Istoria lui Android cu Radu: Episodul #6 - Android Jelly Bean şi multiplele sale versiuni

Autor: Radu Iorga | Publicat în: Android Editorial 5.162 ori19-02-2020

<b>Istoria lui Android cu Radu: Episodul #6 - Android Jelly Bean şi multiplele sale versiuni</b>Cel mai complex release din istoria lui Android este Jelly Bean. Asta pentru că a inclus 3 sub-versiuni sub acelaşi nume: Android 4.1, Android 4.2 şi Android 4.3. A fost precedat de Android 4.0 Ice Cream Sandwich

Cel mai complex release din istoria lui Android este Jelly Bean. Asta pentru că a inclus 3 sub-versiuni sub acelaşi nume: Android 4.1, Android 4.2 şi Android 4.3. A fost precedat de Android 4.0 Ice Cream Sandwich şi urmat de Android 4.4 Kitkat. Android Jelly Bean a fost versiunea a zecea de Android şi a debutat în iulie 2012. Ce aducea special aflaţi mai jos.

Android 4.1 a fost prima variantă, prezentată la Google I/O din iunie 2012. Se axează pe îmbunătăţiri de performanţă faţă de Ice Cream Sandwich, dar primea şi un look mai modern. Interfaţa devenea mai fluidă şi responsivă, s-a umblat masiv la sistemul de notificări, cu o zonă "expandabilă" cu butoane acţionabile. Google integra şi un upgrade pentru experienţa de căutare pe mobil, odată cu sosirea lui Knowledge Graph pe mobil. Aceasta este o bază de cunoștiințe şi informaţii pe care Google o accesează pentru a afişa informaţii şi rezultate:

Informaţia apare într-un Infobox atunci când cauţi ceva. Android 4.1 Jelly Bean mai aducea şi asistentul digital Google Now, care în perioada aceea era revoluţionar. Toată lumea era impresionată de faptul că puteai pune întrebări telefonului şi să primeşti un răspuns vocal. Google Now avea şi căutare predictivă şi poate afişa informaţie relevanţă în funcţie de istoricul căutării tale şi locul în care te afli. Acesta a fost precursorul lui Google Assistant, care e net peste Siri şi Cortana în ziua de azi şi a devenit vital pentru experienţa de pe mobil. Google Now pe lângă aspectul de întrebări şi răspunsuri şi căutare vocală, avea şi nişte Cards, cu care afişa informaţii pe care le consideră relevante pentru tine. Aplicaţia Camera permitea ca fotografiile să fie uşor revăzute după fotografiere şi şterse.

Un moment cheie pentru evoluţia şi popularizarea platformei a fost debutul tabletei ASUS Nexus 7, dar şi al infamului player media Nexus Q. Şi acum ne amintim cât de bine arăta jocul Batman Dark Knight Rises jucat de colegul Alex pe Nexus 7...

Inginerii Google au lucrat mult la optimizare vizuală şi la responsivitate, folosind ceva numit în fundal "Project Butter". Output-ul grafic avea triplu buffering, Vsync apărea la operaţiunile de drawing, iar procesorul era folosit la putere completă atunci când se detecta atingerea ecranului, pentru a evita lag-ul specific Android în starea "low power". Se ajungea la o experienţă de 60 FPS pe terminalele capabile. La nivel vizual Jelly Bean a dus rafinamentul limbajului de design "Holo" la un nou nivel.

Puteam face ca widget-urile şi shortcut-urile de pe homescreen-uri să se rearanjeze singure pentru a încăpea mai bine pe ecran. Puteau fi redimensionate şi mutate cu acelaşi scop. Notificările deveneau expandabile şi acţionabile. Fiecare notificare putea afişa puţin conţinut şi butoane de acţiune (Call Back, Message etc). Dezvoltatorii au primit suport pentru controllere externe de jocuri şi a intrat în ecuaţie şi Android Beam pentur un transfer Bluetooth/NFC.

Jelly Bean 4.2 a venit în octombrie 2012, iar Jelly Bean 4.3 venea în iulie 2013. Ele aduceau suport Multi User pe tablete, widget-uri în lockscreen, Quick Settings și screen savere. Odată cu aceste versiuni s-au decuplat API-urile pentru servicii Android într-o componentă separată: Google Play Services. Astfel puteai primi upgrade-uri şi actualizări prin Play Store în loc să treci la un nou Android. Android 4.2 îţi permitea să faci swipe în stânga pe lockscreen pentru a vedea paginile de widget-uri şi swipe în dreapta pentru a intra în cameră. Quick Settings au fost adăugate pentru prima oară în zona de notificări, sau mai bine zis în cea "dropdown", cum o tot numim noi.

