În general battery phone-urile nu dau pe afară de talent când vine vorba de captură foto/video şi nu rămân în istorie prin aşa ceva. Cu toate acestea Moto G8 Power ne-a surprins cu un zoom optic 2X şi o captură nocturnă deloc rea. Moto G9 Power renunţă la camera telephoto, dar creşte rezoluţia camerei principale. Avem un ansamblu triplu în spate, dominat de senzorul principal de 64 megapixeli.
Video-review Motorola Moto G9 Power, secțiunea Cameră
Această cameră vine cu deschidere F/1.8, pixeli de 0.7 microni şi PDAF. Combină 4 pixeli în 1 şi scoate cadre de 16 megapixeli. Senzorul folosit aici este un OmniVision OV64B de 1/2 inch, cu filtru Quad Bayer. I se alătură o cameră de 2 MP cu senzor OmniVision şi deschidere F/2.4 , dar şi o cameră de 2 MP Bokeh, cu deschidere F/2.4 şi tot cu senzor OmniVision. Atenţie, nu avem nici camera telephoto şi nici ultrawide, pe care predecesorul le avea. Camera selfie de 16 MP se afla decupata într-un orificiu în ecran şi foloseşte un senzor OmniVision OV16A1, cu deschidere F/2.0 şi focalizare fixă. Din nou Moto face alegerea de a livra selfie-uri de 4 megapixeli că opţiune Default.
Interfaţa camerei ne aduce opţiuni tipice pentru Motorola, precum Macro, Spot Color, Panorama, Cutout, Cinemagraph, Portrait, Pro, Night Vision, dar şi Group Selfie şi Slow Motion.
Ajunşi la galerie, hai să stabilim un context: era 15 februarie, o zi însorită, dar friguroasă. Luminozitatea şi culorile au fost la înălţimea aşteptărilor de la un senzor de 64 MP în 2021. Culorile sunt redate corect, iar brazii sunt de un verde bine calibrat, la fel şi cerul e albastru cât trebuie, nu turcoaz, nu alb. Nuanţele jucăriilor din parc arata OK şi am remarcat că această cameră se descurcă bine în special cu albastrul. Urmează closeup-uri reuşite cu acel cangur, focalizat perfect şi cu un fundal estompat natural.
Pe de altă parte captura Macro, chiar dacă bine focalizată e cam lipsită de detalii la doar 2 MP. Senzaţia de mărime uriaşă a unui obiect de fapt mic încă rămâne. Puncte bonus obţine acest telefon la Bokeh-urile cu statuia din parc, perfect scoasă în faţă peste fundalul estompat, estompat. Nimic tăiat sau estompat aiurea. Sunt şi accentuate trăsăturile sale, iar norii din spate încă arată bine şi cu blur. Selfie-urile arata surprinzător de bine pentru doar 4 megapixeli şi mă duc cumva cu gândul la epoca Ultrapixel de la HTC, când 4 MP era norma, dar cu pixeli foarte mari.
Hainele au textura corectă, avem detalii la nivelul feței şi bărbii, e drept nu aşa multe dacă începi să dai zoom. focalizarea e OK, dar obiectele din spatele meu sunt foarte şterse. Ochii sunt expresivi şi chipul are textura corectă şi mai ales nuanţa. Fiind ipohondru şi nu prea ieşind din casa iau albeaţa tenului uneori ca semn de boală. Părul e bine redat şi Bokeh e convingător aplicat, deşi văd că a mâncat din fularul meu şi a inclus şi o parte din mâna statuii în zona ne estompată. Apreciez şi modul în care soarele care (corect) pe fata mea, cu toate umbrele OK.
De curiozitate am făcut şi câteva poze la 64 MP şi am găsit un belşug de detalii, dar nici capturile de 16 MP nu stăteau rău la acest capitol. Urmează încă o serie de jucării cu Winnie the Pooh şi Donald Răţoiul, cu nişte culori aşa cum le-am perceput eu, fără cusur. Un Bokeh reper e cel cu Winnieh, excelent redat cu reflexiile luminii pe chip faţă de un fundal de parc misterios, neclar.
