În timp ce România și guvernanții ei continuă să vorbească despre digitalizare ca despre o promisiune îndepărtată, o companie românească face deja performanță reală în Europa de Vest. Digi, pornită din Oradea, a devenit în câțiva ani unul dintre principalii jucători telecom din Spania, demonstrând că infrastructura digitală poate fi construită eficient și sustenabil atunci când există viziune și management, nu birocrație și scandaluri politice.
Potrivit unei analize Profit.ro semnate de Thomas Dincă, Digi Spania a atras în octombrie peste 184.000 de noi clienți prin portabilitate, în creștere cu 43% față de aceeași perioadă a anului trecut. Dintre aceștia, peste 157.000 sunt abonați mobili preluați de la concurență. Operatorul are acum 9,66 milioane de clienți, dintre care 6,5 milioane pe mobil și 2,2 milioane pe fibră. Este al patrulea mare operator al țării, după Telefónica, Masorange și Vodafone, și se pregătește pentru listarea la bursă a filialei sale din Spania în 2026, o afacere estimată la 2,5 miliarde de euro.
Succesul nu e întâmplător. Digi a pariat pe infrastructură proprie și pe o strategie de expansiune disciplinată, fără compromisuri tehnice și fără dependență de stat. Într-un ecosistem concurențial real, compania românească a reușit ceea ce mulți operatori occidentali nu mai pot face: să crească natural, pe baza unui model scalabil. În timp ce România își pune încă bazele digitalizării, Digi construiește deja ecosisteme de rețele integrate care pot susține tranziția către 6G și comunicațiile bazate pe inteligență artificială.
Aici începe contrastul dureros. În țară, digitalizarea publică a ajuns un termen gol. În locul unui sistem unitar, statul multiplică proiecte fără legătură între ele. Cei de la Connect au scris recent despre semnarea contractului de 427 milioane lei pentru Cloudul Guvernamental, finanțat prin PNRR. O inițiativă necesară, dar încă departe de ceea ce ar trebui să fie o infrastructură digitală reală a României. Mai grav, proiectul riscă să repete greșelile clasice: birocrație, lipsă de interoperabilitate și fragmentare.
În loc să centralizeze totul în jurul identității digitale a cetățeanului, România inventează noi sisteme paralele. Economica.net relata recent că fiecare pacient va primi un „cod personal de sănătate” diferit de CNP, deși logica ar fi fost exact invers – o integrare pe baza unui identificator unic. Este exemplul perfect al haosului administrativ: în loc să unificăm datele, le dispersăm.
Pe de altă parte, raportul Microsoft AI Diffusion Report 2025, citat chiar de noi în zilele trecute, arată cât de departe suntem de lumea reală. Doar 15,3% dintre companiile și instituțiile românești folosesc tehnologii AI, în timp ce media europeană depășește 25%. Țări precum Estonia sau Irlanda au dublul acestui procent. Microsoft avertizează că lipsa investițiilor, infrastructura slabă și absența unei strategii coerente riscă să scoată România din circuitul digital global.
Adevărul e dureros: România nu are infrastructura de date necesară, nu are competență tehnică în sistemul public și nici leadership politic. Andrei Caramitru spunea recent într-o analiză publică că suntem „în epoca AI, dar cu un stat în epoca fanariotă”, unde fiecare instituție își apără propria bază de date ca pe o mică feudă. Interoperabilitatea e privită ca o amenințare, pentru că ar aduce transparență și ar elimina arbitrariul deciziei umane.
În tot acest peisaj amorf, Digi este excepția. A demonstrat că un operator românesc poate concura de la egal la egal cu giganți globali. Are infrastructură de fibră optică întinsă în toată țara, rețele mobile performante, centre de date și experiență în extinderea internațională. Este singura companie locală cu know-how și capital capabile să susțină tranziția României către comunicațiile 6G, rețele hibride satelitare și integrarea AI în infrastructura națională.
Dacă statul român ar privi lucid această realitate, ar înțelege că viitoarea digitalizare nu poate fi construită exclusiv prin licitații și proiecte temporare. Ar trebui creat un parteneriat strategic cu Digi pentru dezvoltarea backbone-ului digital al țării: extinderea rețelelor 5G și pilotarea 6G, modernizarea centrelor de date guvernamentale, integrarea Cloudului Guvernamental în infrastructura existentă și lansarea unui program comun de AI aplicat în telecomunicații și servicii publice.
Nu e o fantezie. Este logica simplă a eficienței. Estonia și Coreea de Sud au reformat administrația plecând de la infrastructura tehnologică. România ar putea face același lucru, dar numai dacă renunță la orgoliile instituționale și acceptă că progresul real nu se face cu firme de apartament și consultanță pe hârtie.
Digi nu este o companie perfectă, dar este una funcțională și profitabilă, cu rezultate măsurabile. Într-un stat în care digitalizarea înseamnă PDF-uri semnate digital, Digi e dovada că se poate construi ceva solid. Într-un moment în care 6G și comunicațiile satelitare vor redefini economia globală, România riscă să rămână în urmă nu din lipsă de tehnologie, ci din lipsă de direcție.
Dacă există o cale realistă pentru ca România să devină un stat digital funcțional, aceasta începe cu infrastructura – și astăzi, infrastructura are un nume: Digi.
