MWC 2011: Aventurile unui "Mobilissimo" la Barcelona (ziua 0) și conferința Samsung

Autor:  | Publicat în:  Editorial 3.318 ori
<b>MWC 2011: Aventurile unui "Mobilissimo" la Barcelona (ziua 0) și conferința Samsung</b>Totul a început cu oftatul lui Erwin... "Poimâine începe MWC la Barcelona și noi nu o să fim acolo." Menționez că asta a fost vineri la ora 12, adică la prânz. Probabil că nimeni cu mintea întreagă nu se gândea că de la un oftat și fără...

Totul a început cu oftatul lui Erwin... "Poimâine începe MWC la Barcelona și noi nu o să fim acolo." Menționez că asta a fost vineri la ora 12, adică la prânz. Probabil că nimeni cu mintea întreagă nu se gândea că de la un oftat și fără nici un plan totuși se poate ajunge la un rezultat precum participarea la MWC.

O să devin spiritual, dar nu am de ales. Am scris și pe twitter că încep să cred, dacă nu cumva cred deja, că dacă un lucru trebuie să se întâmple, atunci se va întâmpla indiferent de obstacole. Primul obstacol a fost faptul că eu sâmbătă aveam programată o filmare de la care nu puteam să lipsesc. După ce am stabilit cu un alt cameraman să preia filmarea de la mine după ora 17:30, am știut că totuși o să pot pleca.

Mai era de rezolvat biletul de avion și cazarea. După câteva clicuri am găsit soluția perfectă pt transport. Wizz! Mai era o problemă destul de mare, cazarea. Cum am scris mai sus la partea spirituală, anumite lucruri sunt menite să se întâmple.

Raul, un prieten cu care mă întâlnesc prea rar și sper să se schimbe acest lucru, mi-a spus odată că are de gând să se mute în Spania, mai exact în Barcelona (acum îl înțeleg de ce:)) dar de atunci a trecut cam un an, între timp ne-am mai întâlnit fiindcă el învăța spaniola în aceeași clădire unde am eu studio foto. Nu am putut trece unul pe lângă celălalt fără să schimbăm o vorbă, așa am aflat că el chiar vrea să se mute în Barcelona. Asta se întâmpla miercuri sau joi seara, nu mai țin minte exact deci încă nu știam că o să am nevoie de sfatul lui în ceea ce privește cazarea la Barcelona.

Scriu aceste detalii fiindcă vreau să simtă cititorul de ce am devenit spiritual la începutul articolului :) Deci de aici mi-a venit ideea să-l sun pe Raul să-l întreb de cazare în Barcelona și bine am făcut. Nu numai că a știut ce să-mi spună, dar chiar a reușit să mă cazeze gratis, timp de o săptămână în Barcelona. La sora lui și probabil la viitorul cumnat:) Nu știu cum o să pot să le returnez acest serviciu vreodată. Mulțumim din suflet pt asta Raul, Raluca și Mircea.

După ce am reușit să rezolvăm aceste probleme, Erwin a făcut rezervarea la Wizz și știam sigur că sâmbătă la ora 18:30 pot pleca. Sâmbătă la ora 17:30 am predat camera de filmat și urcăm în mașina lui Erwin să venim spre aeroport. La aeroport surpriză, check in-ul s-a terminat.

Totuși tipul de la Wizz a fost atât de drăguț încât mi-a dat biletul, dar nu a mai fost la fel de drăguț când m-a întrebat de bagajul de mână și m-a pus să bag bagajul într-o fantă de metal. Normal că nu a intrat, cred ca dimensiune acelei fante nu era de 55x40x20 cm cum scrie pe net, dar promit că o să măsor acel dispozitiv când mă întorc.

Panicat că nu o să-mi accepte bagajul și o să pierd avionul sau bagajul, am vrut să transfer totul într-o geantă sport, pt că m-am pregătit și pt asta, aveam planul 2 la îndemână, geanta sport care dacă e plină de haine o bagi și în cutia poștală la nevoie. Tipul nu a mai fost atât de drăguț și a spus că nu mai este timp pt asta, nu știu care era alternativa lui, dar ideea e că m-am m-am dus spre vamă... La vamă mi se spune că odată ce trec nu mai pot să revin dacă am probleme cu bagajul.

Plin de nervi mă pun în genunchi și încep să transfer din geamantan în geanta sport lucrurile importante, laptop, încărcătoare, câteva haine, etc... Nu vreau să devin plictisitor și termin cu partea de aeroport deși am mai avut peripeții. Totuși trebuie să scriu că în avion au urcat oameni cu geamantane mai mari decât ce am avut eu inițial... deci din punctul ăsta de vedere tipul de la check în de la Wizz are o bilă neagră de la mine. în rest pentru Wizz jos pălăria. A fost primul meu zbor low-cost și singura diferență pe care am simțit-o a fost faptul că nu am primit mâncare și băutură gratis ci trebuia să plătești, dar nu erai obligat să cumperi.