Atenţie şi la tentativele nereuşite de Macro, în căutarea distanţei ideale de focalizare. Personal aş rămâne la closeup cu camera principală, chit că se face de mai departe. Sunt iar cucerit de albastru mesei Pepsi şi observ că avem mereu focalizare precisă în cadrele noastre. Am testat zoom-ul pe Domnul Pescăruş şi deşi el nu a avut nimic de obiectat, am eu şi anume că zoom-ul digital nu prea se descurcă. Îmi place textura apei, cu fiecare unduire provocată de păsări şi vânt perfect redată. Ştiu, culoarea e ciudată, dar fenomenul e unul specific Parcului IOR, nu camerei.
Sunt foarte încântat de capturile de peisaj cu lacul, ratele, podul verde şi copacii şi parcă nu mai duc aşa mult lipsă camerei ultrawide, care la 8 MP probabil ar fi distorsionat la greu pe margini. Personal consider că această cameră nu e totuşi un upgrade mare de la Moto G8 Power, care avea de partea sa camera cu zoom telephoto şi camera ultrawide. Pe de altă parte am câştigat mult la calitate senzorului principal şi apreciez şi selfie-urile şi Bokeh cu camera din spate şi față.
Captura nocturnă ne duce la Timişoara de această dată, cu cadre cam roşiatice la prima vedere, dar lămpi nocturne perfect redate. Camera ştia să prindă bine luminile câtă vreme sunt aproape, pentru că stâlpii de iluminat de la distanţă arata fantomatic puţin. Camera capturează destulă lumină, doar dacă o privire spre margini îţi arată că de fapt e şi destul zgomot pe lateralele cadrului, unde nu ajunge lumina. Night Mode ne ajută mult şi generează fotografii pe care le poţi posta în social media fără regrete.
Mi se pare că există o tendinţă de a face culorile calde şi imaginile cam prea expuse în general. După cadrul cu Catena, câteva poze sunt albicioase şi au nuanţe mov pe lateral. E o cameră cam inconstanta, care poate să facă poze surprinzător de bune, dar şi surprinzător de slabe. Parcă sub Moto G8 Power, care a fost reper neaşteptat la acest capitol.
Să vedem cum stăm cu filmarea cu o primă menţiune a faptului că am pierdut captura 4K de la predecesor. Avem doar filmare Full HD la 30 sau 60 FPS. Din păcate filmările nu stau prea bine la detalii şi expunere, obiectele de la distanţă părând chiar pixelate pe un ecran mare. Culorile arată bine şi mă refer la jucăriile cu Donald şi Winnie. Focalizarea nu e chiar rea şi văd că nu avem o stabilizare rea la panoramare cel puţin. Zoom-ul e totuşi slab şi prea "trigger-happy", deci trebuie luat încet.
Testul de filmare din mers nu a ieşit chiar optim, imaginea mişcându-se cam sacadat uneori şi existând şi refocalizare. Am văzut totuşi mai rău la sub 1000 lei. Dacă ţii camera îndreptată doar în fata rezultatul e să zicem acceptabil. Orice mişcare cu câteva grade lateral îţi strică experienţă. Sunt şi multe zone ale filmărilor supraexpuse, în special pe lateral, de unde venea soarele. Îmi place cum se reglează expunerea la jucăriile cu căluţi şi maşina roşie din filmul Cars.
Filmarea cu caruselul este expresivă, dar brusc întunecată şi simţi nevoia să umbli la expunere manual. Filmarea selfie nu e bine focalizată, tenul mi-a ieşit cam alb, dar stabilizarea nu e chiar teribilă. Textura bărbii şi a hainelor intră şi ea la "acceptabil". Filmarea Full HD la 60 FPS cu rate pe lac a avut momente de refocalizare, dar luciul apei e redat mai "crisp" aici. Refocalizarea pare totuşi prea des şi devine enervantă. Testul de focalizare e trecut cu brio şi focalizarea pe prim plan şi apoi pe fundal se face foarte rapid, cum vedem cu acea ghindă de metal şi fundalul său.
Nu sunt prea impresionat, în special de expunere, care putea fi mai bună. Focalizarea poate pune probleme la 60 FPS şi la filmarea din mers.
Filmarea nocturnă e jale, cu nuanţe verzui şi galbene, mult flicker, refocalizare, surse prea mari de lumină şi în acelaşi timp cadre întunecate. Nu prea recomandăm utilizarea camerei la filmare după apus.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
