13 mai va fi ţinută minte că ziua când MP3-ul a decedat. Spunem asta pentru că creatorii săi au decis să abandoneze licenţierea formatului, consemnând de fapt moartea acestei tehnologii. Cu bune şi cu rele, MP3 a dominat anii 90 şi ne-a adus într-o nouă eră în anii 2000.
Institutul german de cercetare care a creat acest format, Frauhofer Institute for Integrated Circuits a anunţat că a încheiat licenţierea tuturor brevetelor legate de MP3. Ei recomandă utilizarea lui AAC (Advanced Audio Coding), care este considerat acum standardul de facto pentru downloadurile de muzică pe telefoanele mobile. Avantajele sale includ eficiența crescută şi funcţionalitatea mai bună la nivel de streaming radio şi TV. Şi calitatea audio este mai bună, la un bitrate mai scăzut decât cel al MP3.
Lucrul la formatul retras începea la universitatea Friedrich-Alexander din Nuremberg spre finalul anilor 80. Aşa s-a născut faimosul MP3, care ocupa 10% din spaţiul de stocare al unui fişier audio considerat standard în vremurile acelea. Problema e că ascensiunea acestui tip de fişier a mers mână în mână cu pirateria. Acest lucru, plus sabotajul din partea caselor de discuri, muzicienilor şi diferite eşecuri au făcut ca MP3-ul să pară inutil în prima fază.
De abia când au apărut softurile ce permiteau transformarea melodiilor de pe CD-uri în fişiere MP3 a început să prindă acest format. Aceasta goană a adus la creşterea lui Napster, Kazaa şi diferite servicii peer to peer. Evident, a contribuit masiv la creşterea lui iTunes ulterior, cu menţiunea totuşi că Apple a oferit opţiunea AAC încă de la început.
Pot spune ca am avut cu toţii un MP3 pregătit pe un player sau PC la o petrecere de zi de naştere, botez sau înainte să intrăm la un examen. E o parte a istoriei care nu se va şterge sau uita vreodată.
