Istoria lui Android cu Radu: Episodul #4: Android 2.3 Gingerbread a fost despre NFC, tastatură, apelare VOIP şi jocuri

1.496 ori
<b>Istoria lui Android cu Radu: Episodul #4: Android 2.3 Gingerbread a fost despre NFC, tastatură, apelare VOIP şi jocuri</b>După o pauză de câteva luni revenim cu seria Istoria lui Android, de această dată ocupându-ne de Android 2.3 Gingerbread, poate una dintre versiunile de Android cu cele mai multe sub-actualizari din istorie

După o pauză de câteva luni revenim cu seria Istoria lui Android, de această dată ocupându-ne de Android 2.3 Gingerbread, poate una dintre versiunile de Android cu cele mai multe sub-actualizari din istorie. Dacă Froyo ne-a adus telefoane cu ecran şi camera 3D, Gingerbread începea fain de tot, cu Nexus S şi continuă cu telefonul consolă de jocuri Xperia Play de la Sony Ericsson sau legenda Galaxy S II.

Hai să pornim într-o nouă incursiune în Istoria lui Android!

Android 2.3 Gingerbread a debutat pe 6 decembrie 2010, odată cu telefonul Google Nexus S. Acesta a fost atât primul telefon cu noul OS, cât şi primul telefon cu NFC la bord. De altfel această variantă de Android a adus suport NFC. Versiunea rămâne relevantă şi acum, în luna mai a acestui an (2019) existând încă 0.3% din toate terminalele Android cu acest release la bord.

Printre noutăţile aduse de această versiune de software se numără o rafinare de interfaţă, care devenea mai rapidă şi mai intuitivă. Avea un colorit simplficat şi în contrast cu negrul zonei de notificări, dar şi cu bare, meniuri albe sau negre. Tastatura virtuală a primit un nou design şi a fost optimizată pentru a scrie şi a edita mai rapid.

Tastele sunt repoziţionate şi au o formă nouă pentru a fi mai comod apăsate. Există şi posibilitatea de a corecta cuvintele introduse din Sugestiile dicţionarului. Se putea trece şi la input vocal pentru a înlocui selecţia. Practic tastatura devenea mai deşteaptă cu această ocazie. Anumite taste afişau şi un meniu pop-up cu caractere cu accent, cifre şi simboluri, ţinând apăsat pe litere şi glisând pe ecran.

O altă noutate a fost selecţia de bucăţi de text şi copy/paste. Puteam selecta o parte din textul unui website spre exemplu ţinând apăsat pe ecran şi apoi copiam în clipboard ce doream. Puteam şi să ajustăm zona de selecţie cât doream, pentru a copia mai mult sau mai puţin text. iOS primea foarte tarziu această funcție. 

Odată cu Gingerbread, Google a luat măsuri pentru a scădea cantitatea de energie consumată de OS. Erau mai bine administrate aplicaţiile care ţineau procesorul activat prea mult şi care rulau în fundal. Ele erau închise dacă erau considerate consumatoare în mod inutil. Setările afişau acum mai clar detalii despre consumul bateriei de către aplicaţii sau componente.

Zona Manage Applications primea un shortcut prin care verificai ce se întâmplă cu aplicaţiile.

Google a mai integrat în Gingerbread şi o aplicaţie de apelare via Internet (VOIP), o aplicaţie NFC Reader, un manager de descărcări, iar dezvoltatorii puteau include acces la camera frontală în aplicaţiile lor. A venit şi un update de OpenGL ES, pentru o grafică 3D mai avansată în jocuri. Tehnologia Dalvik VM asigura animaţii mai line şi responsivitate crescută în jocuri.

Aveam şi egalizare avansată pentru acustică (bass boost, virtualizare de căşti şi reverb), dar şi suport pentru noi formaturi media: AAC, AMR, compresie video VP8. Android 2.3 avea să primească actualizările Android 2.3.3, 2.3.4, 2.3.5, 2.3.6 şi 2.3.7. Ele au rezolvat probleme cu reţeaua şi Bluetooth-ul, au umblat la baterie şi la căutare vocală. Android 2.3.7 a adus şi Google Wallet pe Nexus S.

Iată şi câteva telefoane legendare care au rulat Android 2.3 Gingerbread:

Samsung Galaxy Note

Povestea seriei Samsung Galaxy Note începea la IFA Berlin în 2011. Pe atunci publicaţiile tech erau şocate de ecranul de 5.3 inch care părea uriaş, dar şi de faptul că stylus-ul era adus înapoi în acţiune, ca pe vremea Palm-urilor şi PDA-urilor. Telefonul a fost un succes, vânzând 1 milion de unităţi în 2 luni , iar până în august 2012 avea să vandă 10 milioane de unităţi. Era singurul telefon cu stylus şi cu Android la bord şi multă vreme avea să fie cel mai bun. Chiar şi în 2019 nimeni nu i-a suflat seriei Note acest titlu.

Samsung Galaxy S II

Al doilea Galaxy S şi poate cel mai arătos din serie pentru vremea cand a debutat, Galaxy S II a şocat pe toată lumea cu talia sa. Măsura doar 8.49 mm, fiind cel mai subţire telefon din lume la debut, în mai 2011. Avea o baterie excelentă, care prindea o zi, poate chiar două de utilizare. A avut multe premiere, printre care şi faptul că scotea semnal video via MHL, iar camera sa cu filmare Full HD era o raritate la acea vreme. Acesta este unul dintre primele telefoane cu suport NFC. Ecranul său Super AMOLED Plus avea un negru foarte adânc, dar era şi vulnerabil la frig, afişând dungi dacă temperatura scădea sub minus 15 grade.

