După relaxarea și siesta de care am avut parte în cursul zilei de ieri, astăzi lucrurile au stat puțin cam diferit. Cu toate acestea, leneveala a continuat, am reușit să mă trezesc tot în jurul prânzului, după care am ieșit prin oraș pentru o mică plimbare.
​
Deși în momentul când mă echipam pentru ieșire, afară vremea era cam ploioasă, odată ce am pășit afară, ploaia a încetat. Am ajuns prin oraș, mai precis într-un cartier, care îmi dădea impresia că mă aflu în studiourile de filmare de la Buftea, toate străzile erau curate și foarte îngrijite, de parcă ar fi fost concepute pentru scene de filmare.
​
Aceste lucruri îmi dădeau impresia de o viață mult prea artificială, la care contribuiau și lipsa gazonului sau pământului, care era aproape inexistent. Asfaltul și pavajul erau prezente pretutindeni, iar mici zone de gazon erau plasate chiar și printre șinele de tramvai, pentru a oferi termenul de “spații verzi”.
Plimbarea a continuat până pe înserate, moment în care am ajuns prin centrul vechi al orașului unde am filmat câteva cadre pentru a reda puțin din atmosfera care domina pe străzi. Unul dintre magazinele care mi-a atras atenția a fost o covrigărie ce avea cea mai mare gamă de sortimente de covrigi pe care le-am văzut vreodată. Coincidență sau nu, se pare că proprietarii erau din România.
Această atmosferă din centrul vechi este în special animată de foarte mulți turiști, oameni veseli, unii chiar prea veseli care probabil au consumat și puțină “iarbă”. De asemenea, la un moment dat, am ajuns și în dreptul unui magazin ce afișa o reclamă care ne îndemna să creștem marihuana în casă, acesta funcționând în mod complet legal.
​
în concluzie, pot spune că centrul vechi din Barcelona este de vis, nu cred că vreun oraș din România va reuși să arate așa într-un viitor apropiat. Viața este dată de străzile spălate de ploaie, de motocicletele, de scutere, de oamenii și turiștii pe care ploaia nu i-a putut ține în casă, este pur și simplu un oraș viu. Cu toate acestea, îmi vine din nou un gând...acasă.
