Aventurile unui "Mobilissimo" În ultima zi de MWC: Experiența Formula 1, reticența de la HP, ZTE și RIM, rămas bun Barcelona!

Autor:  | Publicat în:  Editorial 2.229 ori
<b>Aventurile unui "Mobilissimo" În ultima zi de MWC: Experiența Formula 1, reticența de la HP, ZTE și RIM, rămas bun Barcelona!</b>încă tremur la cât de emoționat sunt. Scriu aceste rânduri la 5 minute după ... De pe la ora 4 dimineața nu am mai putut dormi, pentru că știu că e ultima zi la MWC și eu mai am multă treabă aici. Nu a fost singurul motiv pentru care mi-a...

încă tremur la cât de emoționat sunt. Scriu aceste rânduri la 5 minute după ...

De pe la ora 4 dimineața nu am mai putut dormi, pentru că știu că e ultima zi la MWC și eu mai am multă treabă aici. Nu a fost singurul motiv pentru care mi-a sărit somnul. Ieri seară am fost la standul Power Wave Technologies și am văzut că lumea stă la coadă să probeze simulatorul de Formula 1. Am întrebat dacă oricine poate testa simulatorul și tipa de la stand mi-a spus că da, dar numai ziua următoare...

Mi-am cam luat gândul de la treaba asta, știind că eu o să am mult de lucru și că nu pot să stau ore întregi la coadă doar pentru asta. Probabil văzându-mi fata posomorâtă după ce am aflat că numai a doua zi se poate, mi s-a spus că dacă vin la prima oră nu o să fie nimeni. De atunci parcă mi-ar fi băgat cineva o doză de adrenalină în vene. Totuși încercam să mă abțin să mă bucur prea mult, ca să nu fiu foarte dezamăgit dacă nu o să reușesc. A doua zi am ajuns cu o oră înainte de deschiderea expoziției și am mers la centrul de presă să trimit materialele pentru că acolo unde sunt cazat internetul nu prea face față fișierelor video pe care le trimit.

Am vrut să merg cu un sfert de oră mai repede la standul cu simulatorul dar paznicii nu m-au lăsat să intru până la ora 9. La nouă fără un minut am intrat și m-am dus glonț la stand, dar deja era coadă... Nu numai că era coada, dar erau 2 cozi. Asta din cauză că doar presa nu avea voie să intre în hala înainte de 9, nu și expozanții. Pe lângă faptu; că era o coadă cu expozanți, mai era o coadă și cu angajații firmei care vroiau și ei să dea o tură, pentru că nici ei nu au acces toată ziua bună ziua la simulator.

asteptare

Mi-a căzut moralul, dar am stat și am cântărit, am pus în balanță că probabil va trebui să aștept minim o oră să-mi vină și mie rândul la simulator, dar pe de altă parte aveam oportunitatea de a trăi o experiență unică. Am ales să aștept.

și am așteptat...

La un moment dat un tip vine și îmi spune că el era în fața mea dar nu era la coadă pentru că vorbea cu cineva. îmi venea să-l strâng de gât, dar am zis că dacă e să mă dau, mă dau oricum, dacă e să nu mă dau, oricum nu mă dau. Se pare că am descoperit ceva rețeta magică sau eu știu ce, că tot ce pot să vă spun este că nu numai că m-am dat, dar cei 2 care se aflau în fața mea (inclusiv tipul care a spus că el stătea de vorbă, etc....) au renunțat după 20 de minute.

Cam jumătate de oră am tot stat și ne-am uitat la angajații firmei cum conduc, unii mai prost, alții și mai prost, dar la un moment dat cred că a venit fratele lui Schumacher și s-a pus în mașină, deoarece a scos un timp care probabil a fost cel mai bun timp de la expoziție... ne-am uitat că vițeii la poartă noua. Ni s-a spus să nu ne panicăm, pentru că el e tipul care construiește aceste simulatoare. S-a terminat în sfârșit cu angajații și a venit rândul meu, dar aveam șiretul de la un pantof desfăcut, nu mai știam unde să-mi pun rucsacul, nu mai înțelegem ce îmi spunea tipa.... Mă bucur că m-au încercat aceste sentimente, așa ceva nu poți simți la comandă, asta simți numai dacă e ceva special, și intradevar a fost.

Am început să conduc, mai întâi am lovit peretele din fața mea, apoi am dat cu spatele și am lovit ușa de la garaj, dar după toate aceste tamponări am început să merg destul de bine. Nu am vrut să dau din parapet în parapet așa că am luat-o mai încet și am văzut că nu e chiar imposibil să rămâi pe asfalt, așa că mă început să apăs mai tare accelerația. Simțeam că e real, și când frânam și când aceleram, vreau să precizez că am mai încercat astfel de jocuri și pe Xbox și pe alte console, telefoane dar am dat din parapet în parapet și eram sigur că dacă ar fi să conduc pe bune un monopost, nu aș avea o prestație atât de groaznică și am avut dreptate.

și asta din cauză că simți altfel, reacționezi alfel.