Wizzair

Deși prețurile nu erau exagerate, 2 euro ceva biscuiți, 4 euro un sanwich, 2 euro cola la doza, nu mi-am cumpărat nimic. Cred că oricine poate rezista în jur de 2 ore și jumătate cât durează zborul, fără apă și fără mâncare. Pe mine mă fascinează zborul așa că nu am avut probleme cu plictiseală. Stăteam cu ochii lipiți de geam și mă uitam la pământ. Orașele păreau că sunt mici incendii de miriște și mi-am adus aminte de știrile pe care le montam la ProTv Timișoara pe vremea când lucrăm acolo ca editor imagine.

în rest mi-a lipsit familia, mă simțeam singur și aș fi vrut ca și ei să fie acolo. La următorul zbor sigur vor fi :) Uitându-mă pe geam și nemaivăzând mare lucru jos, am început să mă uit la stele. Probabil că sus în aer șansele să vezi o stea căzătoare sunt foarte mai mari pentru că eu am văzut una. Nu cred să mai fi fost vreodată așa de aproape de o stea căzătoare în viața mea :)

Am ajuns la Barcelona. Prima impresie... wow cât de mare e aeroportul, mai ales dacă decolezi de la Timișoara. De la aeroport până la apartament nu s-au întâmplat multe, în principiu mă uitam la tot felul de afișe și mă minunam că în Barcelona unde sunt palmieri exista în trenuri afișe care te îndruma să mergi la schi undeva în apropiere, dacă am înțeles eu bine (nevorbind spaniola deloc).

Am ajuns cu bine, am mers cu 2 trenuri timp de o oră ca să ajung la Montcada Bifurcacio. Foarte săritori localnicii și indiferent dacă știu engleza sau nu, ei te ajută. Ca să fiu sigur că merg în direcția bună, am tot întrebat lumea dacă e OK traseul meu.

Discutând cu lumea am aflat de la o tipă care e din Columbia și își face aici masteratul, că turiștii care vin în Barcelona sunt totodată binecuvântare și blestem. Asta pentru că tot orașul a devenit scump pentru spanioli și pe lângă asta ei nici nu sunt serviți la fel ca și turiștii. Asta e un lucru la care nu m-am gândit că să fiu sincer. Eram sigur că turiștii sunt o binecuvântare pentru un oraș sau o țară.

Dimineața, pardon la prânz când m-am trezit a trebuit să o iau din loc. A început lupta cu mijloacele de transport, sau cel puțin așa mi-am imaginat eu. Deși a trebuit să traversez tot orașul, nu am simțit distanța. E totul pus la punct, ai tot felul de legături, metro, autobuz, tren și culmea toate merg pe același bilet, sau cel puțin cele cu care am călătorit.

Am pus pe facebook o fotografie cu camere de supraveghere pe peronul de la gară. Comentariul la poză era, că încep să cred în teoria conspirației conform căreia la un moment dat nu o să poți să faci nimic fără ca "băieții" să știe. Atâtea camere de supraveghere nu am văzut în viața mea.

La acreditarea pentru presă am avut niște probleme, asta din cauză că noi am anunțat foarte târziu că vrem să fim prezenți la MWC. Cred că, dar hai să nu scriu ce cred că s-ar fi întâmplat dacă eram în aceeași situație dar în România:) Așa că mai bine scriu că după ce le-am dovedit că vin din partea mobilissimo.ro și ei au analizat site-ul, ajungând la concluzia că mobilissimo.ro e un site care se ocupă serios de acest subiect, adică de telefoanele mobile, mi-au dat acreditarea și un rucsac cu pliante și un catalog. Frumos din partea lor.

Acum trebuia să transmit acasă niște vești, și cum nu aveam acces în sala de expoziție unde era WiFi, a trebuit să merg să caut undeva internet. Am și găsit destul de repede. Am intrat într-un local mic, un fel de bar dar unde aveau și câte ceva de mâncare și acolo am primit o parolă și m-am conectat. Era normal să cumpăr ceva, așa că am cumpărat un croissant cu 90 de cenți care a fost bunicel dar eu fac croissante mult mai bune:) (asta nu e o glumă chiar le fac eu cu mâna mea, am învățat de pe youtube :)

După ce am scris pe twitter că totul e ok și că am acreditarea, îmi atrage Erwin atenția că în scurt timp o să înceapă conferința de la samsung. Pentru că nu vreau să cheltui prea mulți bani și vreau să fac și ceva mișcare, m-am hotărât să merg pe jos până la Palau San Jordi pentru că pe harta nu părea departe. Chiar dacă a trebuit să merg mai mult decât mi-am imaginat, totuși a meritat dacă nu de alta atunci pentru priveliște. Nu am cuvinte să spun ce am simțit când de pe muntele pe care urcăm am văzut orașul de sus.

