeţ care îţi arată că ai fost sunat şi ai ratat apelul.
Conversaţiile erau transmise printr-o combinaţie de semnale radio şi linii telefonice, iar la acea vreme se foloseau semnale radio FM, în vreme ce radio-urile vremii erau pe AM. Mai erau şi alte piedici precum faptul că nu puteai suna când şi unde doreai tu, ci trebuia să fii aproape de unele dintre staţiile de emisie şi recepţie de lângă şosea. Trebuia şi să ai câmp vizual liber (line of sight) cu acele antene. Am ajuns departe în 70 de ani, dar cred că în anii '40 lumea îşi putea imagina un fel de telefon mobil, în vreme ce noi acum nu cred că ne putem imagina ce vom folosi pentru comunicaţii în ani 2090. Probabil un fel de peer to peer în varianta "creier către creier" cu antene neuronale.
