După decizia Ministerului Mediului de a scoate din programul Rabla mașinile produse în afara Europei, inclusiv pe fondul preocupărilor legate de China, Bruxelles-ul merge într-o direcție apropiată în sectorul energiei: Comisia Europeanăblochează finanțarea UE pentru proiectele de energie curată care folosesc invertoare solare și sisteme de stocare din China sau din alte „țări cu risc ridicat”. Decizia vizează proiectele aflate în dezvoltare și poate aduce întârzieri de 6 până la 12 luni, pentru că dezvoltatorii trebuie să caute echipamente europene sau furnizori din state considerate parteneri de încredere.
Măsura nu este prezentată doar ca o intervenție economică, ci și ca una de securitate. Invertoarele sunt componentele care transformă curentul continuu produs de panourile solare în curent alternativ, folosit în rețele, locuințe și companii. Problema apare din faptul că multe modele moderne sunt conectate la internet pentru mentenanță și actualizări software, ceea ce le poate transforma într-un punct sensibil al infrastructurii energetice. În acest context, autoritățile europene se tem de riscuri cibernetice și de o dependență prea mare de furnizori asupra cărora Beijingul ar putea avea influență.
Dependența este deja considerabilă. Aproximativ 61% dintre invertoarele importate în Uniunea Europeană provin din China, iar o mare parte dintre sistemele solare nou instalate folosesc astfel de componente. În același timp, energia solară are o pondere tot mai importantă în mixul electric al UE, cu 13,4% din producția de electricitate. Asta face schimbarea mai complicată: nu este suficient ca dezvoltatorii să înlocuiască un furnizor pe hârtie, pentru că trebuie refăcute contracte, verificate componente interne și recalculat calendarul de livrare.
Finanțările europene schimbă criteriile pentru proiectele solare
Instituții precum Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare nu vor mai putea susține proiecte care includ echipamente vizate de noile restricții. Efectul imediat este blocarea unor achiziții și mutarea dezvoltatorilor către producători din Europa, Japonia sau Statele Unite. Printre companiile europene menționate ca alternative se află SMA Solar Technology din Germania, Fronius International din Austria, Fimer din Italia și Victron Energy din Olanda.
- termenele unor proiecte pot fi amânate cu 6-12 luni;
- aproximativ 20% dintre instalațiile solare din UE primesc sprijin de la BEI;
- dezvoltatorii vor trebui să obțină certificări suplimentare pentru componente;
- verificările vamale și administrative pot încetini suplimentar livrările.
Costurile pot urca și ele. Alternativele europene sunt, de regulă, mai scumpe, iar producătorii chinezi au încă un avantaj de preț estimat la 20-30% față de rivalii din Europa. În material este indicată o creștere de aproximativ 2% a costurilor de achiziție pentru dezvoltatori, însă presiunea reală poate fi mai mare acolo unde proiectele sunt deja contractate, iar schimbarea furnizorilor se face într-un calendar strâns.
Pe termen mediu, UE mizează pe extinderea producției locale prin Net-Zero Industry Act, cu ținta de a reduce dependența de lanțurile asiatice de aprovizionare. Pentru consumatori, efectele nu se vor vedea neapărat imediat, dar o parte din costurile suplimentare poate ajunge treptat în prețul electricității. În același timp, instalarea unor capacități regenerabile ieftine ar putea avansa mai lent decât era estimat inițial, mai ales în proiectele care depind direct de finanțare europeană.