Se activa la acea vreme cu un swipe cu două degete în jos. O altă mare schimbare era casarea lui Browser şi înlocuirea sa cu Google Chrome for Android. Jelly Bean 4.2 mai aducea şi scrisul prin gesturi pe tastatura virtuală, o nouă aplicaţie Clock şi screesaverele Daydreams. Pe tablete se anulau modificările lui Honeycomb şi se revenea la o experienţă inspirată de cea de pe mobil, dar extinsă şi mărită. Butoanele de navigare erau centrate şi aveam şi bara status sus.

Era perioada tabletelor mici mai degrabă decât a celor mari. Ca menţiuni secundare telefoanele primeau şi suport pentru conectarea la ecrane externe, Miracast şi fotografiere HDR.

Terminale relevante cu Android 4.1, 4.2 şi 4.3:

Nexus 7

Nexus 7 a fost prima tabletă a celor de la Google, produsă de fapt de ASUS. A fost foarte bine primită de public, mulţumită preţului redus şi al puternicului procesor Tegra 3 de la interior. A vândut 7 milioane de unităţi, iar designul era bazat pe ASUS Eee Pad MeMo ME370T, prezentată la CES 2012.

Iniţial a fost dotată cu specificaţii mai bune şi alt design, dar ele au fost schimbate pentru a ajunge la preţul de 199 dolari. A primit multiple premii de "gadget-ul anului şi a făcut cool tabletele de 7 inch.

Nexus 4

Nexus 4 a fost un telefon co-realizat de LG şi Google (review aici), care a debutat în toamna lui 2012. A fost succesorul lui Galaxy Nexus şi era bazat pe hardware-ul lui LG Optimus G. Se remarca prin suportul pentru încărcare wireless Qi, dar şi suportul pentru captura panoramică la 360 de grade, prin funcţionalitatea Photo Sphere, ce permitea alipirea de cadre la 360 de grade.

A primit recenzii pozitive, mai ales pentru că a debutat la un preţ mai mic decât flagship-urile vremii. A avut parte de o cerere foarte mare şi disponibilitate mică. Lipsa de suport LTE şi de baterie înlăturabilă, avută de predecesor au fost neajunsuri. Spatele fascina prin acel model punctat, ascuns sub un panou de sticlă, ce genera un efect holografic. Costa doar 299 USD.

Nexus 10

Nexus 10 este o tabletă realizată de Google şi Samsung, un dispozitiv supradotat pentru anul 2012, cu ecran de 10.1 inch cu rezoluţie de 2560 x 1600 pixeli. Alături de Nexus 4 promova Android 4.2 Jelly Bean şi noutăţile: Photo Sphere, meniul Quick Settings, widget-uri pe lockscreen şi scrisul pe tastatură cu gesturi.

Aducea pentru prima oară conturi multiple de utilizator pe o tabletă. Nu a convins prea mult publicul, din cauza lipsei de stocare externă, de conectivitate celulară, contrastul slab al ecranului şi cantitatea mică de aplicaţii optimizate pentru ecranul şi rezoluţia mare.

HTC One M7

HTC One M7 a dominat o perioadă recenziile Mobilissimo.ro, cu o notă uriaşă de 9.7 din 10. A fost încununarea unor serii de telefoane Android metalice apreciate de public şi o revoluţie la capitolul design şi dotări. A debutat în 2013, cu Android Jelly Bean 4.1.2 şi este succesorul apreciatului HTC One X.

Se remarca prin excelentele difuzoare frontale stereo, senzorul foto complet nou din spate, care se distanţa de cursa megapixelilor şi o începea pe cea a pixelilor mari, de 2 microni aici. Telefonul a primit o sumedenie de premiii şi a vândut 5 milioane de unităţi în 2 luni după debut. Designul său a rămas iconic, ca şi faptul că avea emiţător infraroşu în butonul Power.

Samsung Galaxy S4

Samsung Galaxy S4 era telefonul flagship Samsung pe anul 2013, care venea cu Android 4.2.2 Jelly Bean la bord. Continua să meargă pe designul de plastic, chiar dacă rivalii trecuseră deja la metal. Venea sub motto-ul "Life Companion" şi a făcut senzaţie la lansarea din România fiind adus cu elicopterul pe un heliport de pe un hotel din Bucureşti, într-o valiză specială.

