Volkswagen caută din nou o formulă prin care să țină fabricile germane în viață, iar una dintre ideile puse pe masă este revenirea de la 35 la 40 de ore de muncă pe săptămână. Propunerea îi aparține premierului Saxoniei, Michael Kretschmer, și apare într-un moment în care viitorul uzinei electrice VW din Zwickau este tot mai nesigur, relatează Reuters.
Ideea sună aproape contraintuitiv: Volkswagen are prea multă capacitate de producție, dar soluția discutată presupune ca angajații rămași să lucreze mai mult. Kretschmer vorbește însă despre costul pe oră și competitivitatea fabricilor germane. În locul unei reduceri directe a salariilor, politicianul CDU propune un „pachet de măsuri” în care să intre și prelungirea programului de lucru, prin renegocierea contractului colectiv de la 35 la 40 de ore pe săptămână.
IG Metall nu pare deloc convins. Cel mai mare sindicat german vrea menținerea săptămânii de 35 de ore, iar conflictul se suprapune peste negocierile mult mai ample privind restructurarea Volkswagen. Compania are aproximativ 10.000 de angajați în cele trei unități din Saxonia, fiind cel mai mare angajator privat din land, iar alte zeci de mii de locuri de muncă depind indirect de rețeaua sa de furnizori.
Zwickau rămâne una dintre marile necunoscute
În centrul discuției se află fabrica Volkswagen din Zwickau, specializată în automobile electrice. Este una dintre uzinele germane pentru care grupul nu are în acest moment o perspectivă industrială sigură după 2030. Kretschmer s-a întâlnit deja cu CEO-ul Oliver Blume și cu șeful Consiliului de Supraveghere, Hans Dieter Pötsch, însă discuțiile nu au produs încă o soluție concretă.
Premierul Saxoniei vrea ca producția să rămână în Germania și indică inclusiv prețurile ridicate la energie printre problemele care fac fabricile locale mai scumpe. O decizie privind Zwickau ar trebui luată în următoarele luni.
Situația completează imaginea descrisă recent în editorialul Mobilissimo despre Geely, Dacia și fabricile auto europene. Volkswagen are deja convenită eliminarea a peste 35.000 de posturi în Germania până în 2030, iar în 2026 se discută o restructurare suplimentară, mult mai dură. Între timp, constructorii europeni trebuie să concureze cu producători chinezi care vin cu alte structuri de cost și, din ce în ce mai des, chiar cu producție locală în Europa.
Tocmai aici devine interesantă propunerea celor cinci ore suplimentare. Nu rezolvă singură problema unei fabrici fără modele alocate după 2030 și nici pe cea a capacității excedentare, dar arată până unde a ajuns discuția despre costurile industriei auto germane: de la salarii și energie la programul de lucru. Iar în Zwickau miza nu mai este doar cât costă să produci un Volkswagen, ci dacă va mai exista suficientă producție pentru uzină după încheierea ciclului actual de modele.
