Moda ecranelor tridimensionale nu a prins chiar atât de mult pe cât s-ar fi dorit şi nici în ziua de azi publicul nu mai e ahtiat după televizoare sau monitoare 3D. Cumva era clar că şi implementarea unui ecran 3D pe un terminal mobil nu avea să se termine bine. Înainte ca trendul să devină mainstream prin LG Optimus 3D, au mai fost totuşi experimente şi primul telefon cu ecran 3D debuta de fapt în 2002.
În segmentul de azi "Ştiaţi că" aflăm că Sharp dădea tonul graficii 3D pe handseturi, prin modelul Sharp mova SH251iS. El venea cu un ecran de 2.2 inch cu 65.000 de culori şi folosea tehnologie "parallax barrier". E vorba de aceeaşi tehnologie utilizată şi de HTC Evo 3D şi LG Optimus 3D cu un deceniu mai târziu, pentru a genera efectul de grafică 3D.
Prin intermediul său, utilizatorii puteau avea senzaţia de adâncime a imaginii fără a fi nevoie de ochelari speciali. Şi totuşi până la smartphone-urile LG şi HTC au mai fost şi alte tentative de telefoane cu ecran 3D, precum Samsung SCH-B710, care sosea în 2007, dar cu noutatea faptului că avea şi cameră capabilă de captură în 3D. El folosea 2 senzori de 1.3 MP şi venea cu un ecran de 2.2 inch, cu rezoluţie de 320 x 240 pixeli şi aceeaşi tehnologie parallax.
(1).jpg)
E interesant ca şi acum la ani buni după lansarea modelului Sharp de mai sus el rămâne un best seller, vânzând 4.325 milioane de unităţi în Japonia. Aici aveţi o listă completă de telefoane cu ecran 3D şi vedem că deși brandurile mari au renunţat la această abordare, firme mai mici precum inFocus, VKWorld şi altele de gen încă încearcă marea cu degetul.
În mod interesant China şi Japonia par beneficiarele majorităţii acestor handseturi, deci s-ar putea spune că ele au prins acolo până la urmă. În Europa şi SUA în schimb nu prea.
