Un programator român a reconstruit o variantă funcțională pentru ANAF, iar rezultatul nu doar că există, dar funcționează mai bine decât platforma oficială. Proiectul, realizat în aproximativ două ore (probabil cu vibecoding), vine ca un răspuns direct la eterna poveste din digitalizarea publică: „se lucrează”, „se analizează”, „urmează”.
Platforma alternativă, demoanaf.ro, folosește exact aceleași date publice, prin API-urile ANAF și BNR, doar că le prezintă într-un mod pe care utilizatorii îl pot înțelege fără manual. Funcții precum validarea codurilor fiscale, cursul valutar sau gestionarea facturilor electronice rulează în sub două secunde. Prin comparație, experiența clasică de pe site-ul oficial rămâne familiară: încărcare lentă, pagini care par blocate în alt deceniu și momente în care serviciul „nu răspunde”, fix când ai nevoie de el.
Autorul proiectului, Daniel Tamaș, spune că nu a fost vorba despre un atac, ci despre o demonstrație. Mai exact, că lucrurile care „nu se pot face” în sistemul public pot fi totuși făcute - și chiar repede - atunci când nu depind de comitete, avize și lanțuri de aprobare care par mai complexe decât aplicația în sine. Mesajul e simplu: tehnologia există deja, doar implementarea pare să rămână blocată undeva între intenție și execuție.
În paralel, ANAF a anunțat acum ceva timp propriile inițiative de modernizare, inclusiv un chatbot numit ANA, integrat în SPV și finanțat prin PNRR. Acesta ar trebui să ofere răspunsuri rapide contribuabililor, un pas util pe hârtie. În practică însă, diferența dintre un prototip construit în câteva ore și infrastructura oficială ridică inevitabil întrebări despre ritmul real al digitalizării.
Situația nu e neapărat surprinzătoare pentru cei care au interacționat cu platformele statului: de la interfețe care par desenate pentru desktop-uri din 2005, până la timpi de răspuns care testează răbdarea mai mult decât orice obligație fiscală. Iar când un proiect independent arată că se poate și altfel, discuția nu mai e doar despre tehnologie, ci despre cum - și mai ales cât de repede - se mișcă lucrurile în zona publică.
