Unde suntem exact cu evoluţia inteligenţei artificiale şi cum stăm cu ideea de bots şi Quantum Computing

Autor:  | Publicat în:  știri diverse  Editorial  Google 2.733 ori
<b>Unde suntem exact cu evoluţia inteligenţei artificiale şi cum stăm cu ideea de bots şi Quantum Computing</b>Inteligența artificială este un domeniu inedit la ora actuală, unul despre care puteți afla mai multe citind editorialul cuprins în rândurile de mai jos. Dezbatem astfel ideea de evoluție a inteligenței artificiale, și aruncăm o privire asupra soluțiilor

Sunt sigur că aţi tot auzit în ultima vreme de "bots", de "deep learning" şi de "Quantum Computing", puse în acelaşi context cu inteligenţa artificială şi asistenţii virtuali. Dacă anumiţi termeni va lasă în ceaţă şi dacă nu eraţi siguri care e stadiul REAL al evoluţiei inteligenţei artificiale, vă sugerez să aruncaţi o privire asupra următoarelor rânduri.

În primul rând există o goană după implementarea de mecanisme denumite pompos AI, când de fapt avem o cale lungă până la o inteligenţă artificială reală, una care să treacă în mod complet testul Turing. E drept că acel moment va fi şi cel al faimosului Singularity, care ne va rupe total de trecut şi de valorile actuale. Dar să revenim...

Ce este un AI? Inteligenţa artificială este inteligența dezvoltată de maşinării tehnologizate, de computere şi în general de gadgeturi complexe. Guvernând aceste maşini e un agent raţional şi flexibil, care realizează acţiuni care îi "cresc şansele de succes în atingerea unui scop arbitrar". Ştiu că sună pompos şi bizar, dar mai simplu de explicat ar fi că acesta este un sistem folosit de un computer pentru a realiza sau mima funcţii cognitive asociate cu mintea umană.

Cele două aspecte cheie sunt Învăţarea şi Rezolvarea de Probleme. Aici intră în acţiune termenul Deep Learning, cunoscut şi că învăţarea structurală sau învăţarea ierarhică a maşinilor. Ea se bazează pe un set de algoritmi care folosesc multiple nivele de procesare şi încearcă să creeze modele realiste ale unor concepte abstracte.

Practic un computer poate încerca să ofere reprezentări ale obiectelor sau imaginilor sub forma unui vector de intensitate per pixel. Unele dintre reprezentările de genul sunt preluate din neurologie, fiind bazate pe modul în care interpretează creierul uman informaţiile. Ideea de "Deep Learning" a devenit la modă în ultimii ani, ea fiind practic acelaşi lucru cu "neural networks".

La baza tuturor acestor realizări sta modelul biologic, perla coroanei naturii, creierul uman, dar şi sistemul nervos al animalelor de exemplu. Acestea au fost luate ca model pentru a estima sau crea o aproximare a modului în care datele senzoriale sunt transformate în informaţie de creier. Maşinile folosesc sisteme interconectate ce mimează neuronii şi schimbă mesaje între ele.

Un sistem de recunoaştere a scrisului de mână are "neuroni" activaţi de pixelii unei imagini. Am menţionat mai sus un "agent raţional şi flexibil" drept centru al inteligenţei artificiale. Îl putem numi un bot, precum acel chatbot propus de Microsoft şi Facebook recent, sau Google Assistant, de ce nu? La bază, un agent software de tipul urmează un set de reguli, de comenzi şi cod predefinit.

Dar ce se întâmplă dacă sistemul începe să înveţe de unul singur? Mai nou îl avem pe Viv, asistentul virtual care atunci când primeşte o comandă începe să scrie singur software, exact ca un programator şi fără aport uman, totul de dragul contextului. Apoi am văzut la Google I/O cum un robot controlat de AI Google trebuia să aleagă o serie de jucării cu un braţ robotic şi era programat numai şi NUMAI pentru acest lucru.