Designul mergea pe scheletul lui Galaxy S III, dar mai rafinat. Se baza foarte mult pe controlul prin gesturi şi fluturarea mâinii în fața senzorilor pentru navigare şi control. Urmărea şi privirea utilizatorului pentru scroll şi o versiune a sa era primul telefon cu suport LTE-Advanced. A fost unul dintre cele mai bine vândute telefoane cu Android din istorie, depăşind 80 de milioane de unităţi. A şi debutat fulminant, cu 20 de milioane de unităţi în doar 2 luni.

LG G2

LG G2 este succesorul lui LG Optimus G din 2012 şi a venit pe 7 august 2013. Se lauda cu software care "învăţa" de la utilizator, deşi nu se vorbea încă de AI la acea vreme. Oferea un sistem acustic de înaltă fidelitate şi un ecran generos de 5.2 inch, cu rezoluţie FHD. O altă revoluţie venea la design: butoanele de volum şi Power erau mutate din lateral în spate, sub cameră.

Ecranul avea muchii incredibil de subţiri pe lateral. Carcasa sa din policarbonat nu a fost totuşi aşa apreciată precum cea de sticlă a predecesorului. Făcea o impresie bună prin numărul mare de opţiuni foto ale camerei.

Moto X

Motorola Moto X este un smartphone cu Android 4.2 lansat în august 2013. A fost primul smartphone creat de Motorola după ce a fost cumpărată de Google în 2012. Punea accent pe Google Now, personalizarea culorii telefonului după dorinţa utilizatorului şi faptul că era complet asamblat în SUA. Bateria era excelentă, dar camera dezamăgea şi a fost nevoie de un update să o repare. Camera sa avea o captură îmbunătăţită special pentru fotografierea low light.

Moto G

Povestea seriei Moto G începe încă din 2013, când sosea primul model, cu Android 4.3. Era un telefon pentru pieţele emergente şi aşa a rămas până azi. A cucerit Mexic şi Brazilia, fiind cel mai bine vândut telefon de acolo în 2013. Şi acum seria Moto G face furori în America Latină. Avea dotări midrange şi era înrudit cu Moto X, ceea ce se vedea la design. Marea lipsă era suportul 4G LTE, dar în 2014 venea şi un model Moto G LTE, care plusa şi cu giroscop şi slot microSD.

Nexus 7 2013

Nexus 7 (2013) este succesorul lui Nexus 7, tableta de 7 inch de la Google şi ASUS. De această dată trecea la un procesor quad core Snapdragon S4 Pro şi o rezoluţie Full HD. Ţin şi acum minte recenzia lui Alex pentru jocul Batman The Dark Knight Rises pe acest device, care nu s-ar face de râs nici în ziua de azi.

Avea şi o variantă 4G, debuta cu Android 4.3 la bord şi ajungea până la Android Marshmallow 6.0.1. Avea până şi încărcare wireless, difuzoare stereo, scoatea semnal video şi costă doar 229 dolari. În 2018 era a patra cea mai populară tableta de pe glob.

Xperia Z

Sony Xperia Z a fost primul telefon cu Android Jelly Bean al celor de la Sony, anunţat în 2013. Debuta la CES 2013 şi se remarca prin certificările IP55 şi IP57, ceea ce înseamnă rezistență la apă, praf, apă cu presiune scăzută şi apă în general, la scufundări până la 1 metru adâncime timp de 30 de minute.

La debut impresiona prin camera de 13.1 MP cu senzor Exmor RS. El era primul model cu design dreptunghiular, ce avea să se regăsească tot mai des în portofoliul Sony, sub numele de "Omni-Balance". Cheia era simeria în toate direcţiile. Ecranul cu tehnologie Mobile Bravia impresiona la acea vreme. A primit recenzii bune şi părea un telefon curajos.

Xperia L

Sony Xperia L era un telefon de buget lansat de Sony în 2013 şi care cumva dăinuie şi în ziua de azi, apărând în continuare modele cu L în nume. Era un model de buget, cu ecran TFT de 4.3 inch, procesor dual core şi Android 4.1.2. Designul Sony Arc făcea o impresie bună, chiar şi la preţ mic. Avea un spate curbat, care părea să îi subţieze profilul. Sosea pe alb, negru şi roşu şi avea LED de notificări în zona de jos a ecranului, într-o bandă ce părea a fi din sticlă.

În episodul viitor veţi afla cum Google s-a asociat cu una dintre cele mai populare napolitane de pe glob pentru un Android ce multă vreme a păcălit lumea cu codul "Key Lime Pie", dar a sfârşit ca Kitkat. Optimizarea pentru terminalele entry level a fost cheia sa.