Pe console simți doar că îți tremură volanul sau controllerul în mână, dar aici simți și forța centrifugă, volanul tinde să revină la normal, și ai și o altă perspectivă asupra drumului. Nu mai știu de câte ori am ieșit în decor, o să mă uit la filmare, probabil de vreo 2 ori, dar tot ce pot să spun e că am simțit că sunt acolo pe pistă. Țipă de la stand care mă asistă pe mine m-a lăsat să merg o tură în plus față de ceilalți,nu știu de ce a făcut asta, ori pentru că a văzut cu câtă răbdare așteptam la coadă, ori pentru că atunci când m-a întrebat de insigna Android, pe care o aveam înfiptă în cureaua de la legitimație, am întrebat-o dacă o vrea ea. Când m-am dat jos nici nu mai știam în ce direcție trebuie să merg, de emoție eram total dezorientat, ba chiar tremuram de emoție.

Deoarece nu am condus niciodată un monopost de Formula 1 în realitate, nu pot să apreciez cât de mult seamănă cu ceea ce simți în simulator, dar dacă e să compar cu condusul unei mașini normale, pot spune seamănă foarte mult, numai că parcă totul e mai brutal. Accelerezi, frânezi, iei curbe, nici nu îți dai seama că e un simulator, asta datorită sistemului care mișca mașina în funcție de manevrele pe care le faci, chiar și volanul dacă ai viteză mai mare să mișca mai greu.

Nu pot să cred cât sunt de norocos să fi "condus" această mașină, am înțeles că există doar 5 asemenea simulatoare în toată lumea și prețul este de peste câteva milioane de dolari, așa mi s-a spus. E vremea să revin cu picioarele pe pământ și să îmi continui treaba la MWC. Lumea nu mai e așa de entuziasmată ca în zilele trecute, sunt refuzat de mai multe ori când cer ajutor pentru filmarea unui review, pe motivul că persoana care se ocupă de partea de prezentare nu este la stand.

Fara entuziasm

Expozanții sunt cu gândul la plecare și nu mai sunt chiar așa de politicoși, nu toți, dar destui încât să îți atragă atenția acest fapt. La standul ZTE am făcut singur reviewurile și e foarte incomod să și filmezi și să și butonezi, mai ales că majoritatea telefoanelor sunt cu touch-screen. La HP parcă vorbeam cu pereții când am întrebat de terminalele lor, parcă nu vroiau să mi le prezinte, a trebuit să insist de mai multe ori, să întreb care persoană le are, și tot primeam răspunsuri confuze. Până la urma cele 2 telefoane și tabletul erau la același personaj, nu cum a încercat să-mi spună un reprezentant HP, ca un telefon e la "Gică" și celălalt la "Vasile"...

ZTE

M-am simțit puțin aiurea, important e că tipul care a prezentat tabletul și telefoanele totuși era de treabă, chiar dacă a trebuit să-l rog de mai multe ori să-mi țină telefonul în diferite poziții pentru a face fotografii. La Blackberry a fost și mai rău, au spus că nu au voie să vorbească cu presa chiar dacă au chemat o doamnă care tocmai asta trebuia să facă, să vorbească cu presa. Se tot fofilau că de ce am eu nevoie de așa o prezentare când există material pe site-ul lor și îl putem lua de acolo. Se vedea de la o poștă că aveau de gând să împacheteze și să plece, nu să îmi prezinte mie tableta, chiar dacă erau probabil obligați să stea la standuri până în ultimul moment al expoziției.

BlackBerry

Până la urmă am insistat atât de mult, încât mi-a prezentat tabletul dar fără să scoată un cuvânt. Totul s-a terminat foarte brusc, eu nu m-am mai uitat la ceas ci doar la cât o să mă mai țină bateria și ora inchderii m-a luat prin surprindere. La un moment dat aud în difuzoare că se închide expoziția și că trebuie să plecăm în 5 minute. Eu lăsasem laptopul la centrul de presă ca să urc niște materiale pe YouTube, pentru că nemaifiind așa înghesuială nu mai riscai să se pună altcineva pe locul tău, cum se întâmplă la începutul expoziției.

Ora inchiderii

Am început să fug prin ploaie, fără umbrela (cea din imagine e o fotografie de dimineata) pentru că cineva a binevoit să mi-o ia și ud leoarcă am ajuns la centrul de presă. Nu mai vroiau să mă lase să intru, și eu tot le explicăm că mai am o haină și laptopul înăuntru. Până la urmă fără prea multă vorbărie m-au lăsat să intru să îmi strâng lucrurile.

Afară plouă, m-am simțit trist. Parcă nu aș fi vrut să se termine, deși sunt foarte obosit după această experiență de 5 zile. Pentru mine a fost ceva deosebit, sper că prin tweet-urile, articolele, fotografiile și filmările pe care le-am postat pe mobilissimo.ro să fi reușit să redau atmosfera și pentru cei de acasă.

Trist

Cu siguranță vom fi prezenți aici și la anul, probabil mult mai pregătiți și mai organizați, dar pentru moment a trebuit să spargem gheață.

Cu considerație, Tamassy Zsolt.

Mobile World Congress 2011, Barcelona, Spania.

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×