Am ajuns la sala unde se ținea conferința și încă dinaintea începerii sale mi-am dat seama că băieții ăștia nu glumesc. Totul arată impecabil, tocmai am prins o mini-sedinta cu toți organizatorii care toți erau în negru, un om vorbea restul ascultau. Nu am văzut vreo fată care să pară plictisită sau neinteresată de ceea ce le spunea respectivul.

După un timp au apărut postașii (eu așa am dedus că sunt postași) care aduceau pachetele. La intrarea în sala/hala nu au fost probleme, totul a mers foarte fluent. Am intrat într-o încăpere imensă unde eram serviți cu tot felul de mâncăruri tradiționale spaniole. Am stat jumătate de oră aproximativ până ne-au lăsat să intrăm în sala unde avea loc lansarea. Aici am fost conduși la locuri și printr-un sistem destul de inteligent au făcut în așa fel ca fiecare loc să fie ocupat rând pe rând. Pentru asta foloseau o panglică cu care era blocată intrarea pe rânduri, foarte bine gândit.

După o așteptare destul de lungă a început showul. Tot ce pot să spun e că de multă vreme nu am mai văzut ceva așa de bine organizat. Sunetul era impecabil, nu era nici prea tare, nici prea încet. Simțeai că sunetul vine chiar de la cel care vorbește. Probabil au folosit 20-30% din capacitatea difuzoarelor pe care le aveau, deci o sonorizare bună nu e neapărat cu sunetul dat la maxim, cum se practică la noi de obicei. Nici vorbă de microfonie sau orice alt derapaj. Singura "gafa" a fost la un moment dat faptul că tipul care prezenta ori a uitat ori a mai adăugat ceva de la el și cei de la regie au dat drumul la filmulețul care prezenta următorul invitat, dar s-au oprit într-o fracțiune de secundă.

Toți cei care au luat cuvântul au vorbit perfect, nu se bâlbâiau, nu uitau idei. M-am și mirat, am zis ăștia da profesioniști. Până la urmă mi-am dat seama că nu au lăsat nici asta la voia întâmplării și au pus două promptere imense sus agățate de tavan unde curgea tot textul cuvânt cu cuvânt din discursurile invitaților. Au urcat pe scenă rând pe rând toți oficialii de la Samsung și partenerii care au contribuit la dezvoltarea lui Samsung Galaxy S2, pentru a ne explica cât e de bun acest telefon.

Când s-a terminat prezentarea telefonului, scenariul era să se prefacă prezentatorul că totul s-a terminat, au început să tragă cortină și culmea surprizei au mai lansat și tableta Samsung Galaxy Tab 10.1. Scenă a fost destul de reușită dar nu și convingătoare, eu probabil nu aș fi ales varianta aceasta de a prezenta tableta.

După acest eveniment nu a mai rămas mare lucru de făcut decât să ieșim în acea sală de așteptare unde am fost și înainte și să punem mâna pe device-uri. Eu nu am încă un smartphone, dar cred că o să am în curând un Samsung Galaxy S 2.

Telefonul e superb, subțire, destul de mare pentru gustul meu, imaginea e impecabilă, deci nu ai ce comenta. Mi se pare a fi telefonul perfect fără nicio exagerare. Nu o să scriu detalii tehnice ci o să scriu ce impresie mi-a lăsat acest eveniment și reacțiile oamenilor. Toți păreau foarte impresionați de noul terminal. Majoritatea reporterilor îl tot comparau cu iPhone, și păreau destul de convinși că samsung a făcut treabă bună.

Surpriză de care am avut și noi parte a fost Sorin Manea Telecom Division Manager de la Samsung România care a binevoit să ne prezinte pe scurt telefonul în exclusivitate. Acest lucru ne-a picat foarte bine. Sperăm că tot el să ne prezinte și tableta la expoziție. La plecare toți am primit o plasa Samsung cu o cărticică cu prezentarea telefonului, ceva biscuiți cu ciocolată și o scrisoare pe care stă scris: "Don't contain yourself on Valentine's day Feel the passion and Share the love of Samsung Galasy S II".

Cam asta a fost ziua 0 de la MWC din Barcelona, sunt foarte entuziasmat de ce va urma. Sunt bucuros că am șansa să fiu aici și sper că măcar o frântură din atmosferă de aici să vă pot transmite și vouă.

E ora 02:27 aici la Barcelona, noapte bună.

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×