Nexus S

Nexus S începea povestea lui Gingerbread în decembrie 2010, fiind co-dezvoltat de Samsung şi Google. Era primul telefon Android cu suport NFC şi al patrulea telefon Google, după Google G1, myTouch şi Nexus One. În mod inedit, acest smartphone a fost certificat şi de către NASA pentru a zbura la bordul unei navete speciale, o premieră pentru Android si pentru smartphone-uri. Design-ul său oval avea să inspire atât Galaxy S III, cât şi următoarele modele Nexus. Procesorul său Exynos l-a făcut future proof şi jocurile arătau excelent pe el. Şi ecranul Super AMOLED era un plus, chiar dacă rămânea la o rezoluţie mică.

Xperia S

Sony Xperia S a fost un telefon superb, cu acea bară de sticlă transparentă jos, care se ilumina la notificări. A sosit pe 1 martie 2012 şi a fost primul telefon după ruptura Sony Ericsson. Se remarca prin faptul că folosea BRAVIA Engine de la televizoare pentru a optimiza experiența vizuală şi a fost unul dintre primele telefoane cu cameră de 12 megapixeli în spate. Avea şi ieşire HDMI, o altă raritate, dar şi 32 GB stocare, ceea ce era uriaş la acea vreme. Design-ul său angular avea să definească toată gama.

Xperia Active

Îmi amintesc şi acum cum la Mobilissimo.ro am testat un singur telefon de acţiune Sony Ericsson, acest Xperia Active şi am bătut şniţele cu el, l-am tăiat cu briceagul şi băgat în apă de multe ori. Prin prisma ecranului mic, el venise cu o idee originală: mutase o parte din elementele de interfaţă în colţuri, într-un soi de foldere. Putea interacţiona şi cu degete ude.

Sony Ericsson Xperia Play

Telefon de gaming înaintea de vremea sa, Xperia Play a venit pe 1 aprilie 2011. Nu era totuşi o glumă şi sub exteriorul glossy din plastic se ascundea cea mai bună inginerie Sony Ericsson. Butoanele de gaming şi ergonomia erau fix ca la PlayStation Portable şi acest studiu de design a inspirat PS Vita. Dacă se lansa în 2018 sau 2019 când au explodat telefoanele de gaming, era hit automat. Din păcate interfaţa şi faptul că se mişca greoi şi nu prea avea jocuri l-au tras în jos. Sectiunea glisantă era interesantă și aș vrea să o văd și azi pe telefoane de gaming.

HTC Wildfire S

HTC Wildfire S este un telefon accesibil şi feminin, care a sosit la început de 2011 la MWC. Dublă rezoluţia lui Wildfire din 2010 şi renunţă la trackball/trackpad. Era printre primele dăţi când vedeam HTC Sense în noua versiune peste Android Gingerbread. Chiar dacă era mignon, avea totuşi stil şi se mişca binişor.

HTC Rhyme

HTC Rhyme a fost un telefon promovat exclusiv pentru publicul feminin şi unul dintre primele telefoane Android care au pus accent mare pe accesorii. Avea un charm LED, cu rol de notificări, dock de încărcare, difuzoare wireless şi multe altele. Avea un corp robust şi un HTC Sense 3.5 foarte elegant şi cu widgeturile cele mai atractive ale vremii. Era totuşi cam prea low end să concureze cu HTC Desire S. Varianta sa de culoarea prunei a facut senzație.

Motorola Droid RAZR

Brandul RAZR revenea de nicăieri în 2011, odată cu lansarea lui Motorola Droid Razr sau doar Razr, care avea un corp foarte subţire şi pătrăţos. Venea în noiembrie 2011 şi se remarca prin suportul 4G şi talia incredibilă, de doar 7.1 mm. Spatele acoperit cu Kevlar a uimit multă lume, dar e un trend care nu prea a prins, în afara brandului Motorola. Şasiul din aluminiu era prelucrat cu diamantul, iar telefonul putea fi aruncat de la mare înălţime şi supravieţuia. Interfaţa sa specială de la bord se axa socializare via Motoblur.

HTC Sensation

HTC Sensation a fost flagship-ul de început de an 2011 pentru cei de la HTC. A venit în strâns parteneriat cu Vodafone şi forma sa alungită cu difuzor mare sus cu acea grilă trademark HTC avea să îi definească succesorii din seria HTC One. Este al cincilea flagship Android HTC şi primul cu suport pentru interfaţa HTC Sense 3.0. Sosea cu bootloader blocat iniţial, dar la cererea publicului, HTC a decis să îl deblocheze. A avut şi o variantă specială cu căşti Beats Audio şi accente roşii, HTC Sensation XE, care semnala începutul parteneriatului între HTC şi Beats. La acea vreme HTC Sensation nu avea rival pe partea de acustică, iar procesorul Snapdragon S3 era peste Exynos-urile vremii.

În episodul viitor vorbim despre Honeycomb-ul controversat pentru tablete, dar şi despre Ice Cream Sandwich, care a reparat toate neajunsurile lui Android.

Istoria lui Android cu Radu:

⚡ -3% din preț pe QuickMobile dacă folosești cuponul: QUICK202
Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×