The Agency Review: agenți CIA prinși între obsesie amoroasă și datorie

Sunt un uriaș fan Michael Fassbender, fie că l-am văzut ca dependent de sex în The Shame, ca Macbeth care își pierde mințile sau ca robotul excelent din Prometheus și Covenant, prequel-uri Alien. Acum alege să fie un fel de „nu James Bond, orice, numai nu James Bond”. Cumva, este potrivit că îl găsim pe SkyShowtime, în The Agency, într-un rol oarecum similar cu ce ne-a arătat în Black Bag, pe aceeași platformă. Sezonul 2 a apărut recent, dar aceasta este mai mult o recenzie pentru ambele sezoane ale acestui serial despre spioni CIA.

Poveste

Într-un fel, poți descrie The Agency ca opusul lui Lioness. Și ca o versiune mai accelerată și mai lipsită de umor a Slow Horses de pe Apple TV+. În miezul acțiunii se află Marțian, agent CIA de elită, staționat în Londra. El tocmai își revine după o infiltrare de ani buni în Africa, în urma căreia s-a ales cu o poveste de dragoste de care nu poate scăpa. O adoră pe Samia Zahir, iar această relație le provoacă probleme catastrofale ambelor părți.

Inclusiv misiuni eșuate, concedieri, punerea în pericol a unor asset-uri, tortură, conflicte diplomatice. Totul detonat pentru ca Marțian să își facă focul și jocul iubirii. Primul sezon se petrece în mare măsură în Londra, cu secvențe și în Ucraina sau Rusia, cu agenți infiltrați acolo, în vreme ce sezonul 2 are acțiunea în Iran, în Africa și la Londra.

Marțian ajunge să fie agent dublu, să lucreze cu MI6, să i se pună la îndoială loialitatea și, în cele din urmă, să plece într-o misiune sinucigașă. Toate acestea în vreme ce jonglează cu o relație defectuoasă cu fiica sa și cu colegi de muncă ce nu au încredere în el. În plus, este și mentor pentru tânăra Danny/Gremlin, care abia pleacă în primele sale misiuni pe teren și se lovește de o sumedenie de obstacole.

Sunt momente de intrigi à la Game of Thrones, de trădări acoperite imediat și de răzbunări care nici nu apucă să se întâmple.

Actorie

Michael Fassbender este cum îl știm, cu ochi de rechin, cu aparență de sociopat și de om lipsit de empatie. Doar că toate emoțiile umane care ar trebui să îi corespundă lui Marțian se revarsă ca un potop asupra love interest-ului Samia Zahir. O trăiește, o respiră și o visează, nu degeaba se deschide fiecare episod cu melodia lui Jack White „Love Is Blindness”. Cover după U2, apropo, și auzită prima dată în Marele Gatsby, cu DiCaprio.

Este o discuție, la un moment dat, în cadrul căreia câțiva agenți se întreabă „de ce fac asta”. Patriotismul pare să fie răspunsul principal sau, pur și simplu, faptul că le place. La Marțian nu îmi este foarte clar, dar obsesia pentru Samia îi compromite clar sistemul de valori. În ciuda acestei probleme, el rămâne eficient, nemilos și foarte bun strateg. Toate acestea în vreme ce îi suflă permanent în ceafă Henry, șeful stației CIA din Londra. Nu doarme, este nemilos, obsesiv, folosește oamenii ca pioni și nu cred nicio secundă în vreo emoție a sa; toate par o mască pentru a părea om și a nu îi speria pe cei din jur.

Deasupra sa plutește mereu o psiholoagă, care îl disecă, dar are mari bătăi de cap în a-l înțelege, de fapt.

Marțian este judecat și de un Jeffrey Wright pe care îl găsim cam cum l-am lăsat în Westworld. Este mult mai cerebral decât Marțian, dar are un dinte împotriva lui Marțian și o obsesie pentru procedură, corectitudine și vânarea cârtițelor din agenție. Deasupra sa este mai relaxatul Richard Gere, care îl joacă pe Bosko, veteran CIA și un fel de șef peste toată lumea. Își permite glume, să minimizeze riscuri și catastrofe și închide ochii la foarte multă incompetență.

Preferata mea trebuie să fie Danny, jucată de Saura Lightfoot-Leon. Ea este la început de carieră și o vedem trecând prin toate etapele necesare. De la antrenamentul cu tortură, la infiltrarea într-un institut seismologic, intrarea pe sub pielea unui seismolog-șef, ajungerea în Iran și intrarea pe sub pielea unei beizadele cu tătic sus de tot în aparatul de stat iranian.

Ea trece foarte rapid între emoții simulate, este născută pentru acest job și acest rol și pare mult mai aptă decât Marțian să își separe emoțiile de muncă. Deși, spre finalul sezonului 2... o să vedeți. Își alege foarte prost love interest-urile și are ghinionul de a avea supervizori inapți, distrași de propriile drame.

Mi-a plăcut mult și Owen, jucat de John Magaro, care ajunge din spatele biroului pe teren. Este probabil omul care își face cel mai bine treaba din toată echipa și se abate cel mai puțin de la plan. Este și cel mai puțin pregătit pentru munca pe teren și suferă consecințele. Este trimis în cele mai fierbinți zone, în Belarus și Africa, în miezul acțiunii. Ca villain îl avem pe Viking, un fost soldat american devenit mercenar și lider de grupare mercenară, specializat în executarea americanilor prinși de oamenii săi.

Este foarte ușor să îl urăști, dar i se prezintă și o altă latură, în relația cu sora sa, pe care o „lucrează” Owen, pentru a-i intra sub piele.

Imagine și efecte

Nimic de rău despre imagine, filmările din Londra, Africa, Ucraina și Iran sunt credibile. Secvențele cele mai hardcore de acțiune sunt lăsate pentru episoadele 10 din sezoanele 1 și 2, unde se ridică la înălțimea lui Lioness sau chiar peste. Nu este un serial de acțiune, este slow burner, deci trebuie să ai răbdare. Se mută mulți pioni până se ajunge la gloanțe. CIA preferă să manipuleze emoțional țintele, să le șantajeze, să le îndrăgostească sau să le recruteze. Chiar și țintele de top sunt mai degrabă luate prizoniere decât asasinate. Fiecare om este un asset vital.

Iar pe lângă ruși și iranieni, plutesc în umbră și chinezii și chiar britanicii, ca inamici ai CIA. Schimburile de focuri și luările de ostatici sunt credibile, exploziile la fel, și am crezut fiecare secundă din panica lui Owen și eficiența cu armele a lui Marțian.

Concluzii

Dacă îți plac serialele cu spioni slow burner, acesta este serialul pentru tine. The Agency, sezonul 2, s-a terminat în coadă de pește și într-o situație extrem de dificilă pentru Marțian. Samia a tot scăpat ca prin urechile acului și la fel și Gremlin. De Owen nici nu mai zic... Practic, toți atârnă de un fir de păr din cauza iubirii obsesive a lui Marțian, care tot jonglează cu ea și cu cariera în slujba CIA. Deja a ajuns agent rogue, a fost concediat, reangajat și suspendat, încât nici nu mai pare credibil să își mai primească postul la CIA vreodată.

Mi-ar plăcea să îl văd lucrând în slujba inamicilor în sezoanele viitoare, ca agent dublu sau triplu, și revenind glorios la CIA. Dar va fi foarte greu. Iar Gremlin este atât de expresivă și bine ancorată, încât merită propriul spinoff, deși toată lumea arabă are probabil poza sa la categoria „Wanted”. Mai multe despre srial aici.