Nu avea vreo linie de cod pentru altceva, dar după activarea lui Deep Learning, şi-a dat singur seama că trebuie să înlăture o altă jucărie din cale, fără să îi fi dictat nimeni asta. Recent inteligența artificială de la Google a bătut şi un campion uman la Go, joc atât de complex încât combinaţiile sale sunt mai multe decât toţi atomii din univers.

Între timp Microsoft vrea să ne ofere tuturor puterea de a construi câte un bot. Ei sunt pregătiţi să ofere "micro servicii cognitive", practic un soi de kituri de inteligență preambalate, care cu câteva modificări îşi pot servi noul scop. Dezvoltatorii preiau kitul şi de acolo creează un chatbot pentru pizza, unul pentru linia de service la o companie şi tot aşa. Asta ar putea schimba complet industria de servicii în toată lumea.

Evident nu putem vorbi de Microsoft fără să amintim de dezastrul numit Tay, un chatbot lansat pe Twitter, care învăţa pe măsură ce purta conversaţii. El a stat online doar 16 ore, ajungând rapid să îl laude pe Hitler, să fie antisemit, să facă meme-uri amuzante ce e drept, dar şi să fie provocator la nivel sexual şi rasist.

Între timp un bot al celor de la Google a avut o abordare mai romantică şi a început să scrii poezii, după ce a citit 3000 de romane de dragoste. Poeziile rezultate sunt post-moderne, nu par să aibe mult sens şi sunt cumva triste şi macabre. În acest univers în care hardware-ul face salturi gigantice înainte, iar stocarea optică de la IBM a ajuns recent de 50 ori mai rapidă decat cea flash, iar legea lui Moore pare irelevantă, cheia pentru un AI real e software-ul.

Quantum Computing intră în scenă aici şi dacă un computer clasic are o memorie compusă din bits, fiecare reprezentat de unu sau zero, un computer Quantum are o secvenţă de qubits. Un qubit reprezintă un unu, zero sau orice suprapozitie cuantică a celor două. Această stare de incertitudine permite codarea de mai multă informaţie într-un spaţiu mai mic. O maşină quantum Turing este un model teoretic de computer de genul.

Ideea de computere quantice a fost pornită de către Paul Benioff şi Yuri Manin în anul 1980 şi iată-ne în 2016, în continuare având probleme cu realizarea unui computer eficient de genul. Experimente au fost realizate, dar doar cu operaţiuni de calcul cu un număr mic de quantum bits. Despre Quantum Computing a avut o prelegere şi primul ministru al Canadei, explicând ideea pe intelesul tuturor la o universitate.

Boston Dynamics între timp încearcă să realizeze roboţi reali, bipezi sau patrupezi, care să ajute oamenii atât în luptă, cât şi în situaţii de zi cu zi. Evoluţia lor e destul de lentă şi grosul realizărilor va ajunge mereu la armată. Boston Dynamics aparţine de Google X, dar mai nou Google vrea să vândă filiala de robotică, Amazon şi Toyota fiind interesate de achiziţie.

Suntem la o mare distanţă de Terminatorul lui Arnold sau robotul superb Ava din filmul Ex Machina. O variantă romanţată a inteligenţei artificiale poate fi văzută în acţiune în filmul A.I al lui Spielberg din 2001, sub forma acelui băieţel android. Evident avem şi Matrix, clasicul care a debutat în 1999 şi propune povestea unei reţele de maşinării inteligente care au înrobit fiinţele umane şi le folosesc pentru alimentare.

Impulsionaţi de toate aceste filme, cercetătorii încearcă să spargă bariera care ne va aduce mai aproape de înţelegerea inteligenţei artificiale şi de mularea creierului uman pe o maşină. Dacă se va termina rău sau bine nu ştim, deşi Stephen Hawking nu e prea optimist, dar câtă vreme în joc ar putea fi chiar nemurirea sau vindecarea oricărei boli, e un pariu ce merită încercat.

Iată şi o listă cu filme pentru pasionaţii de subiectul AI.

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×